Publicăm relatarea, tradusă integral, făcută de ziaristul american despre scenele halucinante petrecute pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv, în urmă cu câteva zile, scrie https://www.activenews.ro, prerluat de Romanian Global News.
VIDEO:

Vă vom difuza un interviu pe care l-am realizat cu două zile în urmă, în Israel, cu ambasadorul SUA, Mike Huckabee.
În general, nu merită vorbit despre povestea din spatele unui interviu. Nu are rost. Pe de o parte, ar fi vorba despre cel care realizează interviul, nu de cel care este intervievat. Pe de altă parte, de cele mai multe ori, nu este prea interesant. Și, în plus, e vorba și de discreție, cealaltă persoană nu ți-a dat acordul să povestești. Așa că, în general, nu facem asta. De ce ar vrea cineva să audă asta? Lasă interviul să vorbească de la sine.
Însă, în acest caz, vrem să vă spunem câteva lucruri despre cum s-a făcut acest interviu, deoarece sunt destul de revelatoare și relevante.
Interviu cu un bunic
Deci ideea acestui interviu cu Mike Huckabee a apărut în urmă cu câteva săptămâni, pe Twitter. Unul dintre producătorii noștri mi-a arătat. El (Huckabee) a spus ceva de genul ăsta: „Tucker Carlson, vorbești cu creștini din Orientul Mijlociu, poate ar trebui să vorbești cu mine. De ce nu vii să facem un interviu?”.
M-am gândit puțin. Mi-am amintit că în trecut am încercat să-i iau un interviu lui Mike Huckabee – pe care îl cunosc de 30 de ani și împreună cu care am lucrat la Fox.
Și am avut sentimente amestecate în legătură cu asta. În primul rând, pentru unul ca mine este greu să-i ia un interviu lui Mike Huckabee, din cauza sentimentelor personale.
Mike Huckabee e jovial, pare prietenos, ca un bunic.
Eu, când mă enervez, pot fi răutăcios în interviuri. Așa că e nevoie de mult autocontrol pentru a-i lua interviu unei persoane ca Mike Huckabee. Nu pentru că nu pot să-l suport, ci pentru că e greu să-i pui întrebări dificile și să nu pari un ticălos – ceea ce mie mi se întâmplă adesea.
Dar m-am gândit că în acest caz, da, ar trebui să fac asta din mai multe motive.
„Israelul ne împinge la război”
În primul rând, Statele Unite se îndreaptă spre un război mare, un război real cu Iranul. Un război care urmărește să schimbe regimul. Cel mai mare război pe care l-am avut de la invazia Irakului în primăvara anului 2003. Iar Israelul este cel care ne împinge la acest lucru. Facem asta la cererea, la solicitarea imperioasă a prim-ministrului israelian, Benjamin Netanyahu.
Așadar, se pare că acum este momentul ca cât mai mulți americani să înțeleagă dinamica relației dintre SUA și Israel și să atragem atenția asupra acestui lucru.
Și, pe de altă parte, comportamentul lui Huckabee în ultimul an la Ierusalim, în calitate de ambasador, a fost foarte, foarte ciudat. A avut o întâlnire faimoasă cu cel mai periculos spion din istoria Americii. [Jonathan Pollard]
Și de ce a făcut asta? Până acum două zile nu l-a întrebat nimeni: de ce ați făcut asta? Așa că am vrut să-l pot întreba.
Negocieri pentru interviu
Astfel că am acceptat [să facem interviul] și am început negocierile obișnuite despre momentul și locul interviului. Și am fost constrânși, pentru că nu ne așteptam la asta. Voiam să o facem repede, dar aveam o mulțime de călătorii de făcut, așa că le-am propus o dată. Ei fiind Ambasada Americană. Le-am spus: „Putem să o facem la această dată.” Și au fost foarte amabili.
Și apoi s-a pus întrebarea: ei bine, unde o facem? Poate un loc sfânt creștin. Am spus: „Trebuie să intrăm [în Israel] și să ieșim foarte repede. Trebuie să ne întoarcem pentru a face o grămadă de alte interviuri, dar avem acest interval de timp.”
Ei au spus: „Ei bine, de ce nu îl faceți la Ambasada SUA?”
Ambasada SUA este la aproximativ o oră – vreo 55 de minute – de marele aeroport din Israel, Ben Gurion.
Lucrurile încep să o ia razna
Așa că am spus: cu securitatea cum rămâne? În acel moment, guvernul israelian, inclusiv prim-ministrul, mă ataca pe mine și această emisiune. Netanyahu a sugerat că sunt nazist, de exemplu. Și ne-am gândit, cum rămâne cu securitatea? Evident, nu pentru că guvernul israelian ar face neapărat ceva rău, ci pentru că sunt mulți oameni în Israel care cred – pentru că așa li s-a spus – că sunt antisemit, sau nazist, sau că vreau să ucid evrei. Tipul ăsta de exagerare nebunească. Totul este neadevărat, evident, dar ar fi fost bine să ni se asigure securitatea.
Aici ar trebui să spun că, având interviuri realizate pe șase din șapte continente, timp de 35 de ani, nu sunt deloc preocupat de securitate. Nu m-am simțit niciodată inconfortabil. Nu mi-am pus niciodată problema dacă este prudent sau nu să fac un anumit lucru.
Purtătorul de cuvânt al ambasadei ne-a spus: „Nu, nu vom asigura securitatea.”
Și am spus, bine, cred că vom angaja securitate privată. Dar ar putea cineva de la ambasadă să ne însoțească în mașină de la aeroport la interviu? Și ni s-a spus că nu. Am putea avea ceea ce ei numesc un ofițer de control, un american, care să ne însoțească în calitate oficială de angajat al ambasadei?
„Nu”, citez, „din motive legale, nu putem face asta” [au spus ei].
Persoana care trebuia să asigure securitatea: „Tucker e antisemit și dușman al Israelului”
Așa că m-am gândit: ei bine, e foarte ciudat. Și apoi ei mi-au spus: „Dar în schimb, te lăsăm în seama Ministerului Afacerilor Externe [israelian] și ei vor aranja totul în Israel.”
Ei bine, asta se întâmpla la 24 de ore după ce ministrul adjunct de Externe, Sharon Haskell, publicase o înregistrare video în care mă numea antisemit și dușman al Israelului. Aceasta era persoana despre care ambasada ne spunea că se va ocupa de toate călătoriile noastre.
Așadar, în acest moment l-am sunat pe purtătorul de cuvânt al Ambasadei SUA din Israel și am spus: „Sunt cetățean american și răspund la o invitație din partea ambasadorului american în Israel. Și, apropo, sunt fiul unui ambasador al SUA, deci am un oarecare bun simț – evident, nu sunt expert – dar am o oarecare idee despre cum funcționează asta. Și cred că ambasadorul SUA are puterea de a trimite pe cineva din biroul său la aeroport pentru a însoți pe cineva. Cred că este corect. Și dacă nu este corect, spuneți-mi despre ce lege vorbiți, despre ce motiv legal vorbiți care ar împiedica asta. Și acum mă trimiteți la un oficial guvernamental care mă numește nazist. Aceea este persoana responsabilă cu aducerea noastră la ambasadă. Ce se întâmplă aici?”
Și purtătorul de cuvânt al ambasadei, care este extrem de amabil, a spus: „Ei bine, aceasta a fost decizia cuiva pe nume David Brownstein. El este DCM (deputy chief of mission), numărul doi în ambasadă.” Și am spus: „Puneți-l la schimb de mesaje. Ce se întâmplă aici?” Și așa Brownstein a continuat și nu a răspuns la întrebare, ci practic a spus: „Ei bine, hai să facem interviul la aeroport, în zona de recepție diplomatică a aeroportului.”
Am spus că vom zbura din Europa și că trebuia să ajungem și să plecăm foarte repede. Așa că, cu o cheltuială mare, am închiriat un avion, lucru pe care nu-l fac niciodată – pentru că sunt zgârcit – dar acum am făcut-o.
Zbor periculos peste o țară periculoasă
Și atunci le-am spus: „Bine, vreau să vă trimit informațiile despre zbor, numărul de înregistrare al avionului, numărul zborului, ruta și vreau să le transmiteți armatei israeliene, ca să nu ne confunde cu o dronă iraniană sau ceva de genul ăsta.”
Nu vreau să fiu paranoic, dar, repet, aceasta este probabil cea mai violentă țară din lume: Israel. Există o altă țară în lume în care un procent mai mare din populație să dețină o armă sau să fi împușcat pe cineva? Nu știu răspunsul, dar aceasta este o țară care poartă un război pe șapte fronturi cu toți vecinii săi.
Aceasta este și țara care a bombardat USS Liberty — și știm din interceptările NSA că ei știau că era o navă americană.
Așa că trimiteți armatei informațiile noastre despre zbor și atunci vom ști cu toții că este ceva oficial și ne putem calma puțin.
Nu. Ambasada SUA a spus: „Nu, zborul dumneavoastră nu reprezintă un subiect de interes pentru armata israeliană.”
Am spus: „Bine, acum mă faceți să mă simt de-a dreptul inconfortabil. Spațiul aerian al Israelului nu este oare aria de competență a armatei israeliene? Nu sunt ei responsabili de menținerea integrității spațiului lor aerian? Când survolezi țara Israel, sau orice altă țară, armata sa te ține sub observație, pentru că asta e treaba lor. Atunci de ce nu ai trimite informațiile noastre despre zborul armatei israeliene? Mă faceți să fiu îngrijorat.”
Am trimis acest dialog — am făcut o captură de ecran – și l-am trimis mai multor persoane, inclusiv din guvernul SUA, pentru că nu sunt un tip paranoic și nici agitat. Am întrebat: „E acesta un comportament ciudat?” Și toți au spus că da, e un comportament foarte ciudat.
Așa că am devenit destul de agresiv și am spus pur și simplu: „Uite, trebuie să faceți asta.” Și ei, trebuie să recunosc, ne-au răspuns și au zis: „Da, o vom face.” Dar mi s-a părut complet bizar și amenințător.
Netanyahu și Amalek
Ei bine, în același timp — și cred că acest lucru este relevant, cu siguranță ține de motiv — încercam să stabilesc o întâlnire, așa cum am făcut în ultimele trei luni, cu prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, cu care am avut de-a face mult în trecut și care m-a denunțat public ca fiind nazist, „membru al Reichstagului Woke”.
Și de ce încercam să fac asta? Nu un interviu. Știam că nu va da un interviu, dar voiam doar să mă întâlnesc cu el în persoană. În primul rând, să-i arăt că sunt dispus să merg în Israel. Nu urăsc Israelul ca țară. Și, în al doilea rând, să-i spun direct: „Nu e bine. Ar trebui dezescaladată situația. Acest tip de retorică nu ajută pe nimeni. Să mă numiți în mod special nazist și antisemit când știți că nu sunt.” Și, apropo, dacă aș fi, aș recunoaște pur și simplu. Am spus de multe ori că antisemitismul este imoral. Este împotriva religiei mele, la fel cum este imoral să urăști orice grup pe baza originii sale.
Am insistat foarte mult pentru această întâlnire și am sunat o mulțime de oameni care îl cunosc și care sunt în contact regulat cu el. De fapt, m-am dus să mă întâlnesc direct cu unii dintre acești oameni. „Vă rog, puteți să mă ajutați să stau de vorbă cinci minute cu Benjamin Netanyahu?” Și probabil am sunat sau m-am întâlnit cu șase, șapte, opt, poate mai multe persoane pe această temă. Persoane cu funcții oficiale, persoane din guvernul israelian. Cunosc o serie de persoane din guvernul israelian, persoane din Israel, un prieten de-al meu din California care îl cunoaște. Adică, am încercat foarte, foarte mult.
Și am făcut asta din două motive. Unu, pentru că exista o amenințare la adresa familiei mele. Guvernul israelian și Netanyahu însuși au încercat să pedepsească doi membri ai familiei mele. Nu voi da mai multe detalii, dar de fapt, să pedepsească doi membri ai familiei mele pentru că el, așa cum a spus public de multe ori, crede în vinovăția sângelui: Amalek. Când cineva comite o nelegiuire împotriva ta, nu îl pedepsești doar pe el, ci și familia lui, linia lui genealogică. Nu există nicio idee mai puțin occidentală decât asta, mai anticreștină decât asta. Creștinii resping asta. Netanyahu nu. De aceea vorbește despre Amalek. Și el se lupta cu familia mea, la propriu. Așa că m-am simțit foarte amenințat de asta.
„Oricine nu este cu noi este nazist!”
Dar, în plus, cred că e rău pentru țara mea ca oamenii să folosească un astfel de limbaj: „săltați-i, duceți-i în lagăre, camere de gazare, naziști, antisemitism.” Îi sperie pe oameni. Îi înnebunește și îi face isterici. Și, cu siguranță, în cazul meu, nimic din toate astea nu este adevărat. Urăsc pedepsele colective. Urăsc să atac oamenii pe baza originii lor. Urăsc antisemitismul și rasismul împotriva albilor și toate astea, sau orice fel de rasism, punct. Și am spus asta de multe ori.
Așadar, folosirea acestui limbaj împotriva cuiva care nu este practic dușmanul tău – și care, cum e cazul meu, doar vrea ca creștinii din zonele controlate de Israel să fie tratați cu demnitate, să aibă drepturi și nu vrea ca guvernul SUA să fie implicat într-un război de schimbare de regim cu Iranul — acestea sunt prioritățile mele și le-am spus cu voce tare. Nu am nicio agendă secretă.
Deci, a mă ataca ca nazist pentru că spun asta sugerează o lipsă totală de voință de a face compromisuri. Oricine nu este de acord cu noi sută la sută trebuie distrus. Familia lui trebuie atacată. Și trebuie etichetat ca nazist.
Ei bine, când faci asta, îi faci pe oameni isterici. Crește temperatura până la punctul în care cineva va fi rănit dacă continui să vorbești așa. Și este pur și simplu rău. Este rău pentru Statele Unite. Este rău pentru lume.
„Bibi nu vrea să te vadă pentru că ești antisemit!”
Așa că am vrut să transmit acest mesaj. În cele din urmă, am ajuns să vorbesc cu un tip pe nume Yoram Hazony, un israelian celebru, organizator al Conferințelor Naționale de Conservatorism American. Și i-am spus: „Uite, veți avea o Conferință Națională de Conservatorism la Ierusalim în vara aceasta. M-ați rugat să vorbesc la prima Conferință Națională de Conservatorism din Statele Unite și am făcut-o. Evident, cred în conservatorismul național. America pe primul loc. Cred că fiecare națiune ar trebui să-și pună propriul popor pe primul loc. De aceea avem guverne. Și aș vrea să vorbesc la conferința aceasta. Și, în plus, aș vrea să-l rugați pe prietenul dumneavoastră, Benjamin Netanyahu, să se întâlnească cu mine.”
Și am avut o discuție destul lungă, și am fost: „Nu, nu puteți vorbi la Conferința Națională a Conservatorismului pentru că ești antisemit.”
„Nu, nu sunt”, am spus.
„Ba da, sunteți”, a spus el.
Și am spus: „Ei bine, chiar aș vrea să vorbesc cu Bibi ca să dezescaladăm situația.”
Și a spus: „Nu ar fi în interesul său politic să se întâlnească cu dumneavoastră” – aproape ad litteram asta a spus – „prin urmare, nu”.
Atunci mi-am dat seama că am de-a face cu oameni care nu sunt rezonabili, care sunt inflexibili, care sunt, de fapt, fanatici. Și apoi trebuie adăugat la asta, bineînțeles, că sunt plătiți din banii mei de impozite. Totul a fost destul de tulburător.
Un aeroport sumbru și o armată de băieți în tricouri
Acesta a fost contextul din spatele scurtei și foarte tensionatei noastre călătorii în Israel. Am ajuns miercuri, am zburat din nou din Europa cu o cheltuială mare și ne-am prezentat la terminalul diplomatic de la Aeroportul Ben Gurion, unde urma să aibă loc acest interviu, ceea ce este în sine bizar.
Clădire murdară. Geamurile din terminal sunt atât de murdare, încât abia dacă se vede pe ele. Se vede tencuiala. Totul e deprimant și sumbru. Afară sunt gunoaie. Ce e asta? Acesta este terminalul diplomatic din Israel. Mi s-a părut foarte ciudat, având în vedere că am fost în multe terminale diplomatice. N-am mai văzut unul mai ponosit.
Intrăm și Huckabee era acolo. Și, bineînțeles, era extrem de prietenos, ca întotdeauna. Un tip foarte, foarte prietenos și vesel. Am stat puțin de vorbă, iar tot locul era plin de tipi în tricouri, tipi cu aspect de bătăuși în tricouri, care sunt un fel de agenți de pază.
Al cui ambasador este Huckabee? Al „nostru” sau al „lor”?
Deci facem interviul. Urmează să-l urmăriți. E foarte lung, cam două ore și jumătate. Și încerc din răsputeri să fiu prietenos. Cred că am reușit într-un fel. Puteți judeca singuri.
Dar am avut cu adevărat senzația – și, din nou, vă puteți da seama pe măsură ce urmăriți emisiunea – că Huckabee nu a fost capabil să răspundă la niciuna dintre întrebări, dar nici nu era întru-totul stăpân pe situație.
A dat senzația cuiva care încearcă cumva să repete punctele de discuție, dar foarte reținut, incapabil să spună anumite lucruri. Nu pentru că aceste lucruri ar putea dăuna intereselor guvernului american – era bucuros să atace, de exemplu, armata americană și să spună că este mai brutală decât armata israeliană – dar nu era dispus să spună anumite lucruri pentru că ar putea da o imagine negativă asupra guvernului israelian.
Și te gândești: stai, ești ambasadorul SUA. Ești reprezentantul nostru într-o țară străină. De ce ai rețineri să critici această țară? Nu ar trebui să ne reprezinți pe noi? Or, era foarte evident că el îi reprezenta pe israelieni. Puteți judeca singuri.
Dar oricum, am făcut acest interviu. A fost cordial și, la final, eram gata să zburăm. Aveam o oră, trebuia să ieșim. Și avionul sta chiar afară și eram gata de plecare. Și, dintr-un anumit motiv, israelienii încă ne rețineau pașapoartele. Eram cinci acolo și patru dintre noi zburm cu acest avion. Unul dintre noi urma să zboare cu un zbor comercial, împreună cu echipamentul nostru.
Hărțuirea
Deci, eu și partenerul meu de afaceri stăteam și așteptam. Nu am plecat deloc de la aeroport, nu am mers nicăieri. Dar cei doi producători ai noștri petrecuseră noaptea precedentă în Tel Aviv. Și au fost chemați în niște camere și interogați. Nu uitați: erau pe cale să se urce în avion și să plece. De fapt, eram în întârziere. Trebuie să plecăm de acolo. Aveam un interval orar pentru a ieși, iar agenții de pază, oricine ar fi aceștia, nu-i lăsau să plece.
Deci, nu am știut ce se întâmplă în acest moment. Am întrebat: unde sunt băieții noștri? Trebuie să plecăm de aici. Iar unul dintre ei iese și spune: „A fost cea mai ciudată experiență din viața mea. M-au întrebat despre interviu. Cu cine ați vorbit?” Țineți minte, asta se întâmpla la vreo doi metri și jumătate de locul unde am făcut interviul. „Ei bine, cu ambasadorul SUA, Mike Huckabee.” „Despre ce ați vorbit? De ce ați pus acele întrebări? A fost un interviu ostil?”
Stat polițienesc
Desigur, totul din terminalul diplomatic este înregistrat. Totul în Israel este înregistrat. Este un stat polițienesc, este un stat de supraveghere. Evident, când mergi în Israel, îți pun un software pe telefon. Toată lumea știe asta. Te spionează constant, probabil mai mult decât în orice altă țară. Și deci știau răspunsurile la aceste întrebări.
Dar îl întreba pe producătorul meu: „Unde lucrezi? Câți oameni lucrează acolo? Mergi la birou? Unde este biroul? Cum îi cheamă?” Făcea o operațiune de culegere de informații și un exercițiu de umilire asupra producătorului meu. Nu era vorba de securitate. Plecam chiar atunci. Și ei îi rețineau pașaportul. Anchetatorul ținea pașaportul în mână în timp ce punea aceste întrebări.
Așa că, după ce mi-a povestit, eu i-am spus: „Ăsta e cel mai scandalos lucru pe care l-am auzit vreodată.” Huckabee dispăruse deja. Ești cetățean american care tocmai a avut o conversație cu ambasadorul SUA, iar un bătăuș cere detalii despre acea conversație. „Sper că nu ai răspuns.” Iar el spune: „Nu, nu am răspuns.”
Între timp, ultimul nostru tip, cel mai tânăr bărbat care călătorea cu noi, ultimul nostru producător, era încă într-o cameră, fiind interogat. Așa că l-am oprit pe unul dintre băieți și i-am spus: „Trebuie să ieșim de aici. Nu știu despre ce este vorba. Este scandalos și nu pot face nimic în acest moment, dar trebuie să plecăm.”
„Ce i-ai spus ambasadorului și el ce ți-a răspuns?”
Și o femeie vine la mine și spune: „Uite, hai să mergem. Te vom duce la avion și el va veni mai târziu.” I-am spus: „Nu, e producătorul meu. Este interogat, i se pun întrebări exagerate, complet nepotrivite, care nu au nicio legătură cu securitatea. „Deschide site-ul tău web, arată-ne schimburile de mesaje cu alți membri ai personalului tău. Cum este politica ta? Și, din nou, ce i-ai spus ambasadorului SUA și ce ți-a răspuns el?”
Acelea nu sunt întrebări relevante pentru securitatea națională. Sunt întrebări de serviciu de spionaj și sunt exagerate. Și am spus: „Vreau ca tipul ăsta să iasă acum. Hai să mergem. Trebuie să plecăm.” Și ei au spus: „Nu, nu, lasă-l aici. Îl vom aduce la avion mai târziu.” Mi-au spus asta de două ori – „lasă-l pe omul tău în urmă”. Nu, nici gând!
Așa că am fost înfuriat detreaba asta. Ne-am urcat în avion și am primit un mesaj de la un reporter care, cumva, știa că se întâmplase asta. Habar n-am cum. Nu aveam niciun interes să fac publică situația. De fapt, exista o pistă lungă care arăta că Ambasada SUA se coordonase împotriva noastră într-o luptă de relații publice chiar înainte să ajungem acolo. Scurgeau informații că am cerut să facem interviul la aeroport pentru că ne era frică să intrăm în Israel. Că suntem lași.
Bine. Suntem lași, nu? Și i-am spus reporterului prin mesaj: „I-au tras pe băieții mei într-o cameră și i-au interogat. Este scandalos” și așa mai departe.
Interesant este că nu am auzit niciodată de la Huckabee sau de la altcineva, până în acest moment, de la Ambasada SUA, despre ce le-a făcut securitatea producătorilor mei. Nu ne-au întrebat, dar, în schimb, Huckabee m-a făcut mincinos. Așadar, se pune din nou întrebarea – pentru cine anume lucrează Huckabee?
Suntem cetățeni americani într-o țară străină. El este ambasadorul nostru. El reprezintă țara noastră. Îi plătim salariul. Dar el ia partea guvernului străin fără măcar să sune să spună: „Hei, ce s-a întâmplat cu tine la aeroport? Ai fost hărțuit? Oamenii tăi au fost hărțuiți?” Nu, el repetă imediat minciunile lor fără măcar să ne consulte.
Și guvernul „nostru” este tot al „lor”?
Deci, ce avem aici? Avem o realitate, și anume că, dacă ești american în Israel, poți fi sigur că guvernul tău va fi de partea guvernului israelian și nu de partea ta. Și, oare, este situația aceasta atât de diferită de experiența americanilor din Statele Unite? Poți fi sigur că guvernul tău va fi de partea ta în detrimentul guvernului israelian? Nu, sigur că nu. Ei vor fi întotdeauna de partea guvernului israelian în detrimentul tău.
Și aceasta este problema principală. Chiar dacă susții un război cu Iranul, tot ai o așteptare justificată că guvernul tău – pentru că este al tău, tu plătești pentru el – există pentru a te servi și să țină partea ta împotriva unui guvern străin. Dar realitatea cotidiană, adevărul evident vizibil pentru fiecare american, este că exact opusul este realitatea.
De fapt, dacă critici Israelul în țara ta, guvernul tău va face tot posibilul să te cenzureze. Dacă există o confruntare între tine și Bibi, știi de partea cui va fi guvernul tău? De partea lui Bibi. Situația asta nu poate dura. Este prea umilitor. Este în mod prea evident o răsturnare a ordinii firești. Guvernul tău există pentru tine, nu pentru un guvern străin. Dar nu așa trăim în această țară sau în Israel. Deci asta am învățat.
Ultima diversiune
Și încă un lucru. Se pare că israelienii s-au dus — probabil cu ajutorul lui Mike Huckabee — la înregistrarea de supraveghere din interiorul terminalului diplomatic și au filmat, bineînțeles punând toți boții lor online ca să promoveze filmarea, cu mine cu brațul în jurul cuiva, ca să arate că, de fapt, mint despre ce s-a întâmplat.
Persoana respectivă era șoferul nostru, care ne-a dus de la avion la terminal — o scurtă călătorie cu mașina. Un tip foarte drăguț, un tip bun, un israelian. Și chiar când am ajuns, a spus: „Aș putea face o poză?”. Bineînțeles. Era un om drăguț. Așa că l-am îmbrățișat și i-am făcut o poză. Asta e. Asta a fost înainte de interviu. Înainte ca producătorii noștri să fie hărțuiți de huligani și să le pună întrebări ridicole. Înainte să se întâmple orice din toate astea. Deci, acesta este doar un alt episod al războiului propagandei.
M-am gândit să vă povestim despre asta.
Nota ActiveNews: În curând, vom publica și traducerea interviului lui Tucker Carlson cu ambasadorul Mike Huckabee, care este la fel de incendiar.