Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
”Manifestul Platformei Conservatoare”, lansat luni de gruparea Thuma-Veștea din PNL, explică pe larg, cu o candoare aproape emoționantă, că statutul partidului nu permite organizarea de facțiuni (aka ”găști”) interne. Tocmai de aceea s-a înființat o platformă care nu reprezintă o grupare a puciștilor, a disidenților pro-PSD, ci ”un for de dezbatere”, ”o veritabilă Agora”. Agora, evident, fără listă de semnatari. Curajul liber-cugetării are și el limitele lui administrative, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.
Ideea centrală a documentului, foarte pământeană dincolo de invocarea lui Brătianu prin Quintus, Stolojan și Tăriceanu, trimite direct la ”compromisul făcut în interesul țării”. Adică guvern cu PSD. Celelalte idei cu iz suveranist incluse în manifest (meritocrația, baza iudeo-creștină a civilizației europene, credința strămoșească, ”Așa să ne ajute Dumnezeu!”) reprezintă ambalajul doctrinar stupid al unei operațiuni de rebranșare la butoanele puterii cu orice preț. E o performanță retorică notabilă, ce ține de Caragiale, să ceri alianța cu PSD în numele ”identității istorice a dreptei românești”. Dar dacă tot ne-am hotărât să vorbim despre curaj, haideți să-l recunoaștem acolo unde se vede cu ochiul liber.
Tabăra cealaltă de liberali deciși să rămână la butoanele puterii nu este nici ea un seminar de filosofie politică. Progresiștii lui Bolojan combinați cu USR (în mod pragmatic, amuzant și foarte util Comisiei Europene) au răspuns cu instrumentul care nu niciodată dă greș: procedura. Luni seară, Biroul Permanent Național a decapitat conducerile puciștilor de la Sectoarele 2, 3, 4 și 5, plus Ialomița și Galați, cu scorul de 40 la 12 voturi ”pentru”. Adică fix cele două treimi cerute de statut. Motivul oficial: rezultate slabe la parlamentare. Motivul neoficial: Monica Anisie, Andrei Baciu și Ionuț Stroe fac parte din tabăra pro-PSD, iar organizațiile lor l-au susținut pe Adrian Veștea, premierul nominalizat de Nicușor Dan peste capul partidului și picat ulterior la vot în Parlament. Articolul 74 litera ”t” (de la Thuma) din statutul PNL a devenit, se pare, un instrument doctrinar mult mai eficient decât Agora conservatoare a lui Rareș Bogdan & Comp.
În mod ironic, în timp ce justiția suspendă decizii ale congresului, iar la Tribunalul București judecătorii se abțin în cascadă în dosarul noului statut, echipa Bolojan continuă să conducă partidul exact ca și cum nimic nu s-ar întâmpla. Puciștii au câștigat în instanță, însă Bolojan a păstrat microfonul principal din sala de ședințe a PNL. Iar în politică microfonul bate, de regulă, încheierea de ședință. După ce Thuma pierduse deja coordonarea PNL București în decembrie, în favoarea lui Ciprian Ciucu, acum îi sunt lichidate metodic filialele. Se numește curățenie sau epurare, în funcție de tabăra din care privești, iar ritmul rămâne același: câte 6-7 lovituri de baros pe săptămână, direct în capul disidenților din Agora.
Deznodământul previzibil pare a fi o ruptură. Aripa trumpistă, cu Rareș Bogdan, Predoiu și Gorghiu în proximitate, are un singur orizont rațional. Ei vor să plece cu tot cu filiale și să se combine cu PSD-ul lui Grindeanu, pentru a rămâne la butoane imediat după ce Bolojan părăsește Palatul Victoria. Nu vorbim de trădare, ci de ”planificare de carieră cu manifest trumpist atașat”.
Deocamdată războiul nu se poartă pe doctrină, ci pe bani și pe arme. Blocajul este la PNRR și, mai ales, la contractele de achiziție de armament prin SAFE, cu nemții de la Rheinmetall, pe care PSD și aripa Thuma refuză în continuare să le parafeze. Moțiunea de cenzură împotriva lui Bolojan a plecat fix de acolo, ceea ce spune multe despre raportul dintre ”valorile familiei și ale tradiției” și comisioanele din achizițiile de armament.
Rămâne soluția anticipatelor, invocată de toată lumea și dorită doar de AUR. Nicușor Dan, cel care a declanșat ruptura nominalizându-l pe Veștea, nu le agreează. Așa că vom mai avea manifeste. Multe. Toate scrise de foruri de dezbatere care nu sunt, în niciun caz, găști de puciști ”conservatori”, ci adevărații liberali (de care Ion Iliescu ar fi foarte mândru).