Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
Părintele Adrian Agachi, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, răspunde exemplar neomarxiștilor atei Lucian Mândruță și deputatei USR Corina Atanasiu, transmite Romanian Global News.
Redăm mai jos postarea sa:
”Domnul Lucian Mândruță se simte obligat să sară în apărarea doamnei Atanasiu, criticând faptul că am afirmat că, în poziționările sale publice, dumneaei ajunge să prezinte religia „ca în perioada regimului comunist totalitarist ateu: drept o amenințare la adresa dezvoltării umane”. Am adăugat că „este inadmisibil ca după 36 de ani de democrație să ne întoarcem la discursurile totalitariste și să descriem disciplina Religie în asemenea termeni”.
În argumentarea sa, pe care nu o mai reiau aici, domnul Mândruță ne vorbește despre „simbioza” dintre comunism și Biserică și excelentele relații care ar fi existat între cele două, afirmând chiar că „biserica a coabitat perfect cu regimul “ateu”. I-a iertat necredinta, pentru ca i-a iubit totalitarismul”.
Să ne explice domnul Mândruță, dacă dorește, și de ce și pentru ce au fost întemnițați peste 2.000 de clerici ortodocși în lagărele și temnițele comuniste, iar peste 500 din aceștia au decedat acolo, restul suferind pentru tot restul vieții în urma chinurilor și traumelor la care au fost supuși.
Să ne explice domnul Mândruță și de ce disciplina Religie nu a fost vreodată predată în școli în timpul regimului comunist de vreme ce Biserica și acest regim totalitar se înțelegeau atât de bine…
Și să ne mai explice domnul Mândruță și de ce simte nevoia, din postura de ateu, să vorbească atât de mult despre Biserică, a cărei istorie și spiritualitate pare să o cunoască la fel de bine precum doamna Atanasiu pe care o apără.
Prietenii știu de ce”.
Am observat atacul doamnei deputat Atanasiu la adresa mea și a familiei mele. Orice dialog devine inutil când afirmi urmatoarele: “singurii care nu prea aveau voie să treacă pragul bisericilor și mânăstirilor erau fruntașii de partid comunist și securiștii. Dădeau un exemplu prost, așa că dacă își botezau copiii sau cununau pe cineva, o făceau discret, ferit. În orașele mici, cum e Focșaniul, toată lumea știa. Probabil, dumnealui vine dintr-o astfel de familie și atunci i s-a cam distorsionat narativul”.
Pentru asigurarea personală a doamnei, nu provin dintr-o astfel de familie. Cât despre atac în sine, demonstrează multe.
Voi încheia aici cu reacția colegului dumneaei de partid, domnul deputat Iulian Lorincz, care a declarat următoarele:
“Adevărul este că nu o să apăr poziția doamnei Corina Atanasiu. Eu sunt pentru alegerea cât mai liberă a individului în aproape orice domeniu. Dacă cineva dorește să participe la o oră opțională de religie, este foarte bine și este bine că există această opțiune. În rest, având în vedere că este opțională, alegerea aparține fiecărui părinte sau copil. Așadar, nu o să apăr poziția doamnei Corina Atanasiu”.
Așadar, in încheiere, va rog sa ne lămuriți doamna deputat care este poziția oficială legată de predarea orei de Religie în școli a instituției politice pe care o reprezentați? A dumneavoastră sau a domnului Lorincz? In contextul actual pare că ați ajuns sa contraziceți și opiniile mai echilibrate și echidistante ale colegilor dumneavoastră de partid…
PS: Așteptăm scuzele dumneavoastră. Pentru insultele la adresa Bisericii și credincioșilor. Pe cele la adresa mea le-am iertat deja. Așa ne învață Bunul Dumnezeu.
Observ că și domnul Mândruță a preluat discursul atacului la persoană promovat de doamna deputat Atanasiu. Sunt catalogat drept „laș” și „purtător de ignoranță”, doar pentru faptul că nu poate comenta pe pagina mea personală. Se pare că, în viziunea domniei sale, acest lucru este suficient pentru a justifica acuze gratuite la adresa mea.
Domnul Mândruță afirmă apoi că Biserica a pactizat cu regimul comunist în ultimii douăzeci de ani ai acestuia. O asemenea afirmație ignoră însă fapte esențiale. Niciun cuvânt despre demolarea celor 22 de biserici și mănăstiri ortodoxe între 1977 și 1989, adică tocmai în perioada pretinsului „pact”. Niciun cuvânt despre chinurile îndurate de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, condamnat la ani grei de temniță între 1979 și 1984. O realitate istorică atât de complexă nu poate fi redusă la o formulă simplificatoare.
Îi doresc mult succes în continuare. Cu cei care aleg atacul la persoană în locul argumentelor dialogul devine imposibil de purtat. Totuși, mă voi ruga și pentru domnia sa.
Și, așa cum am spus și cu alte ocazii și nu voi înceta să o spun, încerc să iert tot ceea ce mă privește pe mine. Însă ceea ce lovește în Biserică depășește puterea mea de a ierta.
Judecata pentru aceasta o las în seama lui Dumnezeu.