Fermierii și traderii români reclamă o situație care riscă să le dea peste cap contractele de export: cerealele ucrainene ar beneficia de prioritate la transportul feroviar către portul Constanța, în timp ce producătorii români întâmpină dificultăți în a-și trimite marfa la timp, scrie https://www.stiripesurse.ro, preluat de Romanian Global News.

În perioada 7, 14 august, prețul de export al grâului românesc pentru morărit, cu un conținut de proteine de 12%, a crescut cu aproximativ 6 dolari pe tonă, până la 260 de dolari pe tonă FOB Constanța.

România rămâne un furnizor important și stabil de grâu în regiunea Mării Negre, într-un moment în care alți mari exportatori se confruntă cu restricții și riscuri suplimentare generate de război. Tocmai în acest context, accesul la infrastructura de transport devine o miză majoră pentru fermierii români.
Trenurile, miza disputată
Comercianții și fermierii susțin că, în ultima săptămână, cerealele ucrainene ar fi primit prioritate pentru transportul feroviar către Constanța. Potrivit acestora, trenurile de marfă disponibile din zona Siret și din regiunile din nord-estul României ar fi fost rezervate pentru transporturile de cereale de origine ucraineană.
Fermierii și traderii spun că situația le complică respectarea termenelor de livrare asumate prin contractele de export. Pentru o piață în care câteva zile pot face diferența între o livrare profitabilă și penalități contractuale, problema nu este una pur logistică.
Transportul rutier nu ar reprezenta, în opinia acestora, o soluție viabilă. Costurile logistice s-ar putea dubla, ceea ce ar diminua puternic marjele și competitivitatea cerealelor românești pe piețele externe.
În acest context, fermierii români reclamă că, dacă transporturile ucrainene beneficiază de prioritate în detrimentul mărfurilor românești, producătorii autohtoni riscă să suporte costurile unei blocări logistice chiar în plin sezon de export.
Deocamdată, acuzațiile fermierilor și traderilor vizează modul de alocare a transportului feroviar, iar problema pune din nou în prim-plan tensiunea dintre nevoia de a facilita tranzitul cerealelor ucrainene și protejarea capacității României de a-și exporta propria producție agricolă.