Stilistică și Compoziție” de Gheorghe Nedioglu. Apărut pentru prima oară în 1933, volumul s-a bucurat de opt ediții succesive datorită popularității sale, scrie https://www.facebook.com/editorcontramundum, preluat de Romanian Global News.

Chiar și pentru cei crescuți în învățământul comunist, relativ bun față de vremurile noastre, manualul va fi o adevărată revelație, la un nivel stratosferic, fără să fie deloc dificil, ba dimpotrivă. Profesorul Nedioglu își propune să-l învețe pe elevul de gimnaziu să scrie și să vorbească bine, folosindu-se de texte canonice ale literaturii române, alese cu mare grijă și discernământ pentru a ilustra un stil literar, o idee, o teorie șamd. Dar, mai presus de toate, Manualul de Limba Română te învață cum să citești un text, ce ar trebui să urmărești în lectură și care sunt firele conducătoare ale unei bucăți literare. Comentariile profesorului Nedioglu pe marginea textelor sunt clare, lămuritoare, succinte, fără încărcături inutile.

Ideea fundamentală din spatele acestui tip de manual nu era de a-l pune pe elev să memoreze o anumită interpretare literară, ci a de a-l face capabil să discute liber, argumentat și la un nivel cultural profund anumite texte și să redacteze liber un eseu strălucit pe o temă dată.
Ce părinte nu ar dori să-și vadă copilul dobândind asemenea dexterități?

Gheorghe Nedioglu, autorul Manualului de Limba Română, apărut la Editura Contra Mundum, a fost unul din marii profesori ai acestei țări, excepțional chiar și pentru perioada interbelică.
Datorită competențelor și prestigiului de care se bucura în epocă a fost numit de către regele Carol al II-lea profesor la Clasa Palatină, fiind dascălul Principelui (viitorul Rege) Mihai. Contribuţia sa la dezvoltarea învăţământului românesc a fost apreciată de Tudor Arghezi, Alexandru Graur sau Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

La 36 de ani a devenit director al liceului Gheorghe Șincai, datorită unei cuvântări excepționale, rememorată de un elev de atunci: „Nedioglu, tânăr profesor de latină şi română, fusese adus la liceul nostru de vreo două luni şi nu avea mai mult de 30 de ani ca vârstă [de fapt, avea 36 de ani – n.ed.]. La această serbare, el avea să ne vorbească despre viaţa şi opera lui Gheorghe Şincai. În ziua respectivă, câteva sute de elevi, părinţi şi alte personalităţi din afară veniseră să asculte această conferinţă. Era şi un inspector general, delegat din partea Ministerului Învăţământului. La ora 9 dimineaţa apare în scenă Nedioglu, cu un teanc de cărţi şi dosare la subţioară. Era de o ţinută şi prestanţă ireproşabilă. De statură potrivită, bine legat, rotund la faţă, cu ochelari şi nişte ochi pătrunzători, pentru noi elevii era foarte drastic. Timp de trei ore a vorbit cu atâta pasiune despre viaţa lui Gheorghe Şincai, încât aproape toată lumea era cu lacrimi în ochi şi în sală suspine.”
Sobrietatea, erudiția și harul retoric copleșitor răzbat din plin și din Manualul de Română.

Ce ne dorim cu această colecție?
Un răspuns din anii ’90 de la ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA:
„Aceste manuale alternative sunt o invenție a unor oameni care vor să obnubileze intelectul tineretului.
Știți ce-am sugerat eu? de la început (nu m-a ascultat nimeni, bineînțeles):
«Reeditați, domnule, manualele cele mai bune de pe vremea mea!»
Era un manual, al lui NEDIOGLU– n-ați auzit, poate, de el – era un manual care astăzi, ÎN STRĂINĂTATE, ar face cinste, în ceea ce privește structura lui. Și analizele…!
Iar în materie de istorie, nu mai vorbesc. În materie de istorie, când i-ai avut pe Xenopol, pe Giurescu (bunicul lui Dinu! nu tatăl) – el făcuse manualele; …P.P. PANAITESCU! Aceștia erau foarte mari istorici.”

contramundum.ro