Fostul diplomat ONU şi actual europarlamentar Michael von der Schulenburg prezintă Uniunii Europene un diagnostic sumbru: În forma sa actuală, aceasta nu va supravieţui războiului din Ucraina. În spatele acestei prognoze se află o întrebare fundamentală: S-a angajat UE într-un război al cărui scop nu poate nici să-l determine, nici să joace un rol diplomatic decisiv în modelare, se întreabă Davigd Berger pe https://philosophia-perennis.com, preluat de Romanian Global News.

„UE în forma sa actuală nu va supraviețui războiului din Ucraina.“ Prin această propoziție, Michael von der Schulenburg a exprimat ceea ce depășește cu mult critica la adresa deciziilor individuale luate de conducerea de la Bruxelles. Schulenburg a lucrat pentru Națiunile Unite în zonele internaționale de criză timp de decenii și acum stă în Parlamentul European ca membru nepartizan al delegației BSW. Diagnosticul său indică un deficit strategic fundamental: Uniunea Europeană se înarmează, oferă resurse financiare din ce în ce mai mari și își intensifică confruntarea cu Rusia, dar nu are o strategie independentă vizibilă pentru a pune capăt acestui război și, ulterior, a crea o ordine de pace europeană.
Miliarde și arme –, dar fără strategie de ieșire
Un împrumut ucrainean de până la 90 de miliarde de euro a fost lansat pentru anii 2026 și 2027. Dintre acestea, 60 de miliarde de euro sunt alocate pentru apărare şi 30 de miliarde pentru sprijin bugetar. Potrivit Comisiei Europene, sprijinul UE și al statelor sale membre pentru Ucraina s-a ridicat la un total de 224,5 miliarde de euro din 2022 până la jumătatea lunii septembrie 2026. Sumele implicate sunt enorme. Dar banii nu înlocuiesc diplomația, iar producția de arme nu înlocuiește strategia politică.
Tocmai de aici începe critica lui Schulenburg. O comunitate politică poate mobiliza miliarde și poate fi în continuare slabă din punct de vedere strategic. Fostul diplomat ONU se referă la experienţele sale în conflictele internaţionale. Chiar și în războaiele amare, canalele de comunicare cu inamicul au fost menținute. „În fiecare război au existat întotdeauna discuții cu inamicul“, spune Schulenburg privind înapoi la munca sa pentru Națiunile Unite. Europa, pe de altă parte, se adâncește din ce în ce mai mult în conflict fără să fi devenit însuși actorul diplomatic decisiv: Ce se întâmplă dacă războiul se încheie într-o zi în condiții care nu au fost negociate la Bruxelles?
Iluzia unei mari puteri europene
Critica lui Schulenburg la adresa auto-înțelegerii geopolitice a Uniunii Europene este și mai fundamentală. „În lumea multipolară, UE nu va fi, așa cum a sperat întotdeauna, al treilea pilon alături de SUA și China. „Nu este un power“ major“, explică el. Cu asta, el numește contradicția politicii europene actuale. UE vorbeşte tot mai mult limba puterii geopolitice, dar nu posedă nici unitatea politică a unui stat, nici o politică externă sau o cultură strategică cu adevărat comună Interesele Poloniei şi Ungariei, Franţei şi Germaniei, Italiei şi statelor baltice nu sunt identice.
Razboiul din Ucraina face vizibile aceste diferenteChiar si cu pachetul de 90 de miliarde de euro trebuiau gasite reglementari speciale pentru Ungaria, Slovacia, si Cehia. Războiul nu mai este deci doar o provocare externă pentru UE. Se dezvoltă într-un test de stres pentru construcția lor internă.
O Europă slăbită economic
Acest test al poverii se confruntă cu o Uniune care slăbește din punct de vedere economic. Conform previziunilor de primăvară ale Comisiei Europene, se preconizează că economia UE va crește cu doar 1,1% în 2026, iar zona euro cu 0,9%. În același timp, cererile la adresa bugetelor europene de stat sunt în creștere. Europa ar trebui să-și asigure competitivitatea, să-și reorganizeze aprovizionarea cu energie, să rearmeze masiv, să finanțeze Ucraina și, în același timp, să-și mențină poziția geopolitică față de SUA, Rusia și China. Cât timp aceste obiective pot fi finanțate și implementate politic simultan este una dintre întrebările majore fără răspuns în politica europeană.
Devine din ce în ce mai clar că Washingtonul și Europa nu urmăresc automat aceleași interese. Statele Unite își pot schimba politica în Ucraina dacă un guvern american consideră că este necesar. În schimb, consecințele politicii geografice, economice și de securitate ale conflictului rămân în primul rând europene. Europa suportă astfel consecințele pe termen lung ale unui război ai cărui parametri strategici cruciali îi controlează doar într-o măsură limitată.
Uniunea păcii va deveni o uniune a armelor
Schimbarea în înțelegerea de sine europeană este deosebit de profundă. Unificarea europeană a derivat o parte semnificativă a legitimității sale din promisiunea de a crea o ordine de pace după două războaie mondiale. Astăzi, alți termeni determină limbajul politic: armament, descurajare, producție de muniție, capacitate de apărare și pregătire pentru război. Problema nu este că statele își asigură apărarea. Problema apare acolo unde puterea militară înlocuiește strategia politică. Armele pot asigura poziții de negociere. Dar ei nu pot redacta un ordin de pace. Tocmai asta își propune să realizeze avertismentul lui Schulenburg.
Ce va rămâne din Uniunea Europeană dacă într-o zi războiul se va încheia, lăsând în urmă o comunitate foarte îndatorată de state ai căror membri se depărtează din ce în ce mai mult din cauza politicii Rusiei, a cheltuielilor pentru apărare, a finanțării Ucrainei și a relațiilor cu Statele Unite? Schulenburg o spune mai precis decât sugerează inițial titlul ascuțit: UE nu va supraviețui războiului „în forma sa actuală. Această adăugare este crucială.
Ce rămâne după război?
Europa va supravieţui războiului din Ucraina. Ceea ce rămâne de văzut este ce ordine politică va exista atunci: o uniune mai centralizată și mai integrată militar, o Europă cu viteze diferite sau o întoarcere la o comunitate de state suverane care cooperează acolo unde există de fapt interese comune. Războiul, în orice caz, dezvăluie un defect de proiectare al UE, pe care noi pași de integrare au putut să-l ascundă de mult: O politică externă comună presupune o înțelegere comună a propriilor interese. Centralizarea instituţională nu poate înlocui unitatea politică.
Bruxelles-ul poate impune sancțiuni, poate acorda împrumuturi de miliarde și poate organiza livrări de arme. Răspunsul la întrebarea cum să punem capăt războiului și, ulterior, să creăm o ordine de securitate durabilă în care Europa însăși joacă un rol crucial este mai dificil. Prin urmare, declarația lui Schulenburg deține și o putere explozivă politică enormă. O Uniune Europeană care mobilizează miliarde pentru un război al cărui sfârşit diplomatic nu se poate modela decât parţial va atinge în cele din urmă limitele propriilor ambiţii geopolitice. Războiul din Ucraina ar putea deci nu numai să decidă asupra viitoarei ordini de securitate a Europei. El ar putea deveni un catalizator pentru transformarea Uniunii Europene însăși. Predicția lui Schulenburg este: UE, așa cum o știm, nu va supraviețui acestui război.Prin urmare, acest război are şi o parte bună.
Michael von der SchulenburgNăscut în 1948, este un diplomat și politician german. a lucrat pentru Națiunile Unite și alte organizații internaționale timp de mai bine de trei decenii, în primul rând în regiunile de criză și conflict. Zonele sale de operare au inclus Afganistan, Iran, Irak, Sierra Leone, Somalia și Haiti. Din 2009 până în 2012 a fost Reprezentant Executiv al Secretarului General al ONU și Șef al Misiunii ONU de Menținere a Păcii în Sierra Leone (UNIPSIL). Schulenburg este membru al Parlamentului European din 2024; a fost ales prin Alianța Sahra Wagenknecht (BSW), iar acum este nepartizan.