Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
𝗖𝗵𝗮𝘆 𝗕𝗼𝘄𝗲𝘀 𝗲 𝘂𝗻 𝗷𝘂𝗿𝗻𝗮𝗹𝗶𝘀𝘁 𝗶𝗿𝗹𝗮𝗻𝗱𝗲𝘇, așadar cetățean UE, care lucrează pentru Russia Today. E jurnalistul care a vrut să facă un reportaj despre alegerile din mai 2025 și a fost expulzat atunci de autoritățile noastre încă de la sosirea pe aeroport, scrie Lucian Sârbu pe https://www.facebook.com/lucian.sarbu.3, preluat de Romanian Global News.
Știu, unii vor strâmba din nas: domn’e, dacă lucrează pentru Russia Today nu e „jurnalist”, e „propagandist”. Mda. Păi, în zilele noastre orice jurnalist e, mai mult sau mai puțin, un propagandist. Fiindcă, să vezi chestie, televiziunile și siturile web nu trăiesc din reclame, și nici publicațiile din cine le cumpără: mass-media trăiește de pe urma cui dă banul. Și cine dă banul, știți cum se zice: 𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑚𝑢𝑧𝑖𝑐𝑎.
Chai Bowes tocmai a fost trecut pe lista persoanelor fizice „sancționate” de Uniunea Europeană în legătură cu războiul ruso-ucrainean. Sancțiunile astea implică, pe scurt, o anulare socială totală: omul nu mai are voie să-și acceseze banii din bancă, nu mai are voie să vândă, să închirieze sau să cumpere ceva în nume propriu, nu mai are voie să călătorească în țările UE etc. Practic, omul devine un proscris. Autoritățile naționale îi pot „îngădui” anumite tranzacții minimale legate de întreținerea curentă (ca să nu moară de foame) și cheltuieli „rezonabile” cu avocații (ca să se poată apăra), dar cam atât.
𝗖𝗲𝗲𝗮 𝗰𝗲 𝗲 𝗰𝗶𝘂𝗱𝗮𝘁 𝗹𝗮 𝗰𝗮𝘇𝘂𝗹 𝗹𝘂𝗶 𝗕𝗼𝘄𝗲𝘀 e că el e cetățean UE. Nu e britanic, nu e rus. E irlandez, cetățean UE. Și sancțiunile au fost decise de niște politicieni (Consiliul UE al Miniștrilor de Externe, deci o gașcă de politicieni din care până de curând a făcut parte și o lumina radiantă ca Oaia Țoiu). Există bază legală ca să „anulezi” un om în Uniunea Europeană? Sigur că da, există niște regulamente, pe care le-au adoptat tot ei, politicienii. Dar este normal să-l anulezi ca-n orice dictatură islamistă, sau africană, sau, poftim, ca la Putin acasă (deși mă îndoiesc că Putin nu păstrează, totuși, anumite aparențe), fără să-l fi trecut mai întâi prin rechizitoriul vreunui procuror și prin judecata unui tribunal? Ei, uite că este.
Într-o țară normală, o lege abuzivă dată de politicieni, prin care se urmărește închiderea gurii cetățenilor care nu sunt de acord cu narațiunea oficială, poate fi atacată (și anulată) la Curtea Constituțională, și nu numai, încă dinainte de a fi promulgată. Noi avem articolele 29 și 30 din Constituție care apără explicit libertatea de opinie și libertatea de exprimare (în condițiile legii, firește, adică exprimarea ta să nu-i facă rău altcuiva). Dar UE nu e „o țară”: UE e structură supranațională și tocmai de aceea tu, simplu cetățean, nu poți ataca nicăieri, din principiu, un regulament dat de politicieni în baza căruia poți fi anulat. Conform articolului 263 din Tratatul privind funcționarea UE chestia asta o pot face, la modul serios, doar politicienii. Adică ei dau regulamentele care te pot anula. Și tot ei le pot ataca. Mda. Singura posibilitate pe care o ai tu, ca simplu cetățean, e să te lași anulat – cum tocmai a pățit-o Chay Bowes – și abia apoi ai la dispoziție 2 (două) luni ca să poți ataca la Curtea de Justiție a UE regulamentul care te anulează. După care, aștepți. Anulat fiind!
La o privire mai atentă aflăm că 𝗖𝗵𝗮𝘆 𝗕𝗼𝘄𝗲𝘀 𝗻𝗶𝗰𝗶 𝗺𝗮̆𝗰𝗮𝗿 𝗻𝘂 𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗺𝘂𝗹 𝗰𝗲𝘁𝗮̆𝘁̦𝗲𝗮𝗻 𝗨𝗘 sancționat de politicieni pentru că nu le place de ceea ce zice și ceea ce gândește. Alături de Chay Bowes se află mai mulți cetățeni UE, din care îi putem aminti pe:
- Alina Lipp: o tânără din Germania care a făcut prostia să se ducă în Donbass și să relateze despre prăpădul pe care-l făceau acolo ucrainenii. Cam așa cum la noi fac, evident dintr-o perspectivă opusă, Remus Cernea și cu ăla care-și zice Nuvreiaici. Remus Cernea = corespondent bun, Alina Lipp = corespondent rău. I s-a reproșat, concret, că „dezinformează”, adică ajunsese prea cunoscută și blogul ei era citit de prea mulți nemți. Nu e voie. Fata se judecă de vreun an și jumătate, și-a trimis cazul la CJUE, și e blocată în Rusia, fiindcă dacă s-ar întoarce în Germania ar muri efectiv de foame. Momentan cazul se judecă. Nu se știe cât. „Sancțiunile” curg în continuare. Între timp și mama ei, care începuse să fie persecutată de autorități din cauza Alinei, a lăsat baltă Germania și a preferat să plece în… Rusia, la fiica ei.
- Hüseyin Doğru: e un cetățean german 100%, născut în Germania, chiar dacă numele e de turc. Lui i s-a reproșat că platforma lui media, pe care susținea multe poziții anti-Ucraina și anti-Israel (pro-Gaza), dezinformează. Cazul lui e interesant fiindcă, din exces de zel, autoritățile de la Berlin blocaseră inițial inclusiv contul bancar al soției. Între timp l-au deblocat și omul trăiește la propriu „pe banii nevestei”. Se judecă și el. Unii suspectează că el a pățit-o mai mult din cauza poziționării sale anti-Israel, deși a fost anulat tot în contextul sancțiunilor anti-Rusia.
- Adrien Bocquet. Un francez, fost militar, corespondent de presă. Lui i se trage de la Bucea. Cine are memorie bună își amintește că atunci când ucrainenii au recăpătat Bucea (fiindcă ăsta e termenul corect, „au recăpătat”, nu „au recucerit”, fiindcă orașul a fost recăpătat în perioada în care rușii credeau că se poate negocia ceva la Istanbul, și s-au retras de bunăvoie de acolo), primarul din Bucea a filmat mult în oraș, zeci de minute, hlizindu-se cu gura până la urechi, bucuros nevoie mare că „au plecat orcii”, și nu se vedea nici picior de mort pe străzi. Morții au apărut abia după câteva zile. Adrien Bocquet a zis, „domn’e, eu am fost acolo, nici vorbă de morți pe stradă când a fost eliberat orașul”. Și a insistat cu povestea asta. Nu se face așa ceva. Și-a furat-o.
- Ernest Mackevičius. Ăsta e un lituanian, născut în Lituania. Problema lui Ernest e că a ajuns prezentator de știri la Moscova, la o televiziune rusească unde citește de pe prompter știri scrise, evident, din perspectiva Kremlinului. Urât. Nu se face să dezinformezi publicul rus cu comunicatele Kremlinului, trebuie să-l dezinformezi doar ca Radu Tudor, cu jocuri video. Anulați-l.
𝗠𝗮𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝘀̦𝗶 𝗮𝗹𝘁̦𝗶 𝗰𝗲𝘁𝗮̆𝘁̦𝗲𝗻𝗶 𝗨𝗘 „𝘀𝗮𝗻𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝘁̦𝗶”, adică anulați de UE – cei de mai sus sunt doar cele mai interesante cazuri, fiindcă nu vorbim de niște cetățeni de mâna a doua (bulgari, români…). Cazurile lor sunt relevante pentru că ne arată că, deși pandemia s-a încheiat, UE continuă să alunece pe o pantă care numai democratică nu e. În pandemie era totul clar: nevaccinații formau un grup masiv, „terorizat” colectiv, în timp ce ăia vaccinații riscau să devină ei înșiși victime ale terorii pe măsură ce începeau să refuze al doilea, al treilea, al n-șpelea vaccin… Oricine putea vedea și putea înțelege ce se întâmplă. Dar pandemia a trecut. Acum avem de-a face cu o manifestare antidemocratică mult mai subtilă, fiindcă momentan se aplică doar împotriva câtorva oameni, nu mai mult de 10-20, și tocmai din această cauză pare să treacă oarecum neobservată de marea masă a populației. Cam așa cum despre dictatura lui Ceaușescu nu ai fi zis, până în decembrie 1989, că e mare brânză de capul ei: în fond, câți dizidenți avea România?! Da, regimul îl expulzase pe Goma, după ce îl și nițel bumbăcise, o ținea sechestrată pe Doina Cornea, îl omorâse în bătaie (din exces de zel, totuși) pe inginerul Ursu, și mai erau pe lista cu proscriși Dinescu, muncitorul Paraschiv, bătrânii ex-membri CC cu „scrisoarea celor 6” și alți câțiva… neadaptați…
Nimic de speriat, totuși, la o țară de 23 de milioane!
Până când armata a început să tragă în mulțime la Timișoara