Acest mic cimitir se află pe teritoriul localității Cormons, în provincia Gorizia, aici fiind înmormântați peste 526 de soldați de diverse naționalități, proveniți din fostele teritorii austroungarice, printre care și mulți români din Transilvania, precum și 143 de soldați ruși, transmite Romanian Global News.

La acest eveniment deosebit au participat duminică 5 iunie, preoți și diaconi însoțiti de un mare număr de credincioși din parohiile: Veneția 1, Udine, San Dona di Piave, Monfalcone, Oderzo, Mirano, Prata di Pordenone, Asolo, Belluno, Feltre, Treviso, Conegliano, San Giorgio di Nogaro, Mogliano Veneto, San Giorgio di Richinvelda, Noale.

Din partea autorităților române a luat cuvântul domnul Consul Laurențiu Mircea Babei de la Consulatul General al României de la Trieste, care a remarcat prezența atât de numeroasă a credincioșilor precum și mulțimea tinerilor și a copiiilor la acest eveniment.

Din partea autorităților italiene ne-a onorat cu prezența primarul din Cormons, domnul Luciano Patat, care ne-a transmis un salut de bun venit, precum și aprecierea pozitivă față de această acțiune frumoasă de a comemora soldații căzuți, peregrinând în fiecare an la cimitirele militare din zona noastră.

De fiecare dată când ne adunăm lângă mormintele celor căzuți în războaie și slujim slujba parastasului pentru eroi, se creează o atmosferă liturgică aparte, suntem cuprinși de o stare de duioşie şi de compătimire pentru toți acești frați ai noștri, dar în același timp și de un sentiment de solidaritate cu actul lor jertfelnic.

În timpul cântărilor slujbei câte o lacrimă frântă între gene, se prelinge firesc pe fețele celor prezenți, împletindu-se cu rugăciunile şi cântările pline de nădejdea învierii și vieții celei veșnice.

Fiecare dintre noi a simțit în inimă un sens de recunoştinţă fără margini, ce nu poate fi cuprins decât parţial în cuvinte, rugăciunea noastră acolo lângă crucile simple a soldaților căzuți, exprimă într-un mod admirabil compasiunea, înţelegerea şi recunoştinţa noastră faţă de sărmanii ostaşi morţi fără o vorbă mângâitoare, fără o lumânare aprinsă la căpătâi, departe de țară și de cei dragi.

De aceea toţi cei buni la inimă, iubitori de neam, se adună şi se vor aduna cât va ține lumea, în jurul sfintelor morminte ale înaintaşilor, ca să se roage pentru aceștia, să aprindă o lumânare, să spună o rugăciune și să le spună celor căzuți: “Noi nu v-am uitat, iată v-am căutat și v-am găsit și aici departe de țară, Bunul Dumnezeu să vă odihnească în pace”.

O corespondență de la Protopop Avram