Începând de miercuri 15 iunie, organizatorii Congresului românilor de pretutindeni au intrat cel mai probabil în ilegalitate. Conform metodologiei de organizare a congresului, Secretariatul tehnic avea disponibil până la această dată să facă publice listele depuse de cei 52 de candidați cu susținătorii lor.

Secretariatul tehnic al congresului – prognozat să aibă loc la Parlamentul României pe 24 și 25 iunie – nu numai că nu a răspuns solicitărilor scrise făcute pe această temă de mai bine de o săptămâna dar a informat telefonic că aceste liste nici nu vor fi făcute publice.

Metodologia de organizare a congresului este însă foarte clară. Definește astfel la Capitolul III – “Depunerea candidaturilor pentru obținerea mandatelor de delegați” articolul 5, aliniatul 3 că, și aici subliez, “Lista susținătorilor este act public, sub sancțiunea prevăzută de art. 326 din Codul penal.” În continuare în același alineat se definește și ceea ce ar trebui să cuprindă lista: “Lista susținătorilor trebuie să cuprindă numele și prenumele, seria si/sau numărul din documentul de identitate, seria și/sau numărul din documentul de ședere/rezidență după caz, precum și semnătura acestora. Susținătorii trebuie să facă parte din categoria românilor de pretutindeni, în sensul prevăzut de Legea nr. 299/2007, republicată, să fi împlinit 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv și să fie rezidenți în statul respectiv.”

Tot la Articolul 5 alineatul 6 se mai notează că “Lista pentru susținerea delegaților trebuie sa fie trimisa până la data de 29 mai anul curent, în perioada 30 mai – 5 iunie anul curent, procedându-se la validarea de către Secretariatul Congresului a persoanelor care vor participa la Congres în calitate de delegați, lista urmând a se face publică, conform art. 4 alin.(2) din prezenta Metodologie, până pe 15 iunie anul curent.”

Vedem așadar o încălcare gravă a regulilor de organizare ale acestui congres, o ilegalitate în fapt, care ridică noi suspiciuni, dacă mai era deja cazul, asupra modului în care acest congres este organizat. Ce este însă și mai grav este că refuzul Secretariatului tehnic, condus de deputatul Aurelian Mihai și din care mai fac parte ca Vicepreşedinte dl. deputat Ovidiu Iane și ca Secretar dl. Senator Ioan Iovescu, nu face altceva decât să pună sub semnul întrebării modul în care aceste liste au fost constituite și chiar mai grav să îi deligitimează pe însăși participanții la congres.

Iar pentru cei care poate se întreabă de ce aceste liste trebuie publicate și de ce ar plana suspiciuni asupra corectitudinii cu care au fost completate, am să dau un exemplu, și anume cel al domnului Ion Serega, reprezentantul din SUA care a depus dosarul în timp until, dar care este din păcate mai faimos pentru cazierul său decât pentru implicarea lui în viața comunitară românească. Ceea ce este însă cel mai grav este că domnul Serega se face vinovat, nu o dată, ci chiar de două ori de… fals în acte. Așa cum o dovedesc copii ale documentelor curții de judecată din Los Angeles County acesta a pledat vinovat în fața judecătorului pentru falsificarea unor acte publice!

În plus, Romanian Global News nota într-un articol publicat pe 14 iunie că și “în cadrul comunităților românești din Bulgaria și Serbia există suspiciuni întemeiate că o parte a semăturilor care au fost trimise, de unii delegați, sunt ale unor cetățeni bulgari și sârbi care se declară bulgari și sârbi, nu români sau vlahi.”

Semne de întrebare despre modul în care au fost validate dosarele sunt ridicate chiar de deputatul Aurelian Mihai, Președintele secretariatului tehnic și principalul responsabil cu organizarea congresului care nota într-un interviu acordat pe 7 iunie revistei Timp Românesc că “Am avut posibilitatea în cazul anumitor susținători pentru a verifica. Nici timp nu aveam pentru așa ceva. În unele cazuri am verificat. În acele cazuri eu am avut succes (…) Nu pot să spun dacă am dubii sau nu.”

Și măcar dacă ar fi fost aceasta singura încălcare a legii. Aflam astfel dintr-un alt articol de data aceasta semnat de același domn Aurelian Mihai că pe data de 14 iunie “în ședința Secretariatului Tehnic fiind validate ultimele dosare ale delegaților din Republica Italiană și Statele Unite, dosare care au sosit mai târziu prin corespondență pe adresa Parlamentului României, fapt care a întârziat încheierea procedurii de validare săptămâna trecută.” Aceasta în condițiile în care data limită până la care se puteau valida aceste dosare era 5 iunie.

Poate este interesant de notat aici ca metodologia Congresului este una fluidă care pare să depindă doar de interesele personale ale membrilor secretariatului tehnic.

Vedem astfel că într-o versiune anterioară a metodologie, una publicată undeva la începutul lunii mai se preciza că lista “delegaților se face publică […] cu cel puțin 6 săptămâni înainte de data desfășurării Congresului” și mai nota în continuare că “Secretariatul tehnic al Congresului transmite delegaților invitații nominale la Congres cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării acestuia.”

Nici nu cred că mai trebuie punctat faptul că aceste termene nu numai că nu au fost respectate dar ele au dispărut cu totul din metodologia de organizare fără să existe o înștiințare publică pe această temă.

Lista problemelor și ilegalităților din păcate este una mult mai lungă. Chiar dacă am accepta că toate cele 48 de dosare primite la Secretariatul congresului sunt valide, selecția participanților este și ea una problematică. Aceeași metodologie noteză tot la Capitolul III aliniatul 4 că o “Candidatură este admisă doar într-un singur stat, însoțită de o singură listă.” Cu toate că acest articolul nu definește noțiunea de stat (vorbim aici de stat național, sau din perspectiva americană, de stat ca element consititutiv al unei națiuni multi-statale) în orice caz, ceea ce este clar este că o astfel de metodologie, ar însemna în fapt validarea numai unui singur candidat din fiecare “stat” care ne-ar duce nici mai mult nici mai puțin la o prezență la acest congres de numai 12 persoane! (Statele din care s-au primit aplicații fiind: Italia, Serbia, Marea Britanie, Belgia, Spania, Austria
, Irlanda, Grecia, Bulgaria, SUA (California și Florida), Ucraina și Kazahstan.)

Interesant este că același domn Deputat Aurelian Mihai se laudă cu respectarea legii. Domnia sa a comentat atât în mesaje private cât și în mesaje publice postate pe Facebook că prin organizarea acestui congres nu face altceva decât să respecte legea. Asta este perfect adevărat dar urmând aceeași logică a domniei sale înseamnă că nu a respectat-o în primii trei ani de mandat. Legea 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, prevede la Articolul 8 că “anual se organizează sub egida Parlamentului României, în țară sau în străinătate, Congresul Românilor de Pretutindeni, cu consimțământul autorităților statului respectiv, în cazul în care se decide organizarea în străinătate.” Ori din 2008 și până acum au trecut mai bine de opt ani din care trei în mandatul dl. Mihai!

Speram măcar că această întârziere de aproape un deceniu să asigure un eveniment bine organizat cu criterii de selecție stabilite cu luni bune înainte și o dată anunțată cu cel puțin cu 6 luni înainte – se vrea doar reunirea reprezentanților diasporei de pe întreg mapamondul! Din păcate suntem martori unui hei-rupism tipic clasei politice românești unde data congresului se anunță pe ultima sută de metrii (printr-o derogare de la lege!), o totală lipsă de comunicare cenzurată asiduu pe singurul forum public de discuție de chiar Președintele Secretariatului tehhnic, deputatul Aurelian Mihai, și unde condițiile de nominalizare ale participanților au fost o bătaie de joc iar selecția una ce dă în ilegalitate.

Este important de notat aici că există și voci din interiorul Parlamentului vehement opuse, nu ideii acestui congres, ci modului defectuos în care el este organizat. Dl. Deputat Eugen Tomac, fost Secretar de stat pentru românii de pretutindeni, menționa pe 6 mai, la numai o zi după anunțarea congresului, într-un interviu acordat agenției de presă Așii Români că “Parlamentul, în componența sa actuală, nu va mai exista decât doar câteva luni. Prin urmare, acesta nu are legitimitate pentru organizarea Congresului Românilor de Pretutindeni. Vorbim despre acest Congres de ani de zile și brusc, în plină campanie electorală pentru alegeri locale și cu foarte puțin timp înainte de alegerile parlamentare, se trezește USL-ul să organizeze un simulacru de Congres, nicidecum un eveniment serios și responsabil. Este o risipă de bani. Sunt 300.000 de euro, o sumă colosală, cheltuită fără niciun rost.”

Și Senatorului Viorel Badea, membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, menționa într-un interviu publicat cu câteva zile în urmă pe Romanian Global News că îl “îngrijorează, sincer, maniera pompieristică, pripită, aș putea spune chiar disperată, în care se adoptă procedura de organizare a congresului, în an electoral, prin desemnare, nu prin alegere a delegaților, cu termene incredibil de scurte pentru depunerea de liste, cu imposibilitatea efectivă de verificare a veridicității acestor liste, precum și cu schimbarea regulilor din mers. Îmi doresc din tot sufletul ca toate aceste sincope să nu afecteze credibilitatea reuniunii și legitimitatea ei.”

Realitatea tristă este că acest congres ar fi trebuit să fie unul definitoriu în relația statului român cu diaspora prin alegerea unui Consiliu al Românilor de Pretutindeni, o organizație cu caracter permanent, care să gestioneze înteracțiunea întregii diaspore cu oficialitățile române. Din păcate acest congres va fi unul compromis de la bun început și vom asista la o altă șaradă politicienească de prost gust și la încă un exemplu al modului defectuos în care statul român se poziționează în relația cu diaspora. Păcat!