Unul dintre pretextele invocate de Patriarhia Moscovei pentru justificarea refuzului său de a participa la Sfântul și Marele Sinod Panortodox din insula Creta vizează un proiect de document inclus pe agenda Sinodului, anume cel cu privire “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, aprobat la reuniunea presinodală de la Chambesy, din 10-17 octombrie 2015, scrie expertul în spațiul ex sovietic, Vlad Cubreacov preluat de Romanian Global News.

Au existat mai multe voci din ierarhia moscovită care au susținut că doar ortodocșii sunt creștini și că eterodocșii nu pot fi considerați frați în Hristos, ceea ce ar exclude orice dialog cu aceștia.

Totodată, Patriarhia Moscovei ne confirmă că întreține relații de strânsă cooperare cu eterodocșii, unele curente ale acestora (cum ar fi “ortodocșii ruși de rit vechi”, începând cu 1971, subiect la care vom reveni) considerându-le “egal mântuitoare” (rus. – равноспасительные).

Cele mai strânse relații de colaborare “ecumenică” Patriarhia Moscovei le are cu Biserica Apostolică Armeană (monofizită, precalcedoniană), fapt confirmat și prin pregătirea clerului armean în instituțiile de învățământ ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Patriarhul Moscovei a întreprins vizite oficiale în cuprinsul acestei Biserici, acceptând decorații ale ei și vorbind despre “valorile creștine comune ale poporului rus și armean”. De asemenea, Patriarhia Moscovei cultivă un dialog cu Biserica Catolică Armenească, pe ai cărei credincioși, clerici și ierarhi îi consideră creștini.

Patriarhia Moscovei admite, cu rare excepții, căsătoriile dintre armeni și ruși, fără ca în cazul cununiilor religioase să insiste asupra convertirii armenilor la Ortodoxie sau asupra rebotezării armenilor în Biserica Rusă. Printre cetățenii Federației Ruse există 1 182 388 de etnici armeni și un alt număr comparabil în reprezintă noua diasporă armenească.

Prezentăm mai jos câteva confirmări ale frățietății Patriarhiei Moscovei cu Biserica Armeană, expresie a ecumenismului ei selectiv și geopolitic.