Între 20 iunie şi 20 iulie 2016, s-a desfășurat la Schitul ‘Sfântul Ilie Tesviteanul’ de la Rignano Flaminio tabăra de copii intitulată sugestiv: “Şcoala de vară”. Au participat 41 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 12 ani – o adevărată sărbătoare tinerească, plină de viaţă, de soare şi de culoare ce s-a încheiat de hramul schitului, în ziua de prăznuire a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, transmite Romanian Global News.

Sufletul acestei frumoase activităţi a fost tot timpul Părintele Ieromonah Ştefan, egumenul schitului şi organizatorul taberei, el însuşi tânăr şi implicat, reuşind în chip minunat să se facă iubit şi respectat, îndrăgit, aşteptat şi preţuit, atât de copii, cât şi de cei mai în vârstă, de părinţi şi de voluntari, care au înţeles să-i ofere cu drag întreaga lor colaborare. Acest lucru reiese din prima clipă când poposeşti în mijlocul acestor copii, care într-adevăr se simt fericiţi, în “lumea lor, a copiilor”, încât seara abia că se lasă duşi la casele lor.

Părintele este cel care, la prima oră, pleacă cu maşina să-i adune pe micuţii şcolari de prin satele şi localităţile unde locuiesc; îi aşează pe toţi în biserică, în arc de cerc sub policandrul central, făcând împreună cu ei rugăciunile dimineţii sau Sfânta Liturghie (la care se împărtăşesc cu toţii); îi duce la masă, îi conduce în laboratorul de pictură sau la locul de joacă, îi încurajează sa recite poezii sau să-şi spună rolul în piesa de teatru; i-a însoţit pe copii în excursiile pe care organizate în afara schitului; tot el apreciază roadele fiecăruia în parte, admirând îndemânarea, calităţile, încurajând unde este loc de mai bine, dar şi mustrând cu dragoste atunci când vreo năzdrăvănie o merită; şi tot Părintele se îngrijeşte să nu lipsească nimic, de la hrană la jucării, de la servicii la buna organizare a timpului, de la materialele didactice la nevoile specifice fiecărui copil în parte.

Părintele a avut si sansa de a putea conta pe sprijinul neprecupeţit al celor două maestre de pictură, Domnișoara Elena Constantin şi Domnişoara Ana-Maria Marinică (ambele din Bucureşti), pe care micuţii talentați le-au îndrăgit din prima clipă, pe care le-au ascultat, carora le-au urmat sfaturile şi care şi-au pus în lucrare talentele ascunse. Lucrarea a fost curajoasă, iar rezultatele n-au întârziat să apară.

Copiii si parintii s-au aratat în egală măsură uimiti si bucurosi.

Temerile, de altfel justificate, privind reuşita unei astfel de tabere desfăşurate în premieră în Italia, în cadrul unui aşezământ mănăstiresc ortodox românesc, au fost exprimate spontan de “maestra” Elena: “Prima dată, când am vorbit la telefon cu Părintele Ştefan despre ideea de a organiza o tabără în cadrul schitului, nu am fost convinsă că se va realiza. Am venit cu drag, deşi nu aveam prea multe informaţii. Am pus câteva materiale de pictură în bagaj şi am pornit spre Italia. Am făcut din mers un plan, pe care am încercat să-l respectăm; din zi în zi lucrurile au mers tot mai bine. Au fost şi zile grele, e greu să ţii copiii la un program, în vacanţă. De aceea, am înţeles că totuşi trebuie să le acordăm un pic de libertate. Copiii au fost receptivi, au înţeles rolul nostru aici, sperăm. În fiecare dimineaţă ne întrebam, eu şi colega mea, cum de au mai venit, deşi ni se părea că ziua anterioară a fost prea grea pentru ei. Eu mă bucur că am acceptat cu plăcere tot programul propus, chiar şi piesa de teatru şi poeziile în limba română, deşi ei nu ştiu să citească în româneşte”.

Într-adevăr, cele două “maestre” – cum le zic copiii, pictoriţe de icoane cu multă experienţă şi talent artistic, dar şi încercate în pedagogia lucrului cu copiii – au realizat împreună cu cei mici adevărate “opere” de artă şi duhovnicie. Cu răbdare şi migală, atât maestrele, cât şi copiii s-au lăsat conduşi de Maestrul şi Pedagogul desăvârşit, adică de Duhul Sfânt, realizând icoane pe sticlă şi lemn sau desene cu motive florale, animale sau figuri geometrice de o netăgăduită frumuseţe. Cum n-ai putea aprecia icoana pe sticlă a Sfintei Parascheva realizată de Rebeca, în vârstă de numai 4 ani; sau icoana pe lemn a Sfântului Prooroc Ilie, lucrată de Gabriela; sau icoana Sfintei Muceniţe Lucia, pe care Stefania (12 ani) a pictat-o cu mult drag pentru mămica ei Lucia. Sau Teodora, 6 ani, care a pictat chipul Măntuitorului Hristos; sau Marcu, 5 ani, care, cu infinită dărnicie, oferă spre admirație desenul făcut de el; sau Maria, care are cu puţin peste 6 ani, şi care a pictat o frumoasă icoană a Maicii Domnului.

Desigur, nu-i poţi aminti pe toţi, deşi fiecare în parte merită apreciat. Dar, cu siguranţă, pe toţi i-a impresionat faptul de a putea merge la Sfânta Episcopie, unde s-au rugat, s-au închinat sfintelor moaşte, au primit cuvânt de folos şi binecuvântarea Părintelui Vicar Arhim.

Atanasie, care le-a transmis celor mici mesajul şi binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan, dar mai ales rodul muncii şi talentului lor. Icoanele pictate de ei au fost sfinţite prin stropire cu apă sfinţită, devenind cu adevărat icoane, obiecte de cult în toată puterea cuvântului: a fost încununarea unei “munci împlinite şi desăvârşite”.

La fel de mult au fost apreciate de copii şi de părinţii lor lecturile (începând cu Sinaxarul zilei, în fiecare dimineaţă), poeziile, cântecele şi piesa de teatru, toate în limba română. “Teatrul şi poezia sunt o idee genială pentru copii, de a vorbi în limba română şi de a descoperi tradiţii şi valori româneşti”, afirmă părinţii Marinela şi Petru. Iar părinţii lui Flavius, plini de emoţie, îşi găsesc cu greu cuvintele să-si exprime satisfacţia în urma acestor zile de tabără: “Credem că am găsit cel mai potrivit loc pentru copilul nostru; un loc mai bun şi mai potrivit nu am fi găsit”. Fapt pentru care nu încetează să mulţumească lui Dumnezeu şi Sfântului Ilie pentru acest dar, dar şi Părintelui Ştefan pentru buna desfăşurare a acestui proiect.

Copiii înşişi se întorc acasă “schimbaţi” (cum se exprimă unii părinţi), plini de viaţă, de entuziasm, şi povestesc părinţilor întreaga lor experienţă de fiecare zi, despre ce au învăţat, despre ce prieteni şi-au făcut, despre cum s-au rugat, despre cât au fost apreciaţi de Părintele sau de maestre, despre cât şi cum sau jucat. Mama lui Andrei povesteşte: “În prima zi, când a venit acasă, nu ştia
cum să-mi povestescă mai repede despre toate cele ce a făcut în biserică, (despre) desen, masă (…). Îmi povesteşte despre rugăciunea din biserică, de Sfânta Împărtăşanie şi de tot ce face preotul Ştefan pentru ei. (…) Nu găsesc acum cuvintele potrivite, dar vă mulţumim pentru ceea ce aţi făcut şi faceţi pentru noi”.

“Această minunată Şcoală de vară – mărturisesc Laurenţiu şi Liliana – a schimbat-o total pe fiica noastră Maria, care într-adevăr a găsit ceea ce căuta demult, având în vedere că-i place mult să deseneze, să cânte şi să se joace. Tot aici a învăţat începutul sau introducerea în arta picturii pe sticlă, introducere în pictura pe lemn; i-a plăcut mult să se joace cu copiii şi cu căţeluşul Pufuleţ, dar i-a plăcut mult şi frumoasa excursie la Monte Gelato, unde a găsit o minunată cascadă şi un peisaj de parcă eram la noi la ţară, la munte, în România”. În plus, “copiii au format un lănţişor al prieteniei, de care cu greu seara se puteau desprinde pentru a merge fiecare la casele lor”. Fără îndoială, acest “lanţ” al prieteniei va continua şi după ce tabăra va lua sfârşit.

I-am cerut domnişoarei Ana-Maria Marinică, cealaltă “maestră” / pictor-iconar, să ne împărtăşească impresiile Domniei sale despre această experienţă. Iată ce ne-a declarat: “Această tabără de vară a reprezentat pentru mine o experienţă unică. Am răspuns cu drag Părintelui Ştefan la chemarea de a participa la proiectul iniţiat de dânsul. Am avut ocazia să interacţionez cu enoriaşii comunităţii ortodoxe române de la Schitul Sfântul Ilie Tesviteanul (de la) Rignano Flaminio.

Apreciez implicarea deosebită a Părintelui Ştefan care este foarte iubit de copii, dar şi a unor părinţi care au oferit tot sprijinul (moral şi fizic şi material) pentru buna desfăşurare a activităţii taberei. Am realizat lucruri frumoase alături de copii: am participat la slujbe, am pictat desene decorative pe sticlă şi icoane pe sticlă şi lemn, am realizat un program artistic (cântece, poezii, piesă de teatru), am fost în excursie. La sfârşitul şcolii de vară, am participat la Episcopia Ortodoxă Română a Italiei la slujba de sfinţire a icoanelor lucrate. Deşi nu a fost uşor să relaţionez şi să îndrum un grup de 41 de copii de vârste diferite, în final am satisfacţia lucrului împlinit, iar copiii – satisfacţia de a rămâne atât cu o amintire sufletească, cât şi cu una palpabilă: o icoană lucrată chiar de ei cu efort, sacrificiu, rugăciune”.

Suntem convinşi că micuţii noştri “şcolari” au învăţat foarte multe lucruri frumoase, au învăţat să relaţioneze, să trăiască în comunitate, să lege prietenii, au învăţat să se roage în limba lor, să cânte şi să recite poezii în limba română, au învăţat să fie generoşi şi iertători, să fie disciplinaţi şi atenţi, au învăţat să picteze şi să se joace impreuna, au învăţat să fie buni creştini şi români. Dar şi părinţii au avut de învăţat multe din experienţa copiilor lor.

Astfel încât, cu toţii, abia aşteaptă ediţia următoare. Până atunci, sunt convins că fiecare în parte îşi spune împreună cu domnișoara maestră Elena: “Mă bucur că am făcut această experiență!”

Credincioșii care au participat la Hramul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, pe lângă participarea la Sfânta Liturghie, au avut posibilitatea sa vadă și expoziția de Icoane create de copii, pe sticla si pe lemn. Copiii au pregătit împreuna cu domnișoarele maestre un moment artistic aparte prin care au arătat tuturor celor prezenți tot ce au pregătit. Au recitat poezii, au prezentat o piesa de teatru, iar în final au fost premiați de Părintele Ștefan si au primit cu toții diplome de participare pe care le vor pastra ca amintire pentru participarea la prima ediție a Scolii de vara din cadrul Schitului și al Parohiei noastre.