Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
În cadrul Sărbătorii Francofoniei de la Lisabona din 2016, la sediul ICR Lisabona a avut loc în 22 martie concertul „Barocul epocii de aur”, susţinut de Bogdan Mihăilescu (ghitară) şi Anca Iaroşevici (viola da gamba).
Reputaţi pentru consecvenţa şi măiestria cu care readuc la lumină muzica veche europeană, cei doi muzicieni au inclus în program piese precum Suita în Sol Major de Robert de Visée, Sonata în La minor op.1, Nr.1 de Jean Baptiste Loeillet de Gant, Cântece şi Dansuri franceze (din secolul XVII) de Marin Marais precum şi Cântece şi Dansuri din Transilvania din secolul XVII (alese din Codex Caioni) şi alte piese din epocă. Dacă întreg programul a avut o tentă nostalgică, evocatoare a manierelor conservatoare ale aristocraţiei provinciale franceze din secolele XVII şi XVIII, energia şi vibraţia Dansurilor din Transilvania consemnate de Ioan Căianu, potenţată de sensibilitatea celor doi interpreţi, a smuls sălii aplauze entuziaste.
În alocuţiunea din debutul manifestării, a fost subliniat caracterul consistent şi de lungă durată al implicării României în mişcarea francofonă, aderenţa în timp a elitelor sale (şi nu numai) la valorile asociate francofoniei.
La concert au asistat circa 70 de melomani între care doamna Anne Ricordel (Director adjunct pe probleme de limbă şi francofonie – Chargée de la coopération linguistique et de la Francophonie) de la Institutul Francez din Portugalia, Domnul Vasile Popovici, ambasadorul României la Lisabona, dl.Hannes Mundiger (consulul general german), precum şi alţi diplomaţi din sfera francofonă.
După câştigarea Marelui Trofeu al Concursului naţional de chitarǎ clasicǎde la Sinaia (1984) Bogdan Mihăilescua început o intensǎ activitate concertisticǎ şi pedagogică în România, Germania, Africa de Sud şi Marea Britanie realizând înregistrǎri în studiourile de Radio, Televiziune şi artǎ cinematograficǎ din România. În perioada 1997–2006, Bogdan Mihǎilescu se perfecţioneazǎ la Londra descoperind noi valenţe ale chitarei cu profesorii Gary Ryan şi Carlos Bonell, în cadrul Royal Academy of Music. În acelaşi timp, duce o intensǎ activitate de cercetare a literaturii camerale cu chitarǎ. Începând cu 2007 se dedicǎ exclusiv muzicii de camerǎ dând numeroase recitaluri atât România şi în străinătate.
Anca Iaroşevici a făcut parte din Cvartetul „Melos”, împreună cu care a obţinut în 1973 premiul I la concursul de interpretare din cadrul Festivalului de Muzică de Cameră de la Braşov. În 1974 „Melos” participă la o serie de concerte în cadrul „Zilelor Culturii Germane”, la Weimar, Dresda, Berlin şi la Festivalul de la Bayreuth. Din 1974 se dedică violei da gamba. În 1985 a devenit membră a formaţiei de cameră „Consortium Violae” şi pune bazele unei colaborări statornice cu Ilse Maria Reich (orgă, clavecin) şi Robert Dumitrescu (viola da gamba, lăută), cei trei fondând formaţia „Ricercare”, care a abordat repertoriul european de muzică veche. În 1990, împreună cu soprana Georgeta Stoleriu, clavecinista Verona Maier şi gambistul Robert Dumitrescu înfiinţează „Studioul de Muzică Veche”. Turneele din Germania, Austria, Ungaria, Spania, Portugalia, Franţa, Grecia, Slovacia şi SUA, şi participarea la mai multe ediţii ale Festivalului George Enescu, precum şi la cele din Valencia şi Santander (Spania) le aduc artiştilor o solidă recunoaştere internaţională. În 1995, sub egida UNESCO, a înregistrat un CD cu muzică elisabetană şi muzică veche românească.
O corespondență ICR Lisabona