La 1 aprilie, 1941 un grup de peste 3.000 de români din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față icoane, prapuri și cruci din cetină, a format o coloană pașnică, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română, la Fântâna Albă.

În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. Sovieticii au deschis focul în plin cu mitraliere, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
Au fost îngropați de-a valma cei uciși cu cei răniți, după care oamenii Moscovei au turnat var peste pământul care încă mișca.
După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan.

La 1 aprilie este comemorată Ziua Națională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor și ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea 68/2011.

https://www.youtube.com/watch?v=r3Azzv5DtNY