Extras din capitolul: Razboiul nevazut, subcapitolul: Poruncile si libertatea

“[…] Ziditorul fapturii, Mantuitorul nostru, indura o micsorare a Sa in Duh, pe potriva masurilor noastre omenesti, cu fiecare varsta, cu fiecare rand de oameni, pana la sfarsitul veacului. Si se sileste, ca un mare smerit, sa ne induplece, prin alegerea cea de bunavoie, sa suim la masura Sa dumnezeiasca. Se micsoreaza, pe Sine la masura omeneasca, dandu-se mintii noastre sa-I semuiasca pretul, si, daca il va afla, sa ridice firea omeneasca la masura dumnezeiestii Sale smerenii, adica sa fim dumnezei dupa dar. Iata marturia Sf. Maxim Marturisitorul*: “Prin darul bunurilor de peste veacuri si de peste fire… prin acestea Dumnezeu se face neincetat om in cei vrednici. Fericit este deci cel ce L-a prefacut in sine, prin intelepciune, pe Dumnezeu in om. Caci dupa ce a implinit infaptuirea acestei taine, patimeste prefacerea sa in Dumnezeu prin Har, iar acest lucru nu va inceta de a se savarsi in continuu.”

Iata pe Dumnezeu carmuind lumea si totusi, cu mare smerenie, batand si asteptand la poarta zidirii Sale, sa I se deschida si sa fie primit… Intr-unii se naste, intr-altii sporeste cu varsta si cu intelepciunea, intr-altii propovaduieste, intr-altii minuni savarseste si in sfarsit intr-unii se schimba la fata in lumina dumnezeiasca; iar intr-altii – foarte rnulti de acestia – neasemanat se chinuieste…”

Sf. Maxim Marturisitorul, Raspunsuri catre Talasie, p.73.

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cararea Împaratiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006