La 23 august 1939, Germania nazistă și U.R.S.S. anunță semnarea unui pact de neagresiune. Chiar dacă Rusia bolșevică întreținuse multă vreme relații privilegiate cu Germania anilor 1920, acest lucru i-a surprins pe majoritatea observatorilor, căci opoziția ideologică dintre nazism și comunismul sovietic părea ireductibilă. Alianța dintre cei doi mari criminali, Hitler și Stalin, urma să aibă consecințe nefaste, vizibile și astăzi când, ca o consecință a pactului, milioane de români sunt despărțiți de Țara Mamă.

Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadării Poloniei, petrecută, de altfel, cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică voia să câștige timp, să prevină temporar o invazie germană, întrucât Armata Roșie avea prea puțini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, în frunte cu mareșalulTuhacevski, sub pretextul unui complot imaginar. În realitate, ambele țări agresoare voiau să se asigure, cel puțin oficial, că vor avea spatele „acoperit” în procesul expansionist de împărțire a ceea ce rămasese neocupat și/sau neîmpărțit din Europa.

Cu ocazia semnării tratatului de neagresiune din 1939 dintre Germania și URSS,semnatarii plenipotențiari au discutat în cadrul unor convorbiri strictconfidențiale problema delimitării sferelor de interese în Europa răsăriteană.Convorbirile au dus la următorul rezultat:[modificare]Protocolul adițional secret (nepublicat)

În cazul unor expansiuni teritoriale și / sau politice în teritoriile aparținândstatelor baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), frontiera nordică a Lituanieiva reprezenta frontiera sferelor de interese, atât pentru Germania, cât și aUniunii Sovietice. În legătură cu aceasta, interesul Lituaniei față de teritoriulVilno este recunoscut de ambele părți.În cazul unor expansiuni teritoriale și/sau politice în teritoriilor aparținândPoloniei, sferele de interese, atât ale Germaniei, cât și ale Uniunii Sovietice, vor fidelimitate aproximativ pe linia râurilor Narev, Vistula și San. Problema dacăinteresul ambelor părți face ca menținerea unui stat polonez independent să fiedorit și modul în care vor fi trasate frontierele acestui stat poate fi determinată în mod definitiv numai în cursul evenimentelor politice ulterioare. În orice caz,ambele guverne vor rezolva această problemă pe calea înțelegerii prietenești între Germania și Rusia (Uniunea Sovietică) .

Referitor la Europa de sud-est, partea sovietică își accentuează interesul pentruBasarabia. Partea germană își declară totalul dezinteres față de acest teritoriu,deci nu are obiecții față de eventuale schimbări de graniță în favoarea UniuniiSovietice;Acest protocol va fi considerat de ambele părți ca strict secret.

Pe 26 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul dintre Prut și Nistru, cunoscut ca Basarabia, și din partea nordică a regiunii Bucovina. În cazul în care retragerea nu s-ar fi făcut în termenul impus de patru zile, România era amenințată cu războiul.

Din cauza presiunilor conjugate ruso-germane venite de la Moscova și de la Berlin, administrația și armata române s-au retras pentru a evita războiul. Aceste evenimente s-au petrecut în context geopolitic mai larg, în care, prin pactul expansionist Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Germania nazistă șiUniunea Sovietică își împărțiseră, în mod imperialist, sferele de influență teritorială în Europa Răsăriteană, după care, tot în 1939, a început cel de-al Doilea Război Mondial, prin atacarea Poloniei de către Germania hitleristă, la 1 septembrie 1939.

În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei au fost alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldovenești, RSSA Moldovenească, republică autonomă „moldovenească” de la răsărit de Nistru, a fost împărțită între cele două republici sovietice vecine, Moldova sovietică și Ucraina. Ocupația sovietică a fost întreruptă, pentru scurtă vreme, în 1941, după ce România a declanșat operațiunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de URSS ca parte a Operațiunii Barbarossa)[2], dar teritoriile au fost în cele din urmă recuperate de sovietici în 1944.