Vreau să împărtășesc cu voi câteva din duiumul de gânduri pe care mi le-a stârnit a șaptea ediție a congresului Diasporei Moldovenești de la Chișinău din 19/20 august 2016. Și anume cum e să asiști la un forum de acest gen, fiind reprezentant al unei comunități care și-a asumat misiunea de a promova valorile culturale românești peste hotarele Țării.

 

Cum e să asculți pe reprezentanții actualei guvernări despre stabilizarea și stabilitatea situației în R. Moldova și despre necesitatea unei accelerări fără a te întreba dacă acest guvern de tip oligarhic și dictatorial ar trebui să accelereze ritmul jafurilor și terorii.

Cum să ne mândrim că suntem moldoveni pe orice meridian al lumii cu așa performanțe, precum ne îndeamnă premierul Filip, cum să credem în visul moldovenesc invocat de Domnia sa, când suntem martorii falimentului geopolitic total al acestui proiect de statalitate, născut din meandrele alianțelor oribile între Hitler și Stalin. Anume cu pactul Ribbentrop- Molotov din harta noastră identitară au fost decupați munții Carpați și Marea Neagră, lipsa cărora constata premierul moldovean fără să menționeze că dacă R. Moldova nu are munți și ieșire la mare acestea au fost redobândite de către cetățenii statului moldovenesc prin redobândirea cetățeniei României, inclusiv mulți din colegii săi de partid, iar alții care nu au solicitat cetățenia română sunt oricum conștienți că Țara și Patria lor este România sau cum spunea Nichita Stănescu Limba Română, căci aceasta ne rămâne deseori unica Țară care nu ne-a trădat și nu ne va trăda nicicând, unicul izvor nesecat la care pot avea acces și cei care nu s-au vândut partidelor de guvernământ pentru a participa la ofrandele din miliardul furat de la gura copiilor noștri.

Cum să ne reținem Ambasadori netitulari ai acestor mancurți, care pe furt de identitate și istorie și-au făcut o meserie și un fotoliu comod de miniștri incompetenți și aroganți. Elimin orice element de atac personal și sunt absolut convinsă că în Republica Molodva sunt o mulțime de funcționari cinstiți care au tot dreptul să-și câștige pâinea la ei acasă și care deseori sunt nevoiți să nu-și exprime indignarea deoarece riscă să-și piardă locul de muncă tot așa cum sunt amenințați că se va întâmpla în caz că nu vor vota partidele de la guvernare și viceversa acoperiți cu promisiuni de susținere legală și ilegală în caz de cedări colaborative așa cum ni s-a întâmplat și nouă în perioada preelectorală.

Din toată mulțimea de sugestii și sfaturi prețioase ale marilor noștri diriguitori aș putea selecta unul care ține mai mult de domeniul de care mă ocup și anume cel al promovării culturii românești. Este vorba despre îndemnul doamnei Ministru al Culturii din R. Moldova Monica Babuc să colaborăm la dobândirea recunoașterii din partea UNESCO a sărbătorii Mărțisor drept una universală. Națiunea noastră fiind una mică dar una din cele mai active promotoare ale folclorului în Europa, constata Domnia sa, omițând adevărul că chiar dacă nu ne putem compara cu marile națiuni europene, facem parte din una din ele, care este anume acea națiune ce are cel mai bogat patrimoniu cultural folcloric din lume.

A trebuit să intervină Alexandru Levițchi emigrat în capitala francofoniei ca să avem această constatare și să auzim cu toții că Mărțișorul aparține culturii și spiritualității românești, lucru care ar trebui să ne aducă la concluzia că în realitate ar fi binevenit să promovăm valorile noastre împreună cu românii de pretutindeni și nu numai să promovăm împreună aceste valori dar și să reușim să le trăim împreună într-o Țară europeană de ce nu, după modelul celor două Germanii. Ar fi un îndemn rostit de mine în nenumărate rânduri politicienilor de pe ambele maluri ale Prutului cu care am avut ocazia să mă întâlnesc zilele acestea. Să reușim împreună să înlăturăm paradoxul european al dezbinării în două realități geopolitice a românimii într-o Europă care își are ca principiu de bază Unitatea Diversităților. Iată și propunerea concretă, numiți-o utopică, ieșită din orice scheme al real politicului, dar pe care am ținut s-o împărtășesc zilele acestea cu toți românii.

Constatând declararea zilei de doliu cu ocazia trecerii la cele veșnice a Reginei Ana în cele două state românești de ce să nu se facă un gest mai concret din partea politicienilor români de pe cele două maluri ale Prutului de exemplu onorarea Zilei Regalității de 10 mai a anului viitor cu o nouă Reunire, pentru a face din Ziua Independenței României de Imperiul Otoman o Zi a Independenței României față de Rusia.

Poate aveți alte idei mai bune pentru a ne simți demni de a sărbători în 2018 la 27 martie aniversarea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, pentru a ne simți mândri că suntem Români și suntem în stare să ne îndeplinim destinul național. Îndemnul meu către toți participanții la Congresul Diasporei de la Chișinău este să conștientizăm datoria fiecăruia din noi față de evoluția neamului românesc, îndemn pe care îl făcea senatorul român Viorel Badea câțiva ani în urmă la Veneția cu prezența reprezentanților ambelor state românești. Am fost plăcut surprinși că la Congresul din 19, 20 august am avut-o alături de noi pe doamna Ana Stamin, coordonator al Programului Salvați copiii din România, ulterioara colaborare de acest gen ar fi una benefică nu doar cu participarea membrilor diasporei dar în primul rând al guvernanților noștri care ar fi trebuit să conștientizeze că copiii rămași fără părinți și migrația în general sunt efectele acțiunilor lor devastatoare.

Acest gen de colaborări au fost propuse și la nivel de alte instituții românești ca Depatamentul Românilor de Pretutindeni, comisia care s-a constituit cu scopul pregătirilor evenimentelor comune a celor două state românești pentru marcarea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, s-a reactualizat deasemenea cerința românilor de la Congresul Diasporei Unioniste privind obținerea facilității pătrunderii mass media românești în Republica Moldova și viceversa și restituirea frecvenței teritoriale naționale a postului TVR în Republica Moldova și alte propuneri concrete gen acorduri bilaterale moldo-românești în ce privește recunoașterea anilor de muncă lucrați peste hotare.

Toate aceste propuneri incluse într-o adresare finală riscau să nu fie auzite de nimeni din cauza implicării prea vădite a reprezentanților partidului de guvernare care au și capturat o parte din participan
ți în momentul în care se alcătuia adresarea, trezind nemulțumiri printre reprezentanții diasporei care au declarat că nu vor semna niciun gen de declarație. Împărtășesc în totalitate indignarea lor dar consider că nu ar trebui să ratăm nicio ocazie pentru a spune lumii că nu vom mai permite să fim manipulați, că ne dorim ca echipa BRD-ului să nu fie folosită ca istrument de manipulare în mâna partidelor de la guvernare, această nemulțumire a noastră nu este nicidecum adresată acelor membri al BRD-ului care și-au sacrificat din timp și energii pentru a organiza un eveniment constructiv și le apreciem toate eforturile dar faptul că aceste eforturi vin culese în bună parte de cei ce sunt complicii direcți la jaful secolului nu ne permite să ne exprimăm sincer și fără rezerve mulțumirea totală.

Cineva îmi sugera să fim mulțumitori pentru libertatea de a ne exprima pe care am avut-o și de care nu se bucurau participanții la congresele precedente. Până când această liberatate n-o pot exercita și cei ce locuiesc pe teritoriul R. Moldova nu ne putem mulțumi cu momentele de acces liber la microfon pe care tot noi le-am obținuit căci la bun început ne era propus doar utilizarea întrebărilor pe cartonașe. Am avut oricum ocazia de a ne cunoaște mai îndeaproape, ne-am regăsit mulți pe aceeași undă, tot așa cum mulți din noi nu s-au regăsit. Să fim conștienți că România are misiunea de a-și redobândi copilul său dopat cu antiromânizm de mai mult de jumătate de secol și că această dopare continuă, nu avem mult timp la dispoziție, nici aștepta că vom atinge majoritatea unionistă în societatea moldovenească.

Să încercăm să fim auziți și ascultați și de concetățenii noștri aflați în estul Europei, care ne fac să ne disperăm de fiecare dată când își manifestă cu orgoliu programul de promovare a limbii și culturii moldovenești. Pot doar să le spun că mai există o diasporă românească virtuală ce ține mai mult de cele cerești în Rusia și anume cea din gulagurile staliniste, cea care în tăcere așteaptă împreună cu întreg neamul aflat în lumea celor drepți ceasul triumfului Adevărului și Binelui pe pământ, ține de conștiința fiecăruia din noi să alegem din care diasporă cerească vom face parte pe viitor. Nu voi enumăra lista celor cărora le muțumesc pentru verticalitate și curaj, pot să vă sugerez să priviți relatarea doamnei Elena Dragalin, a doamnei Liuba Croitoru, a domnului Vasile Calmațui, pe mulți din ei îi puteți vedea pe fotografia de grup cu drapelul României. Mă rog, era nu doar un gest de a ne onora Țara și drapelul, dar și de a ne dezvinovăți în fața României pentru polticienii moldoveni care accesează cu îndrăzneală și deseori nerușinare la banii românești de care ar fi putut beneficia românii din Țară, aceeași copii abandonați sau chiar cei din R. Moldova în loc să se strecoare prin buzunarele oligarhilor din visul de groază al moldovenilor.

Ar trebui să-mi termin relatarea cu un final optimist căci în linii generale românii sunt cei care au rezistat de veacuri în fața orgiilor de barbari având un spirit creativ care transforma lacrimile în artă și armonie. Acest lucru îl demonstrează și Diaspora Românească de peste hotare și cea din regiunile istorice românești, unde nu ne-am fi aflat reușim să dăm viață insulei noastre de latinitate, lărgind hotarele acesteea.

Să ne bucurăm de această calitate a noastră și să ne dăm străduința pentru a avea în 2018 un singur stat românesc. Sunt sigură că atunci se vor simți mai împliniți și romănii din Ucraina, Bulgaria, Serbia, Valea Timocului și cei din Harghita care încep a nu se mai simți națiune titulară în propria lor Țară cam așa cum li s-a întâmplat celor din Ucraina din mărturisirile pe care le-am ascultat la Universitatea de Vară de la Izvorul Mureșului.

Cu un ultim gând ce nu poate fi decât un gând de iubire frățească vă îmbrățisez dragi români de pe toate meridianele lumii.

Tatiana Ciobanu, Roma, Italia