Am primit la redacție, deși nu am solicitat și nici nu am publicat ceva referitor la acest subiect, un drept la replică al domnului senator Sorin Ilieșiu – senator PSD, membru în Comisia pentru cultură și media din Senatul României referitor la o dezbatere aprigă ce s-a stârnit în Parlamentul României legat de plagiatul, sau nu, al ideii înființării unui Muzeu al Ororilor Comunismului. În loc de muzeu, inițiativă începută chiar din 2005, avem, la 11 ani distanță, doar încă o ceartă pe paternitatea ideii și nicidecum un demers care să ducă la finalizarea acesteia…

Luni 19 septembrie a.c. am publicat un apel (Sorin Ilieșiu, senator PSD, n.n.) către copreședintele PNL Alina Gorghiu și către fostul ministru PNL al Culturii Gigel Sorinel Știrbu să își retragă Propunerea legislativă privind înființarea Muzeului Ororilor Comunismului (PL-x nr.582/2015) întrucât aceasta reprezintă un plagiat.

În apelul meu am arătat faptul că d-l Știrbu, co-inițiator al plagiatului legislativ și totodată președinte al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, se află în conflict de interese și în incompatibilitate, adică în afara legii penale și morale, atunci când își favorizează plagiatul în timp ce blochează proiectul similar inițiat de mine, adică PL-x nr.617/2015, prin faptul că refuză sistematic și nejustificat să-l pună pe ordinea de zi cu toate că a fost retrimis pentru rediscutare în Comisie acum șase luni (!) având termen maxim de o lună (!).

Până azi, co-președintele PNL Alina Gorghiu, doctor în Drept Penal, nu a avut nici o reacție față de acuzele mele, dar d-l Știrbu a avut. Referitor la cele declarate de dânsul am următoarele comentarii:

1) D-l Știrbu afirmă fără pic de rușine că abia după ce dânsul și d-na Gorghiu au înregistrat în 2015 (!) Propunerea legislativă privind înființarea „Muzeului Ororilor Comunismului” (PL-x nr.582/2015), eu am înțeles că e nevoie de înființarea unui muzeu care să poarte acest nume și care să aibe sediul într-un spațiu din Palatul Parlamentului, în condițiile în care eu am solicitat public cu zece ani în urmă, adică în 2005 (!), „înființarea unui Muzeu al Ororilor Comunismului în România având sediul în București” (vezi ziarul „Ziua”, paginile 1 și 3, „Proclamația pentru România”, 30 apr. 2005), iar cu trei ani în urmă, în anul 2013 (!), am propus în cadrul Declarației politice citite de mine de la tribuna Senatului României înființarea unui Muzeu al Ororilor Comunismului care să aibă un sediu într-un spațiu din Palatul Parlamentului, declarație publicată de Agerpres în data de 4.06.2013 la orele 10:44. Având în vedere cronologia, orice om își dă seama că e un plagiat ordinar!

2) Cei 90 de parlamentari PNL care au semnat de bună-credință „plagiatul legislativ”, alături de inițiatorii principali, nu și-ar fi putut imagina niciodată că șefa lor care este jurist doctor în Drept Penal și că d-l deputat Știrbu, fost preot, s-ar putea preta la un plagiat ordinar, știut fiind că plagiatul este considerat un furt pedepsit de Codul Penal și că orice preot cere oamenilor să respecte Cele zece porunci, primul care le respectă trebuind să fie chiar el. Așa cum știm cu toții, una dintre cele mai importante porunci este „Să nu furi!”.

3) Pentru a dezinforma atât opinia publică cât și colegii parlamentari, d-l Știrbu afirmă în mod mincinos că „foarte mulți parlamentari din PSD sunt împotriva proiectului inițiat de senatorul Ilieșiu”, știind de fapt că proiectul meu a fost votat de toți senatorii PSD. Iată cifrele comparative ale votului: Propunerea legislativă privind înființarea Muzeului Ororilor Comunismului, inițiată de tandemul Gorghiu-Știrbu a fost respinsă categoric în septembrie 2015 de Senatul României cu 43 voturi împotrivă și 22 de voturi pentru. Tot în septembrie 2015, proiectul similar inițiat de mine, intitulat Proiectul de pentru condamnarea totalitarismului comunist și pentru cultivarea memoriei naționale antitotalitare, a fost votat în Senatul României de o majoritate masivă: 57 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 8 abțineri.

4) Cu o fățărnicie care ar fi trebuit să-i fie străină unui preot, d-l Știrbu afirmă: „Eu domniei sale [adică mie] de fiecare dată i-am deschis ușa cu mare dragoste și l-am invitat de fiecare dată la comisie, să-și susțină punctul de vedere”. Adevărul e cu totul altul: inițial, proiectul meu a fost discutat în comisie în toamna anului trecut, fără știrea mea și în lipsa mea, cu toate că trebuia să fiu înștiințat ca inițiator. Încă de atunci aveam amendamentele pregătite pentru a le susține în comisia prezidată de d-l Știrbu. În data de 4 aprilie a.c., proiectul a fost retrimis în comisie spre rediscutare, pentru a-mi putea prezenta și susține amendamentele. Acestea au fost discutate abia în 22 iunie a.c., dar nu au putut fi votate pentru că nu a mai fost cvorum. De ce? Pentru că d-l Știrbu știa dinainte că dacă pune proiectul meu pe ultimul punct al ordinii de zi, după aproape trei ore de dezbateri, nu va mai fi cvorum întrucât unii membri a comisiei vor fi nevoiți să plece pentru a participa la ședințele altor comisii, ceea ce s-a și întâmplat. Ca urmare, am făcut numeroase cereri orale și scrise pentru ca proiectul cu amendamentele propuse de mine să fie supus votului în ședința din 29 iunie a.c., dar d-l Știrbu a refuzat. În mod sistematic, d-l Știrbu a refuzat să pună proiectul pe ordinea de zi și în ședințele următoare, adică în ședința din 5 iulie, în ședința din luna august precum și în ședințele din 6 sept., 14 sept. și 20 sept.. L-am sunat pe d-l Știrbu de zeci de ori în acest sens, i-am trimis numeroase SMS-uri și mesaje e-mail, dar în zadar. Toate mesajele mele și toate cererile mele vor putea fi verificate de oamenii legii în cazul în care voi fi nevoit să fac plângere penală pentru abuz în serviciu, conflict de interese și incompatibilitate.

5) Cu toate că l-am informat în scris pe d-l Știrbu – dar și pe colegii d-sale din Comisia pe care o prezidează -, că în amendamentele depuse de mine încă din primăvară am renunțat complet la articolul care prevedea înălțarea în Piața Universității a unui monument în formă de cruce dedicat victimelor comunismului întrucât în primăvara acestui an a fost înălțat un monument cu aceeași dedicație în Piața Presei, d-l Știrbu afirmă public că „nu putem fi de acord cu înălțarea în Piața Universității a unui monument în formă de cruce”. D-l Știrbu dezinformează din nou opinia publică și colegii parlamentari, cu toate că știa foarte clar că am renunțat demult, în scris, oficial, la această idee. Pe de altă parte, cum e posibil ca un preot să fie împotriv
a înălțării în centrul unui oraș creștin a unui monument în formă de cruce în amintirea a sute de mii de martiri creștini? Am convingerea că orice comentariu este de prisos.

22 septembrie 2016

Sorin Ilieșiu – senator PSD, membru în Comisia pentru cultură și media din Senatul României, autor al „Proclamației pentru România” din anul 2005 și al apelurilor din anii 2005 și 2006 pentru condamnarea națională și internațională a regimului comunist ca nelegitim și criminal, autor al „Raportului pentru condamnarea regimului politic comunist din România (1945-1989) ca nelegitim și criminal”, raport publicat în anul 2005 care a dus la condamnarea oficială din decembrie 2006.