În cel de-al doisprezecelea ceas, manifestării de interes naţional pentru români, anunţate că se va desfăşura „la Castel”, i s-a refuzat de către primăria Vidinului acest spaţiu propice promis de o lună, rămas neocupat, organizatorii de la Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria fiind nevoiţi să modifice anunţul şi să susţină programul într-un amplasament impropriu, fără locuri suficiente, fără o climatizare adecvată, fără sonorizare. Ba mai era cât pe ce să fie blocat accesul publicului din „propria” iniţiativă a celui de la poartă.

Ziua Limbii Române a fost, totuşi, sărbătorită în Vidin, Bulgaria în data de 31 august 2016, printr-un eveniment cultural organizat de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”, Institutul Cultural Român şi Asociația Ave- Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria. Reprezentația de muzică și dansuri populare românești și recitalul de poezie susţinute de copiii din clasele pilot din Vidin satul Gamzova şi satul Kosova coordonate de Lucica Gheorghiev, Olga Nicova, Valentina Slavcheva şi Milena Petrova au adus lacrimi în ochii multora. Cu voci tremurate, Ivan, Tania, Vanesa, Maria, Stelian, Alex, Ioana, Filip şi alţii ca ei au recitat versuri din literatura română clasică dedicate limbii române. Sunt copiii și tinerii din Kosova, Gâmzova, Bregova și orașul Vidin, care participă la cursurile limbă, cultură și civilizație românească organizate de Departamentului pentru Relatiile cu Românii de Pretutindeni si Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”.

Mândru că sunt român – dar numai în dreapta Dunării!

Aceşti copii învaţă benevol limba română. Dar în ce condiţii… La Vidin, statul român nu are bani pentru o minimă igienizare a sediului lor chinuit. Nicolay Marinov Patchev din Kozloduy predă copiilor istoria românilor la el acasă. Dincolo, la Kosova, orele se desfăşoară tot acasă la învăţători. Copiii sunt îndrăgostiţi de profesoara lor şi încep să bată la poartă cu o oră mai devreme. Cea mai mică elevă la orele de citire şi scriere are cinci ani. Dincoace, la Vidin, copiii din grupa Lucicăi şi Valentinei se întrec să citească cât mai mult. Ba chiar, în taberele oferite de statul român, iau şi premii: la jurnalism, la concursurile de cultură generală. Iar unii dintre ei sunt admişi la Universităţile din România: Ivan la Arte la Cluj, Tania la Medicină la Craiova. Ochii lor trădează griji, tristeţi, suferinţe. Ivan este singur, fără părinţi, fără familie. Prin Asociaţie a putut să înveţe limba română, România a văzut-o în tabăra organizată cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. În anii următori va trebui să muncească pentru a supravieţui. Bursa este atâta cât este. Dar lucrările lui trădează un talent „despre care se va mai auzi”. Recită cu aplomb „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Recită aşa, pentru că „aşa simte”. Ion deschide gura şi, cu o voce sufocată, şopteşte ceva despre limba noastră. Nu ştiu dacă are şase ani împliniţi dar vorbele îl îneacă iar el se aruncă în braţele „doamnei” şi plânge. Lumea aplaudă. Ioana cântă pe o vioară de pe la 1600 ( moştenire de familie) „Noi suntem români” şi publicul o încurajează. Poartă un brâu tricolor. Fratele ei, Filip, s-a ocupat de acompaniament, de tehnică, de tot ce mai era nevoie. E numai suflet.

Datele reci spun că…

…în Bulgaria există o singura instituţie de învăţământ cu predare în limba română, un liceu din Sofia, într-o zonă în care prezenţa etnicilor români este minimă. Cei zece elevi care încheie cursurile în fiecare an sunt, preponderent, bulgari care apoi cumpără acte care le certifică apartenenţa la etnia română şi studiaza la Bucureşti, în virtutea unui acord privind schimbul de studenţi. Cât despre fonduri, în timp ce statul român a oferit, în 2010, circa 600.000 de euro comunităţii bulgare din România, românii de la sud de Dunare au primit sub 10.000 de euro din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, iar statul bulgar nu participă deloc la susţinerea asociaţiilor româneşti, o dată ce minorităţile naţionale nu sunt recunoscute. Mai mult, Fiscul bulgar impozitează micile fonduri primite de la Bucureşti.

Bulgaria sfidează în continuare cererea Consiliului Europei, de adoptare a unui amendament constituţional „pentru o mai bună garantare a dreptului minorităţilor la asociere şi pentru deplina aliniere a practicilor la standardele Consiliului Europei.”

Datele neoficiale spun că românii din Bulgaria sunt mult mai numeroşi decât spun recensămintele oficiale. Depăşesc bine 150.000. Pe când un liceu românesc la Vidin, acolo unde există o comunitate românească compactă ? Oamenii sunt trişti, dar simţi că încă mai speră într-o minune. Iar biserica românească, Patriarhia Română poate contribui şi ea la realizarea acestei minuni. Pe drumul de-a lungul Dunării, presărat cu aşezăminte tracice, dar şi cu oasele soldaţilor români eliberatori.

De asemenea, a avut loc şi un recital de poezie susținut de copiii și tinerii din Kosova, Gâmzova, Bregova și orașul Vidin, care participă la cursurile limbă, cultură și civilizație românească organizate lunar şi susţinute de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”.

În ciuda declarării loialităţii faţă de statul bulgar, românii care îşi revendică drepturile sunt consideraţi drept “distrugători ai statului”, “vânzători ai neamului bulgar” şi chiar agenţi ai României, spun pentru Cotidianul.ro presedintele Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria “AVE”, Ivo Filipov Gheorgheiv, şi preşedintele AVE din Kozlodui, Nicolai Marinov Pacev.

S-a ajuns astfel că de la cei 70.000 de etnici români declaraţi oficial în Bulgaria în perioada interbelică, să se ajungă, în 2001, la puţin peste 1.000 de locuitori, în condiţiile în care, din datele neoficiale ale Uniunea Etnicilor Români, în Bulgaria locuiesc circa 300.000 de români.

Aceasta şi pentru că politica autorităţilor de la Sofia este de a susţine că vlahii şi românii, dar şi aromânii sau meglenoromanii, sunt populaţii cu tradiţii, obicei
uri şi cultura diferite, după cum se arată în amintitul raport al AVE. Vorbind despre politica Sofiei, Preşedintele Asociatiei Aromânilor din Bulgaria declara, pentru Agerpres, că “nu poate fi vorba de asimilare, ci de integrare cu bună voinţă.”

Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria “AVE” a prezentat un raport asupra populaţiei româneşti din ţara vecină, imediat după încheierea recensământului din februatrie 2011. La fel cum reclamau organizaţiile macedonene după recensământul din 2001, presedintele AVE, Ivo Filipov Gheorgheiv arată că în satele româneşti din sudul Dunării datele au fost completat cu creionul, pentru a putea fi uşor modificate, în detrimentul etnicilor români.

La sesizarea AVE, Ministerul român de Externe a răspuns indicând că va include această problemă pe agenda dialogului bilateral cu Sofia.

“Se ştie că, dacă o persoană vorbeşte româneşte, nu poate să evolueze în ierarhie sau să progreseze în societatea modernă. Acest fapt a făcut ca unii din neamul nostru care au ajuns să ocupe o funcţie să refuze să recunoască că sunt români, să vorbească româneşte sau să-şi înveţe copii să vorbească româneşte de teamă că îşi vor pierde funcţia. În privinţa asta s-a ajuns până la paradoxul ca bunicii care nu ştiau limba bulgară să nu se poată înţelege cu nepoţii care nu ştiau româneşte”, se arată în raportul AVE.

În Bulgaria există o singura instituţie de învăţământ cu predare in limba română, un liceu din Sofia, într-o zonă în care prezenţa etnicilor români este minimă. Cei zece elevi care încheie cursurile în fiecare an sunt, preponderent, bulgari care apoi cumpără acte care le certifică apartenenţa la etnia română şi studiaza la Bucureşti, în virtutea unui acord privind schimbul de studenţi, spune Ivo Filipov Gheorghiev. Preşedintele Traian Băsescu a promis că va aborda tema înfiinţării unui liceu românesc la Vidin, zona în care se concentrează comunitatea românească, însă totul a rămas la stadiul de promisiune.

Cât despre fonduri, în timp ce statul român a odferit, în 2010, circa 600.000 de euro comunităţii bulgare(circa 10.000 de persoane) din România, românii de la sud de Dunare au primit sub 10.000 de euro din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, iar statul bulgar nu participă deloc la susţinerea asociaţiilor româneşti, o dată ce minorităţile naţionale nu sunt recunoscute. Mai mult, Fiscul bulgar impozitează micile fonduri primite de la Bucureşti.

Aceeaşi autoritate fiscală de la Sofia a lansat în acest an o campanie prin care le cere profesorilor de limba română listele cu numele copiilor înscrişi la cursuri, adeverinţele şi diplomele acestora. Şcolile sunt organizate de români şi plătite exclusiv din fonduri ale comunităţii şi ajutoarele de la Bucureşti.

Banii sunt esenţiali pentru românii din Bulgaria, pentru că marea masa a comunităţii trăieşte în nord-vestul ţării, cea mai săracă regiune din UE, potrivit unui recent studiu al Eurostat. “Sistemul represiv a folosit şi foloseste în continuare sărăcia ca cea mai puternică pârghie de asimilare a unui neam”, arată raportul AVE. Acum, Uniunea Romanilor din Bulgaria are nevoie de circa 40.000 de euro pentru a cumpara un imobil in Vidin pentru a adaposti o biblioteca de 25.000 de volume, găzduită în condiţii improprii într-o cameră a primăriei.

Aderarea la UE nu pare a oferi perspective mai bune minorităţilor din Bulgaria. Bulgaria europeană a fost aspru admonestată într-un raport din 2009 al Consiliului Europei, care cerea adoptarea unui amendament constituţional “pentru o mai bună garantare a dreptului minorităţilor la asociere şi pentru deplina aliniere a practicilor la standardele Consiliului Europei.” Motivul criticilor ţinea în special de situaţia minorităţii turce, cea care se bucură de cele mai mari drepturi-reprezentare parlamentară şi o emisiune zilnică de ştiri, de zece minute, la televiziunea publică. La presiunea naţionaliştilor, premierul Boiko Borisov a fost chiar pe punctul de a organiza un referendum pentru interzicerea acestei emisiuni.

Presa occidentală a relatat despre politica de asimilare a minorităţii turce în timpul regimului comunist din Bulgaria şi despre exodul a 300.000 de etnici turci, după căderea comunismului.

Statutul minorităţilor are o miză imensă în Bulgaria, având în vedere declinul demografic şi exodul în ţările vestice. Potrivit recensământului din 2011, populaţia Bulgariei s-a redus la 7,3 milioane de locuitori, iar din datele neoficiale ale asociaţiilor minorităţilor etnice, bulgarii nu depăşesc cu mult jumătate din această populaţie.