Cu ocazia împlinirii a 450 de ani de la proclamarea așa-numitului Edict de la Turda, episcopii bisericilor tradiţionale maghiare din Transilvania au elaborat un document prin care cer parlamentelor României şi Ungariei, precum şi Parlamentului European ca data de 13 ianuarie să fie marcată drept „Ziua Libertăţii Religioase”, scrie jurnalistul Dorn Suciu într-o analiză preluată de Romanian Global News.

“Noi, conducătorii cultelor evanghelice-luterane săseşti şi maghiare, reformate şi unitariene din Transilvania, propunem ca Parlamentul României să adopte o Rezoluţie Solemnă privind însemnătatea istorică a Edictului de la Turda emis de către Dieta Transilvaniei în anul 1568. Întrucât Edictul de acum 450 de ani exprimă năzuinţa spre pacea interconfesională, iar convieţuirea naţiunilor coexistente din Transilvania (?! s.n.) este o realitate istorică importantă, solicităm Parlamentului României să declare Edictul de la Turda ca fiind o valoare socială şi spirituală de importanţă fundamentală, şi să statueze data de 13 ianuarie ca Zi a Libertăţii Religioase. Solicitarea este adresată şi Parlamentului Ungariei şi Parlamentului European”.

În data de 13 ianuarie 1568, la Turda, Dieta Transilvaniei a proclamat prin lege toleranţa religioasă şi libertatea conştiinţei, se arată în document. „Edictul izvorât din ideile Reformei a garantat consolidarea protestantismului, dar a recunoscut tacit şi existenţa altor confesiuni. Astfel, pe lângă religia romano-catolică, şi-au câştigat existenţa instituţională alte trei religii recepte, cea luterană, reformată şi unitariană. Ulterior, în spiritul Edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfinţit şi existenţa credinţei ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (s.n.).”

Această ultimă aserțiune este un neadevăr flagrant, ca să folosesc o formulare eufemistică, și voi demonstra acest fapt mai jos. Deocamdată, trebuie a arătat că, în fapt, adunarea Dietei întrunită la Turda în 1568 a fost în primul rând un act politic îndreptat împotriva Contrareformei promovate de imperialii habsburgici catolici. În ceea ce-i privește pe românii ortodocși din Transilvani, efectul edictului a fost pecetluirea definitivă a statutului lor de naţiune tolerată. Dieta stabilea că, alături de cele trei religii de stat «recepte» – catolicismul, luteranismul şi calvinismul -, mai este recunoscută a patra, unitarianismul, considerat în Europa acelui timp o erezie pentru că nega Sfânta Treime şi originea divină a lui Iisus Cristos. Trebuie subliniat că, în consecință, cu toată proclamarea formală a libertăţii de credinţă, prin edictul Dietei din 1568, religia ortodoxă rămânea pe mai departe doar o religie tolerată, în acest fel menţinându-se pentru populaţia majoritară românească o condiţie cetăţenească inferioară!

Marele istoric care a fost David Prodan pune degetul pe rană în cartea sa „Supplex libellus valachorum”. „Recunoscând religiile recepte, Dieta de la Turda interzicea orice altă inovaţie religioasă (…) cu aceasta se stabileau cele patru religii legale: catolică, calvină, luterană şi unitariană. (…) ele erau religiile celor trei naţiuni etnice, ale ungurilor, secuilor şi saşilor. Rămânea pe dinafară, acum, religia ortodoxă. Sistemul politic se completează, se definitivează, se aşează pe trei naţiuni şi patru religii recepte. (…) Naţiunile şi religiile constituţionale lăsau acum pe dinafară întreg poporul român, şi mai precis, ortodox”.

Hotărârea Dietei de la Turda se datorează în mare parte principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, care, după ce a fost pe rând catolic, luteran şi calvin, s-a convertit la unitarianism sub influenţa lui Giorgio Blandrata, medicul său personal şi promotor al acestui curent radical al reformaţiei. Departe de a fi fost un semn de toleranţă religioasă, recunoaşterea unitarianismului era înlesnită de motive politice, pentru că el se opunea cu tărie habsburgilor catolici care încercau să-şi extindă dominaţia în Transilvania pe când, nobilii unguri, secui şi saşi preferau să-şi păstreze privilegiile chiar cu prețul rămânerii sub suzeranitate turcească!

Revenind la aserțiunea din documentul semnat de episcopii bisericilor tradiţionale maghiare din Transilvania cu privire la faptul că „ (..) în spiritul edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfinţit şi existenţa credinţei ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (?!)” este suficient să citez din câteva documente ale vremii.

Primul, numit „Aprobatae et compilatae constitutiones”, votat cu un secol mai târziu, tot de Dieta Transilvaniei, cuprindea legile publicate între 1653 şi 1669 şi care au rămas în vigoare până în 1848. Acestea prevedeau în continuare că „Românii sunt toleraţi numai, şi aceasta numai provizoriu (pro tempore), în această ţară, atâta timp cât va place principelui domnitor şi nobililor” (Usque bene placitum principum et regnicolarum).

Așa că nu este de mirare că în 1711, Congregatione Totius, Universitatis Nobilium Oppidi Thorda. – Congregația tuturor nobililor din Turda – ia decizia de a-i izgoni pe români din oraș, nobilii fiind îngrijorați de faptul că datele demografice se modificaseră în defavoarea maghiarilor și sașilor: „Aflăm ca românii se înmulțesc foarte tare printre noi, în paguba noastră. Orașele și satele vechi, frumoase și locuite de maghiari și sași, intru atât sunt pustiite de locuitori, prin înmulțirea românilor, ca acum nu mai auzim de ele.”

(Orbán Balázs, „Torda város és környéke”, pp. 270 – 271, Budapesta, 1889. https://mek.oszk.hu/04700/04756/html/45.html

Că, în urma edictului din 1568 al Dietei de la Turda, Transilvania nu a devenit nici pe departe un tărâm al libertăţii religioase şi al toleranţei interconfesionale, așa cu pretind episcopii bisericilor tradiţionale maghiare, o dovedește și al treilea document: un decret privind oraşul Târgu-Mureş, emis cu două secole mai târziu – „Leges sen decreta opidi Szekely Vásárhely”. El arată că „În anul 1759, ziua 15 a lunii decembrie, fiind adunare festivă, atât a marelui consiliu cât şi a comunităţii celor o sută de bărbaţi, s-a hotărât că (…) orice om de neam valah (deci nu numai cei de religie ortodoxă ci și aceia care în 1697 au trecut la greco-catolicism! s.n.) nu poate, cu nici un preţ, cumpăra proprietate în oraş, ba nu poate căpăta nici pământ din hotarul oraşului, fie acesta de fânaţ sau arător; nimeni din cetăţenii oraşului să nu-i ajute să prospere, ori să-i primească la lucru şi cu atât mai vârtos să nu le dea loc să se aşeze în oraş (…) ci să-i denunţe primarului. Cei care vor contraveni acestui ordin, vor fi aspru pedepsiţi.” (Documentul de află în depozitul Arhivelor Naționale din Târgu-Mureș.)

Vor mai trece aproape trei secole de la edictul Dietei de la Turda când, la 29 mai 1848, o altă Dietă, cea de la Cluj, va declara că în Transilvania există o singură naţiune, cea maghiară, şi va proclama unirea acesteia cu Ungaria. Anexarea la Ungaria a unui teritoriu care nu-i aparținuse niciodată, fără să ţină cont de dorinţele şi protestele celorlalte două naţiuni, românii şi saşii, a constituit germenele unui război civil nimicitor. În cursul său, conform istoricului Gelu Neamţu, „ca expresie a intoleranţei religioase au fost arse complet 41 de biserici ortodoxe şi 30 de biserici greco-catolice, iar 12 biserici greco-catolice arse parţial, numai pentru că erau românești.” 319 biserici ortodoxe și 396 biserici greco-catolice au fost jefuite în întregime. (“Religia română” în Transilvania 1848-1849, Ed. Argonaut, 2010, p. 27.)

Nu va trebui să treacă decât un secol când, în partea de Transilvanie „retrocedată” Ungariei prin Dictatul de la Viena din septembrie 1940, în județele Covasna, Harghita, Mureș, Sălaj și Bihor vor fi distruse prin dărâmare, dinamitare și incendiere bisericile ortodoxe din Vârghiș, Biborțeni, Racoșul de Sus, Herculian, Doboșeni, Comolău, Căpeni, Ocland, Crăciunel, Merești, Borsec, Sălard și bisericile greco-catolice din Boroșneul Mare, Filia, Ilieni, Aldea, Mărtiniș, Pănet și Ditrău. Alte 32 de biserici ortodoxe și greco-catolice din județele Covasna, Harghita, Mureș, Sălaj, Cluj, Bihor și Satu Mare au fost devastate și jefuite.

Cel mai dramatic este cazul bisericii greco-catolice din Pănet, județul Mureș, ridicată de credincioși între anii 1937 și 1938 și pe care tot ei au fost siliți de autoritățile ungare horthyste să o dărâme într-o noapte vijelioasă de noiembrie 1940. Faptul că această comună a devenit, începând cu anii 50, localitatea cu cel mai mare procentaj de sinucideri la numărul de locuitori din România s-ar putea să nu fie întâmplător…

Că edictul Dietei de la Turda nu a inițiat vreo „pace între confesiunile religioase”, fiind doar un act politic conjunctural, o dovedește cel mai bine tragedia evreilor de religie mozaică din Transilvania de nord deportați în masă la Auschwitz în mai-iunie 1944 pentru a fi exterminați. Operațiunea de „dezevreizare”, pusă în operă de autoritățile Ungariei fascisto-horhyste în colaborare cu Obersturmbannfuhrer-ul SS Adolf Eichmann, a dus la dispariția a peste 90% din cei aproape 160.000 de evrei livrați «fabricilor morții» pentru „vina” de a fi fost de o altă religie și rasă.

https://www.yadvashem.org/yv/en/about/events/pdf/report/romanian/1.10_Northern_Transylvania_%20revazut%20gina.pdf

Cam atât, deocamdată, despre viziunea episcopilor bisericilor tradiţionale maghiare despre acea Transilvanie care ar fi devenit prin edictul din 1568 al Dietei de la Turda „tărâmul libertăţii religioase şi al păcii interconfesionale” și despre „aportul” edictului la „convieţuirea naţiunilor coexistente din Transilvania (care) este o realitate istorică importantă.”

Și astfel se naște o falsă dilemă: În cazul că Parlamentul nu va aproba propunerea episcopilor bisericilor istorice maghiare din Transilvania ca ziua de 13 ianuarie să fie marcată drept „Ziua Libertăţii Religioase”, României i se va reproșa că nu respectă drepturile religioase, îndeosebi pe cele ale minorităților și, în general, valorile europene!

Iar dacă ziua de 13 ianuarie – data în care Dieta de la Turda a decis ca ortodoxia și odată cu ea toți românii să rămână pro tempore doar tolerați în Transilvania – va deveni prin votul Parlamentului României „Ziua Libertăţii Religioase”, faptul va reprezenta un nou pas spre Europa. Spre Europa Evului mediu…