“Vă aduc la cunoștință faptul că am depus sesizări la organele de urmărire penală competente, cu privire la faptele săvârșite de către Nicolae Brânzea”, se artă în memoriul trimis de către fostul jurist al IEH, Prim-ministrului Viorica Dăncilă, memoriu în care sunt descrise pe larg ilegalitățile săvârșite de directorul general adjunct Nicolae Brânzea.

Cine este Nicolae Brânzea?

Cum se împacă preoţia cu masoneria şi cu servilismul politrucului de carieră? Să luăm un studiu de caz elocvent despre vătafii nevăzuţi ai instituţiilor mici din România, ai acelor instituţii care nu ocupă, de obicei, primplanul atenţiei publice, chiar dacă în sânul lor se află inşi ce îşi transformă locul de muncă în metodă de înavuţire.

Probabil că mulţi dintre voi nu îl cunosc pe Nicolae Brînzea, directorul adjunct al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni (IEH). Nici nu aveţi de ce să fi auzit de acesta, deoarece Nicolae Brînzea este genul de personaj care preferă zonele ferite, subsolul scenei guvernamentale. Chiar şi aşa, o scurtă căutare a numelui său pe internet ne oferă câteva scandaluri în care acesta a fost implicat de-a lungul ultimilor ani, demne de un adevărat combinator pregătit oricând să calce peste cadavre pentru a-şi atinge ţintele, scrie https://www.ziuanews.ro.

În afară de abilitatea de-a se atârna umil şi linguşitor, zic unii dintre cunoscuţii săi, de clanţele puterii, nimic notabil în cariera sa nu pare a-l recomanda pe Nicolae Brînzea pentru funcţia pe care o deţine la IEH. Nimic în afară de conexiunile cu o clientelă politică transpartinică ce ar trebui să-i îndeplinească cea mai arzătoare patimă, dorinţa care-i macină de-o viaţă caracterul şi pare a-i fi otrăvit sufletul: visul de a deveni ambasador în Israel, susţin mulţi dintre cei care au avut ghinionul de-a pica în dizgraţia directoraşului, aprig în practica răzbunării.

Ex-vicar al Episcopiei Argeşului şi Muscelului, Nicolae Brînzea şi-a folosit relaţiile dobândite pe cale religioasă şi cele politice pentru a-şi transforma Parohia Sf. Ilie din Piteşti, biroul de director adjunct de la IEH şi – staţi că mai urmează – scaunul de conferenţiar universitar din cadrul Universităţii Piteşti într-un consorţiu de vânat funcţii şi averi. Probabil că roba de mason nu a făcut altceva decât să-i pună fundă roşie pe cardul bancar.

Nicolae Brînzea este Mare Capelan al Supremului Consiliu de Grad 33 şi Ultim al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România, după cum se arată într-o investigaţie din 2016 a ziarului Evenimentul Zilei. Masoneria română este murdărită iremediabil de indivizi cu valoarea morală absolut îndoielnică, cum este acest Brânzea, chiar cei aflați la conducerea acestei organizații având o părere foarte proastă despre personajul în cauză. Nu putem, însă, să nu ne întrebăm cum îşi motivează calitatea de mason, din poziţia de preot, Nicolae Brînzea, ştiind că încă mai este valabilă osândirea apartenenței la francmasonerie în 1937 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române? Nu ar trebui BOR să ia la puricat acest caz și să analizeze toate incompatibilitățile asociate?

Oameni importanţi din trecutul lui Nicolae Brînzea spun că uşile instituţiilor din Bucureşti au început să i se deschidă cu ajutorul PDL. Anul 2013 îl prinde pe Brânzea la şefia IEH, unde acesta începe rapid să-şi onoreze girul primit de la diverşi politicieni.

Nu soarta românilor de pretutindeni îl preocupă pe Nicolae Brînzea, ci jonglarea cu resurse publice pentru a-şi deservi relaţiile clientelare și a-și plăti călătoriile prin țară și străinătate. Surse apropiate de Nicolae Brînzea ne-au declarat, sub condiţia anonimatului, că nu de puţine ori preotul-mason, tratând institutul ca pe propria-i moşie, a blocat proiecte destinate celor mai nevoiaşi dintre românii din afara graniţelor ţării, redirecţionând banii puşi la dispoziţie spre proiecte cu dedicaţie, lobby-ului pe lângă factorii de decizie care i-ar putea aduce râvnitul post de ambasador în Israel.

În plus, Brînzea nu ezită să-şi exhibe dispreţul faţă de românii din comunităţile istorice, pe care îi consideră un soi de „români de mâna a doua”. Conform aceloraşi surse, Nicolae Brînzea nu a pus nici măcar o dată piciorul în Sudul Basarabiei, iar în Valea Timocului, a mers cel mult o dată. Nu-i permite alergia cronică pe care se zice că o are la sărăcie. E neplăcut, totuşi, să-ţi bagi Audi-ul, Lexus-ul cu care circulă sau Toyota RAV 4, pe uliţele sărmanilor.

Cât priveşte probitatea „ştiinţifică” a conferenţiarului Nicolae Brînzea, şi la acest capitol zelosul preot-mason navighează senin prin ape tulburi. Foarte tulburi. Una dintre fostele sale angajate, Miruna Rolea, scria pe Facebook în 2017, într-o postare numită „Răzbunarea sclavului”, o întâmplare din vremea în care lucrase la IEH, despre cum Nicolae Brânzea îi ordonase să scrie un „articol ştiinţific”, de pe o zi pe alta, pe care urma să-l publice cu numele lui. Şi atunci, cum să nu ne întrebăm dacă şi teza sa de doctorat – Importanţa dialogului ecumenic şi interreligios în contextul global astăzi – nu este cumva „iradiată” de prezenţa vreunui plagiat?

Să aruncăm şi o privire în declaraţia sa de avere postată de site-ul Agenţiei Naţionale de Integritate. La capitolul bunuri imobile, Brînzea se bucură de cote succesorale pentru şase terenuri, dintre care patru sunt intravilane şi două sunt forestiere. Astfel, Brînzea doar în anul 2012 a fost fericitul câștigător a 4 moșteniri, și anume, un teren 100.000 mp (forestier), altul de 2017 mp, al treilea de 1088 mp și un altul de 1009 mp, toate acestea fiind intravilane; între anii 2003-2005, apare cu 80.000 mp, dintre care 71.800 mp achiziționați prin vânzare-cumpărare, iar alți 8200 mp moșteniți; în 1994, a aplicat aceeași combinație: vânzare -cumpărare pentru 2000 mp și moștenire pentru 7000 mp (intravilan).

Dar cea mai celebră secţiune a declaraţiei de avere o constituie Vila Florica, conacul familiei Brătianu. O altă controversă în contul lui preotului Nicolae Brînzea. Tot o anchetă din ziarul Curentul ne arată cum preotul-mason a reuşit să înhaţe o parte din averea Brătienilor, convinând-o pe o moştenitoare, Eleonora Brătianu, printr-un concurs de împrejurări din care nu a lipsit manipularea emoţională, să-l desemneze legatar universal. Ne întrebăm în ce măsură Nicolae Brînzea, preot fiind, a încălcat prevederile Codului civil, atunci când a fost desemnat legatar universal al doamnei Eleonora Brătianu. În decembrie 2017, aflăm din declaraţia de avere, cota sa din Vila Florica a fost vândută Ministerului Culturii pentru suma 70.000 de euro. Frumuşel „mărunţiş” în pragul Crăciunului.

Deocamdată, idealul diplomatic al lui Nicolae Brînzea mai are de aşteptat. S-au dus zilele în care acesta se afla pe cai mari la IEH. Dar asta nu înseamnă că stă degeaba. Sunt multe uşile la care bate zilnic, milogindu-se. Viaţa unui vânător de funcţii, dedulcit în viciul parvenirii, este obositoare.

Ce relevanţă are acest şir de fapte ale unui asemenea funcţionar care profită de poziție și relații și transformă instituția în propria moșie? Pentru că astfel de oameni pripăşiţi prin instituţii fac din România o ruină, mai scrie https://www.ziuanews.ro.

Cum și-a mărit Brânzea salariul pe propria sa moșie numită IEH!

Cu toate că este cel mai bogat preot din România, Nicolae Brânzea nu s-a săturat. Mai vrea bani! și dacă tot avea o instituție a statului dată pe mână a zis să profite!

Data de 1 iulie 2017 a fost o zi importantă pentru buzunarul fără fund al preotului-mason. Printr-o succesiune bizară de acte, Brînzea îşi majora salariul de director general adjunct la IEH de la 7.418 lei, la 12.947 lei. Asta în condiţiile în care noua Lege-cadru nr. 153/ 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu prevedea nicio majorare a salariului începând cu data de 1 iulie 2017.

Un an şi o lună mai târziu, pe 1 ianuarie 2018, Brânzea şi-a majorat din nou salariul, prin aplicarea coeficientului de 25% prevăzut la art. 38 alin.1, lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu ignorarea vădită a limitărilor prevăzute la acelaşi articol din această lege, la aliniatul 6, care stabileşte negru pe alb că nivelul maxim al salarizării este cel prevăzut pentru anul 2022.

Având în vedere că funcţia deţinută de Nicolae Brînzea este de director general adjunct, iar prin statul de funcţii s-a stabilit nivelul de salarizare la gradul I, în conformitate cu Anexa IV din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază este de 10.880 lei. Însă, facând un salt graţios peste această limită impusă de legiuitor, Brînzea şi-a stabilit din pixul său un salariu de 17.124 de lei.

La revenirea lui Eugen Popescu pe functia de director general, în iunie 2108, acesta a încercat să încheie un acord între institutie si Brânzea, pentru revenirea la legalitate a salariului acestuia, situat mult peste grila legală, precum și pentru restituirea banilor încasați ilegal. Brânzea a refuzat, IEH a trebuit să se adreseze instantei, care a confirmat ilegalitatea crasă a salariului pe care Brinzea și-l pusese singur.

Ce a făcut Brânzea? A declanșat o campanie de presa furibundă împotriva directorului general, utilizand jurnaliști despre care nu o dată a afirmat, în diverse medii, că sunt finantați din buzunarul lui larg.

De ce se instrumentează atacuri de presă împotriva directorului general al IEH?

Eugen Popescu, directorul general al Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” din cadrul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, pare a fi intrat în vizorul foștilor securiști din anul 1990 și al foștilor mineri care au însângerat Bucureștiul.

Miza acestor atacuri ar fi preluarea conducerii Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi”. Cel care aspiră la acest post ar fi directorul adjunct al Institutului, Nicolae Brînzea, explică Eugen Pătrașcu în https://romanialibera.ro.

Eugen Popescu este directorul Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” (IEH) și a fost repus în funcție după ce a fost demis abuziv de către Dacian Cioloș. Faptul că a avut câștig de cauză în instanță a generat noi atacuri la adresa lui, prin “reîncălzirea” unor acuzații care fuseseră demontate deja în anii trecuți. Ultima acuzație, despre care Eugen Popescu afirmă că este neîntemeiată, este deținerea unei diplome „false” de la Universitatea din Oradea.

Eugen Popescu este absolvent al Liceului Militar de la Breaza. Conform CNSAS, Eugen Popescu a fost urmărit de fosta Securitate pentru activitate periculoasă împotriva regimului comunist. Eugen Popescu subliniază că a fost și participant activ la revolta populară din 21 decembrie 1989, dar nu a pretins „Diplomă de revoluționar”, ceea ce a scutit statul român de plăți de circa 300.000 de euro – cât ar fi primit în cei aproape 30 de ani trecuți de când și-a riscat viața în Piața Universității și apoi pe străzile Bucureștilor.

Eugen Popescu a emigrat apoi în Canada. La întoarcere, și-a echivat parțial studiile făcute în Canada și a susținut, cu aprobarea Ministerului Educației și a conducerii Universității din Oradea, examen de licență la această Universitate. A luat examenul și i s-a eliberat diplomă. Nu Eugen Popescu și-a eliberat diploma ci o Universitate de stat, cu aprobarea MEN. Acum 19 ani,conform legislației în viguoare la acea dată și după un examen de licență!

La 29 de ani de la acel moment, fără a se considera niciodată o victimă, Eugen Popescu este în continuare vânat de urmașii minerilor și moștenitorii securiștilor din 1990.

Despre rețeaua care sprijină ilegalitățile lui Nicolae Brânzea și „aranjarea” atacurilor la adresa lui Eugen Popescu într-un material viitor.

Mai mult aici:

https://romanialibera.ro/investigatii/un-preot-intrat-in-masonerie-vrea-sa-preia-institutul-eudoxiu-hurmuzachi-776257

citiți și:

https://m.ziuanews.ro/stiri/preotul-mason-care-huzure-te-pe-spatele-rom-nilor-de-pretutindeni-1099515

Romanian Global News publică memoriul fostului jurist IEH:

 

 

Către,

Doamna Viorica Dăncilă, Prim-ministru

MEMORIU

Stimată doamnă Prim-ministru,

Subsemnata ……….. în calitate de fost consilier juridic în cadrul Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni (IEH), având în vedere situația critică care subzistă în cadrul Institutului, doresc să vă aduc la cunoștință următoarele:

De la intrarea în concediu medical a domnului Eugen Popescu, director general, și delegarea atribuțiilor de director general, de către ministrul pentru românii de pretutindeni, domnului Nicolae Brînzea, situația instituțională se agravează pe zi ce trece.

Imediat ce a aflat despre puterile conferite de către doamna ministru Natalia Intotero, domnul Nicolae Brînzea, mi-a încetat detașarea în cadrul instituției (în data de 13.03.2019), deși, din luna august, de la venirea mea în cadrul acesteia, mi-am îndeplinit toate atribuțiile aferente postului de consilier juridic, depunând toate eforturile în interesul instituției menționate.

Întrucât am adus la cunoștința doamnei ministru faptul că, prin delegarea domnului Nicolae Brînzea, acesta va dobândi și calitatea de reprezentant legal al instituției, ceea ce vine în contradicție totală cu calitatea de parte în multiplele litigii pe care le are cu IEH, doamna ministru, nu a luat nicio măsură de a pune capăt acestei situații.

Astfel, i-am adus la cunoștință doamnei ministru, faptul că există 4 litigii pe rolul instanțelor de judecată, în care domnul Nicolae Brînzea este parte și încă 5 litigii cu persoane foarte apropiate domnului N. Brînzea, având, evident, interese contrare față de cele ale instituției, aflându-se în conflict de interese, acționând cu dispreț față de banul public. Există riscul major ca acesta să nu apere interesele legale ale IEH, câtă vreme intră în contradicție cu interesele sale personale; exemplific cu acțiunile care au ca obiect:

– constatare drepturilor salariale (pe care N. Brânzea și le-a acordat ilegal, peste orice plafoane menționate de legiuitor – în acest litigiu există, deja, o hotărâre în primă instanță, prin care s-a constatat faptul că N. Brînzea și-a acordat singur, pentru sine, drepturi salariale nelegale);

– contestarea deciziei directorului general de stabilire a salariului, conform legii;

– contestarea deciziei de sancționare;

– acțiunea în constatarea nulității contractului de muncă al directorului general, în condițiile în care acesta făcuse obiectul verificărilor de legalitate ale instanței.

Neregulile constatate în activitatea domnului N. Brânzea au fost aduse, permanent, la cunoștința:

– ministrului pentru românii de pretutindeni;

– membrilor corpului de control al primului ministru;

– membrilor misiunii de audit financiar din partea Curții de Conturi a României,

însă, până la acest moment, nu s-a intervenit în niciun mod. Mai mult, Corpul de control al primului ministru, deși avea termen pentru finalizarea controlului și redactarea raportului, respectiv 30 noiembrie 2018, acesta nu s-a finalizat nici în prezent, din motive necunoscute nouă.

De la conferirea atribuțiilor de director general, domnului N. Brînzea, acesta a amenințat permanent salariații detașați, i-a prezumat ca infractori, solicitându-le “rapoarte de activitate” în care să răspundă la întrebări tendențioase, de tipul: “ați copiat documente ale IEH?”, “aveți cunoștință despre documente scoase din instituție (când, cum, cui i-au fost înmânate)?”, “aveți cunoștință despre sustragere de documente ale IEH?”, pentru ca în final să menționeze “Confirm realitatea celor declarate, cunoscând consecințele falsului în declarații”, deci, adevărate declarații, deși nu are și nici nu poate avea atribuții de organ de cercetare/urmărire penală.

De asemenea, a pătruns, fără drept, în biroul directorului general care este încuiat (cheile aflându-se la directorul general), în lipsa acestuia, fără acordul său.

Mai jos, vă prezint alte fapte petrecute în cadrul Institutului, care au fost aduse la cunoștința autorităților (ministrul pentru românii de pretutindeni, membrii Corpului de control al primului ministru, membrii Curții de Conturi a Romîniei etc.).

1. În data de 8 februarie 2019, a fost înaintată către Curtea de Conturi a României, adresa înregistrată la Registratura generală cu nr. 123743, prin care erau aduse la cunoștința doamnei Maria Florentina Constantinescu, director în cadrul Departamentului IV – Guvern, afaceri externe, economic, comerț, mediu de afaceri, întreprinderi mici și mijlocii, resurse minerale, neregulile constatate în activitatea domnului Nicolae Brînzea (în prezent, director general adjunct), în perioada în care acesta a exercitat, cu caracter temporar, atribuţiile de director general al Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni.

Luni 11 februarie, orele 9,00, domnul Nicolae Brînzea, director general adjunct, l-a convocat în biroul acestuia, pe domnul Costel Stoiana-Moiș, consilier relații I (viză CFPP), unul dintre semnatarii adresei de constatare a neregulilor, pentru a-l chestiona în legătură cu materialul transmis către Curtea de Conturi a României. În timpul discuțiilor, domnul Costel Stoiana-Moiș, a observat că domnul Nicolae Brînzea avea pe birou o copie a sesizării noastre, înaintată către Curtea de Conturi a României și înregistrată la Registratura generală.

În data de 14 februarie 2019, prin adresa înregistrată cu nr. B 333/14.02.2019, a fost semnalat acest incident conducerii Curții de Conturi a României, respectiv domnului Mihai Busuioc, președinte, domnului Nicu Marcu, vicepreședinte și doamnei Maria Florentina Constantinescu, director în cadrul Departamentului IV – Guvern, afaceri externe, economic, comerț, mediu de afaceri, întreprinderi mici și mijlocii, resurse minerale.

Doresc să precizez faptul că, în numeroase ocazii, domnul Nicolae Brînzea, director general adjunct, a invocat relațiile personale pe care le are în cadrul Curții de Conturi a României, fiind de notorietate relația dintre domnul Nicolae Brînzea și domnul Lucian Negrea, consilier de conturi, șef al Departamentului IV – Guvern, afaceri externe, economic, comerț, mediu de afaceri, întreprinderi mici și mijlocii, resurse minerale.

Deși în adresa din 8 februarie 2019, au fost semnalate Curții de Conturi a României, numeroase nereguli constatate în activitatea domnului Nicolae Brînzea, în perioada în care a îndeplinit, cu caracter temporar, atribuţiile de director general al Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, în mod paradoxal, acestea nu au fost deloc menționate în Proiectul Notei de constatare încheiat în urma acțiunii de audit financiar pe care Curtea de Conturi a efectuat-o în perioada 21.01.-04.03.2019, cu toate că neregulile semnalate au fost constatate ca abateri, în Minuta încheiată cu ocazia întâlnirii de lucru din 18 februarie 2019, înregistrată cu nr. B349/18.02.2019.

2. Prin Ordinul nr. 93/245.09.2018 al șefului Corpul de control al primului-ministru, au fost desemnate persoanele pentru acțiunea de control desfășurată în cadrul Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, acțiune care se finaliza cu un raport elaborat până la data de 30 noiembrie 2018. Din păcate acest raport a întârziat să apară, motiv pentru climatul instituțional a fost complet viciat, puternic conflictual, care, însă, prin domnul Nicolae Brînzea, director general adjunct, a excedat cadrulului organizațional, acesta furnizând presei informații neadevărate, atât despre Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, cât și despre Ministerul pentru Românii de Pretutindeni.

3. De la reluarea funcției directorului general (iunie 2018), au fost depuse toate eforturile pentru funcționarea, în condiții de normalitate și legalitate a activității Institutului. Din păcate, directorul general adjunct, domnul Nicolae Brînzea, care a condus această instituţie cu titlu interimar timp de 2 ani, a refuzat să-şi accepte funcţia reală şi a dorit să exercite, în continuare, conducerea efectivă a Institutului, întrucât nu mai putea dispune, după bunul plac, de banul public, de un program extrem de flexibil, în care să-și poată exercita următoarele funcții cumulativ: confe¬rențiar universitar la Universitatea din Pitești, predând cursuri la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Departamentul de Teologie, preot paroh la Biserica “Sfântul Ilie” din Pitești (Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului din Mitropolia Munteniei și Dobrogei) și director general adjunct al Institutului “Eudoxiu Hurmu¬zachi” pentru românii de pretutindeni; astfel, revenirea la conducerea Institutului a directorului general, i-a creat o serioasă stare de disconfort domnului Nicolae Brînzea, acesta nemaiputând să plece, după bunul plac, la celelalte locuri de muncă.

Mai jos, vă prezint neregulile constatate, aduse la cunoștința minstrului pentru românii de pretutindeni, Curții de Conturi și Corpului de Control, aferente perioadei în care directorul general adjunct, Nicolae Brînzea a îndeplinit, în perioada iunie 2016 – iunie 2018, atribuţiile de director general al Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni.

1. Majorarea, în două tranșe, a salariului său de bază, prima dată fără nicio bază legală, iar a doua oară cu încălcarea vădită a prevederilor legale.

Astfel, începând cu data de 01.07.2017, salariul directorului general adjunct, Nicolae Brînzea s-a majorat, printr-o succesiune bizară de acte (actul adiţional nr. 2/28.07.2017 şi decizia 100/04.09.2017, ambele cu aplicabilitate de la 01.07.2017), de la 7.418 lei la 12.974 lei, în condiţiile în care noua Lege-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu prevedea nicio majorare a salariului începând cu data de 01.07.2017.

Cea de-a doua majorare a salarizării sale s-a realizat începând cu 01.01.2018, prin aplicarea coeficientului de 25% prevăzut la art. 38 alin.1, lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu ignorarea vădită a limitărilor prevăzute la acelaşi articol din această lege, la aliniatul 6, care stabileşte foarte clar, că nivelul maxim al salarizării este cel prevăzut pentru anul 2022.

Având în vedere că funcţia deţinută de Nicolae Brînzea este de director general adjunct, iar prin statul de funcţii s-a stabilit nivelul de salarizare la gradul I, în conformitate cu Anexa IV din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază este de 10.880 lei.

Cu ignorarea flagrantă a acestei limite impuse de legiuitor, Nicolae Brînzea şi-a stabilit singur un salariu de 17.124 de lei.

2. Acceptarea exercitării controlului financiar preventiv propriu în instituţie, fără acordul legal obligatoriu al ordonatorului principal de credite, aşa cum prevăd dispoziţiile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv şi ale Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 923 din 2014, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Angajarea, prin încheierea unui contract de muncă, însă fără concurs (deci, fără respectarea prevederilor legale în vigoare), a unei persoane (Andreescu Floarea), pe funcţia de consilier juridic cu jumătate de normă, prin cumul de funcţii în cadrul Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, în condiţiile în care aceasta deţinea și funcţia de consilier relaţii I cu atribuţii în domeniul resurselor umane.

De menționat faptul că, exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu alte profesii autorizate sau salarizate, în conformitate cu prevederile art. 19, lit. c) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.

Mai mult, directorul general adjunct a numit, prin decizie, consilierul juridic, fără respectarea prevederilor legale privind cumulul de funcții, respectiv art. 29 alin. 1 și 2 din Legea-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care menționează cazurile excepționale în care posturile vacante și temporar vacante pot fi ocupate prin cumul de funcții de personalul angajat.

Așadar, angajarea persoanei menționate (Andreescu Floarea), prin decizie a directorului general adjunct, pe funcţia de consilier juridic cu jumătate de normă, prin cumul de funcţii în acceași instituție, a încălcat:

 prevederile legale cu privire la incompatibilitatea exercitării funcției de consilier juridic cu orice altă activitate salarizată (art. 19, lit. c) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic),

 prevederile din Legea 53/2003 – Codul muncii, cu privire la ocuparea funcțiilor prin concurs, dar și

 prevederile legale care reglementează cazurile excepționale în care posturile vacante și temporar vacante pot fi ocupate prin cumul de funcții de personalul angajat (art. 29 alin. 1 și 2 din Legea-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice).

4. Încheierea unui contract de asistenţă juridică fără aprobarea ordonatorului principal de credite, cu încălcarea dispozițiilor legale menționate în art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative.

Având deplina reprezentare a faptului că acest contract nu a fost încheiat în condiţii legale de validitate, a acceptat facturile emise în baza acestuia, care au fost certificate pentru conformitate şi pe care s-a dat “bun de plată”, fiind și plătite prestațiile aferente lunilor ianuarie și februarie 2018; pentru următoarele luni, respectiv martie-mai 2018, a dispus ca acestea să nu fie plătite. În mod încă neelucidat (singura explicație plauzibilă fiind aceea că persoane din interiorul Institutului, acționând împotriva intereselor acestuia, au pus la dispoziția avocatului, facturile avizate și certificate în vederea efectuării plății), aceste facturi, cu toate certificările şi avizele interne, au ajuns în posesia avocatului cu care se încheiase nelegal acest contract, iar acesta le-a utilizat pentru a deschide o procedură de executare silită a Institutului, în cadrul căreia au fost blocate conturile instituţiei şi au fost sechestrate autoturismele funcţionale. Așadar, după încercările repetate ale directorului general adjunct, de inducere în eroare a ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, prin intermediul memorandumurilor interne transmise (înregistrate sub nr. B1131/09.05.2018, respectiv nr. B1443/30.05.2018), nu s-a reușit obținerea aprobării, menționate de legiuitor, pentru încheierea contractului de asistență juridică, nici măcar post factum, răspunsul ordonatorului principal de credite (adresa nr. A/4320/02.08.2018), fiind categoric sub acest aspect: “ordonatorul principal de credite nu a primit o solicitare cu privire la aprobarea încheierii contractului de asistență juridică seria B nr. 1935136 din 10.01.2018 și în consecință nici nu se poate pune problema în privința obținerii aprobării în cauză.”

5. Nereguli în gestionarea serviciilor de telefonie mobilă prin acordarea accesului la telefoane şi la efectuarea de convorbiri telefonice, către persoane care nu aveau sau nu mai aveau raporturi de serviciu cu Institutul.

6. Nereguli în planificarea și evidența concediilor de odihnă şi a recuperărilor (de exemplu: a) nu există o evidență clară, un centralizator, care să cuprindă, pentru fiecare angajat, numărul de zile de concediu de odihnă aferente anului în curs, numărul de zile de concediu de odihnă efectuate, numărul de zile de concediu restante/neefectuate, inclusiv din anii anteriori; b) nu există o evidență a recuperărilor; c) lipsesc semnăturile titularilor de pe cererile de concediu de odihnă).

7. Nerespectarea prevederilor Legii arhivelor naționale nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare, Institutul nedeținând arhivă și nici nomenclator arhivistic.

8.Superficialitate în gestionarea dosarelor profesionale ale angajaților, inclusiv din perspectiva protecției datelor cu caracter personal; deficiențe în predarea-primirea documentelor, la plecarea în concediul de odihnă, a persoanei cu atribuții de resurse umane.

9. Nereguli în managementul documentelor – existența unui singur registru general, care însă nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege pentru anumite categorii de documente, și în care, în mod defectuos, erau înregistrate toate documentele; de asemenea, inexistența registrelor de evidență prevăzute de legile speciale, pentru activitatea financiar-contabilă, pentru cea de resurse umane sau pentru activitatea juridică; nici pentru acte normative, protocoale sau decizii ale persoanei care a exercitat atribuțiile directorului general, nu există registre special constituite.

Tot referitor la managementul documentelor, o altă deficiență constatată o reprezintă imposibilitatea urmăririi acestor documente, întrucât nu există rubrică în care să fie consemnată direcția/serviciul sau persoana căreia i-a fost repartizat un anumit document.

10. Lipsa de acțiune în recuperarea sumelor plătite, încă din anul 2015, de către angajatorul Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, aferente concediilor medicale, care se decontează din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (conform art. 64 din Ordinul 15/2018 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicat în MO 31/12.01.2018), în condițiile în care Institutul a avut, concomitent, și consilier juridic și servicii de asistență juridică externalizate către un cabinet de avocatură, fiind expuși riscului prescripției creanțelor respective.

11. Utilizarea activităților/proiectelor instituției, ca instrumente de recompensare a unor salariați. Astfel, spre exemplu, persoane din direcția administrativă, respectiv directorul acesteia, expertul de resurse umane și casierul au fost trimise în delegație, în străinătate, în cadrul proiectelor Institutului, și nu angajați din cadrul direcției programe și proiecte.

12. Nereguli la încheierea protocoalelor de colaborare cu instituţii guvernamentale şi neguvernamentale din ţară şi din străinătate, în vederea sprijinirii persoanelor aparţinând comunităţilor româneşti, care locuiesc în afara frontierelor ţării – conform art. 4 alin. 1 lit. g) din H.G. nr. 857/2013 privind organizarea și funcționarea Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, directorul general adjunct, pentru a evita obținerea avizului ministrului pentru românii de pretutindeni, a numit aceste protocoale de colaborare, acorduri de parteneriat, ignorând prevederile legale, considerând fără temei, că schimbarea denumirii ar putea echivala cu schimbarea naturii juridice a actelor menționate.

De asemenea, vă aduc la cunoștință faptul că astăzi, am depus sesizări la organele de urmărire penală competente, cu privire la faptele săvârșite de către Nicolae Brânzea.