La Fetești s-au ciocnit două trenuri de marfă și, prin urmare, s-a blocat circulația pe una dintre cele două magistrale feroviare modernizate din România: București-Constanța. Zeci de copii au stat o noapte în câmp, fără apă și hrană. Un bun prilej pentru ministrul Transporturilor și pentru directorul CFR Călători să ne servească o mostră de aroganță specifică regnului politic care ne conduce, scrie Petrișor peiu în https://spotmedia.ro, preluat de Romanian Global News.

Dar tot un bun prilej, pentru noi de data asta, să mai deslușim încă o dată războiul împotriva căii ferate românești, război pe care îl poartă de 25 de ani guvernanții.
Generalii feroviarilor, nedoriți și nechemați, Traian Băsescu și Victor Ponta, Radu Berceanu și Miron Mitrea, Anca Boagiu și Ioan Rus, Gheroghe Dobre și Răzvan Cuc, Dan Șova și Alexandru Nazare au fost, de la bun început, de partea inamicului în acest război.

Ghinionul colonelului Drulă este acela că a preluat o armată dezarmată și preocupată doar de venirea pensiei. Pentru că maiorul Necolaiciuc a început o operațiune majoră de subminare din interior, continuată de către toți urmașii săi, operațiune care s-a dovedit mortal de eficientă. Iar caporalul Vizante este doar un fotograf cuminte, care își face selfie cu dezastrul.
Să începem cu începutul, început care este sub-finanțarea. Guvernele noastre s-au plâns până în 2007 că nu au bani pentru investiții. După 2007, au apărut banii europeni, fondurile structurale și de investiții. Mai precis, din aceste fonduri, două se referă explicit la infrastructura de transport: Fondul de Coeziune și Fondul de Dezvoltare Regională.
Uniunea Europeană a alocat, pentru investiții prin Fondul de Coeziune, suma de 72 de miliarde de euro unui număr de 15 state. România beneficiază de a doua cea mai mare alocare: 7,7 miliarde de euro, după alocarea colosală pentru Polonia, 27,2 miliarde de euro, de trei ori și jumătate cât pentru țara noastră.

Să reținem, totuși, că state de două ori mai mici decât România (Ungaria și Republica Cehă) beneficiază de sume comparabile (7,2 respectiv 7 miliarde de euro). Este foarte clar că România a plecat cu un mare handicap din start, am zice. Alții ar zice: bine că era suma alocată mică pentru a o putea cheltui repede pe toată.
Din Fondul de coeziune statele pot finanța proiecte de infrastructură de transport și energie (jumătate din total, peste 37 de miliarde de euro), proiecte de protecția mediului și de eficientizare a consumului de resurse (peste 18 miliarde de euro), proiecte de reducere a emisiilor de dioxid de carbon (9,5 miliarde de euro), proiecte aferente combaterii schimbărilor climatice și asistență tehnică (4,3 respectiv 2,5 miliarde de euro):
Hai să vedem cam cum stăm cu absorbția acestor fonduri la zi (final de 2020): după șapte ani de la lansarea teoretică a programelor și cu trei ani înainte de a încheierea exercițiului financiar, noi am cheltuit doar 45% din suma alocată. Cehii au cheltuit deja 65%, ungurii 63% și polonezii 55%. Da, sunt unii în urma noastră: Croația, Grecia, Bulgaria și Portugalia, dar depinde cu cine vrei să te compari: cu codașii sau cu premianții. Depinde de ambiție, de obiective și de viziune.
Mai mult aici: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cum-a-pierdut-drula-batalia-de-la-fetesti-si-romania-razboiul-de-25-de-ani