O delegație din partea Mănăstirii Putna a vizitat în perioada 17 mai – 1 iunie, comunitatea românească din Statele Unite ale Americii. Părintele Stareț Melchisedec Velnic a oferit românilor un fragment din moaștele Sfântului Iacob Putneanul, scrie Basilica.ro, preluat de Romanian Global News.
Pe parcursul itinerariului, prima oprire a delegației a fost la Catedrala Mitropolitană „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chicago, cu prilejul sărbătorii hramului și a împlinirii a 20 de ani de la înființarea Catedralei.
Părintele Stareț Melchisedec a adus sfintele moaște spre închinare.
„Ce l-a apropiat cel mai mult pe Sfântul Iacob de Dumnezeu? Dragostea cea nemărginită, inima cea largă pe care a avut-o, rugăciunea cea neîncetată pentru care s-a luptat”, a spus Părintele Stareț.
„Iată, Sfântul Iacob Putneanul a binevoit ca o părticică din moaștele sale să vină aici în America la dumneavoastră. Deci, iubiții mei, ori de câte ori veți avea ocazia, strigați la el. Ori de câte ori copiii nu vor a vă asculta, spuneți-i, că va ști ce să facă. Ori de câte ori e un impas în familie între soț și soție, plângeți-vă la el, că va rezolva”, a menționat Arhim. Melchisedec.
În continuare, delegația a mers la Mănăstirea „Sfântul Dimitrie cel Nou” din Middletown.
Mitropolitul Nicolae al celor două Americi a săvârșit Sfânta Liturghie în ziua de hram, 27 mai, alături de Părintele Stareț Melchisedec și ceilalți preoți și diaconi slujitori.
De asemenea, s-a citit „Actul de donație” a sfintelor moaște. Acestea vor rămâne în patrimoniul mănăstirii „Sfântul Dimitrie cel Nou”.
După agapa frățească, Părintele Stareț Melchisedec a susținut o conferință cu titlul, „De vorbă cu Starețul Putnei. Despre Părinții noștri în Domnul. Despre a fi creștin astăzi”. În cadrul conferinței a pus la inima credincioșilor câteva cuvinte despre marii duhovnici ai României pe care i-a cunoscut personal, făcându-i astfel, fie și puțin, părtași la duhul acestor părinți, și, totodată, oferind astfel modele de viețuire pentru zilele noastre. Așadar, a povestit despre părintele Sofian Boghiu, care „permanent se silea ca fii săi duhovnicești să se îngrijească de icoana din adânc. Care este «icoana din adânc»? Chipul lui Hristos din inima noastră”. A continuat cu părintele ieroschimonah Iacob Bârsan, nașul de călugărie de curând trecut la Domnul, care a trăit și la Ierusalim și care “a fost un îndrăgostit de Sfântul Ioan Iacob”. Apoi a vorbit despre părintele Arsenie Papacioc, care „avea o dragoste infinită. De aceea am zis că dacă dragostea lui Hristos s-a sălășluit în cineva, în părintele Arsenie s-a revărsat toată”. Și-a amintit și despre părintele Paisie Olaru: „L-am întâlnit prima oară în toamna lui 1979. Era sus la Sihla, prin luna lui noiembrie, era în chiliuța lui. Când am intrat în chilie era o pace deplină, iar părintele transmitea o pace și o smerenie extraordinare, parcă era tot harul în chilia lui”. Despre părintele Cleopa, a relatat cum, pe când era student și în căutarea drumului în viață, „Părintele Cleopa vorbea din cerdacul său și se tot uita la mine. Și așa mi-a răspuns la toate întrebările pe care voiam să i le pun”. În sfârșit, a pomenit de multe întâmplări cu Preasfințitul Iustinian Chira Maramureșanul, inclusiv cuvintele care l-au determinat să urmeze viața de mănăstire în vara lui 1989: „M-am prezentat în câteva cuvinte, iar el începe în felul următor, «Frate Mihai, călugărul este darul lui Dumnezeu. Este darul pe care omenirea îl face lui Dumnezeu, dar și darul pe care Dumneze îl face omenirii». Pentru mine deja fusese suficient. Și mi-a vorbit timp de o oră și mi-a dat sfaturi pe care le urmez până în ziua de astăzi. Așa l-am simțit pe vlădica Iustinian.”