Problemele românilor din comunităţile istorice sunt readuse în atenţie, în aceste zile, în cadrul lucrărilor Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului, majoritatea reclamând politica de asimilare dusă de statele în care trăiesc, dar şi lipsa de sprijin din partea statului român, transmite Agerpres, preluat de Romanian Global News.

În cadrul dezbaterilor care au avut loc, Ivo Gheorghiev, preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria, a vorbit despre faptul că situaţia comunităţii româneşti din ţara vecină este tot mai grea, iar aceasta nu este sprijinită de către autorităţile române.
„Am venit aici nu să mă plâng, am venit aici să căutăm nişte soluţii. Pentru că românitatea din Bulgaria, românii din Bulgaria merg în prăpastie. Şi prăpastia este urâtă. Nu ştiu dacă cineva, vreodată, a fost pus pe buza prăpastiei şi s-a uitat în jos să vadă ce înseamnă. Acolo ne aflăm noi. Şi ne trebuie doar un deget că să sărim în prăpastie. Şi partea proastă este că de acasă, din România, din Ţara Mamă, nu le pasă la cei care ar trebui să le pese”, a declarat Ivo Gheorghiev.
Acesta a susţinut că statul român alocă fonduri în comunităţile care aduc voturi, cu referire la diaspora economică.

La rândul său, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia, Stevan Mihailov, a declarat presei că românii din Voivodina, pe care-i reprezintă, dispun de învăţământ în limba maternă, dar şi de biserici şi au o activitate foarte bogată de promovare a identităţii naţionale, dar există riscul ca reţeaua şcolară în limba română să se desfiinţeze dacă elevii nu sunt susţinuţi prin burse de către statul român.

„Avem tot mai puţini copii de naţionalitate română în şcolile româneşti, mulţi români aleg să-şi dea copiii la la cursurile sârbeşti. (…) Unica soluţie pentru rezolvarea acestei probleme, şi de ani de zile există promisiune că se va rezolva, cum fac şi celelalte state pentru conaţionali de-ai lor, sunt burse pentru aceşti tineri români. Fiindcă, vă spun cu toată responsabilitatea, dacă undeva se închide o clasă românească sau o şcoală românească, noi nu vom mai avea capacitatea de a o redeschide. (…) Deci, asta ne este prioritatea numărul unu, să reuşim să menţinem reţeaua şcolară, fiindcă dacă nu reuşim să menţinem reţeaua şcolară, pe parcursul anilor vom ajunge că veţi avea o minoritate română care nu ştie să citească în limba lor. Şi acesta este primul pas spre stingerea minorităţii. Pe lângă factorul religios, cultural, învăţământul este, într-adevăr, un pilon extrem de important pentru menţinerea noastră şi existenţa noastră acolo. (…) Dacă statul român nu află capacitatea şi resursele să dea burse copiilor români, vă spun cu toate responsabilitatea că noi riscăm ca învăţământul românesc în Serbia să se stingă”, a spus Stevan Mihailov.

Daniel Magdu, unul dintre liderii românilor din Voievodina, Serbia, a semnalat că deși comunitatea s-a implicat în ultimul proces de recenzare, numărul românilor a scăzut. Acesta a mai constatat că în contextul în care bugetul anual alocat de autoritățile sârbe pentru activitățile culturale românești se ridică la 70.000 de euro, numărul asociaților românești a crescut în ultimii patru ani. Totuși, acesta susține că românii ar avea nevoie de un sprijin financiar mai consistent, pentru că există o cerere în acest sens de la asociațiile românești care au nevoie de ajutor susținut pentru a supraviețui.

În ceea ce priveşte situaţia românilor din Valea Timocului, din Serbia, aceasta este, în continuare, foarte gravă, după cum au atenţionat liderii comunităţii de acolo.

„Din păcate, n-avem veşti bune din Valea Timocului. Noi de 20 de ani spunem acelaşi lucru, că suntem nedreptăţiţi în cele 154 de sate pur româneşti, 48 de localităţi mixte, o comunitate foarte mare de 300.000 de români, care niciodată în istorie nu s-a bucurat de limba română în şcoală, de biserică, mass-media”, a declarat Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţia „Ariadnae Filum” pentru Cultura românilor din Serbia.
Acesta a punctat faptul că singura instituţie românească prezentă în Valea Timocului este Biserica Ortodoxă Română, dar lipseşte, în continuare, sprijinul consistent al statului român pentru această comunitate.

„E clar că statul sârb face ultimii paşi de asimilare a comunităţii noastre, dar e păcat că statul român de 20 de ani face strategii şi de fapt nu face nimic sau foarte, foarte puţin. În ultimii zece ani am reuşit ca în jur de zece şcoli să avem, acum, câteva sute sau o mie de copii care învaţă limba română opţional, de două ori pe săptămână, avem vreo zece biserici, opt preoţi, doi de la noi de acasă, şase veniţi din ţară. Cât de cât am început să ne mişcăm, dar promisiunile din partea instituţiilor de la Bucureşti şi aşteptările noastre au fost foarte mari”, a spus Zavişa Jurj.
„Situaţia este destul de gravă şi ea se înrăutăţeşte pe zi ce trece”
La rândul său, preşedintele Partidului Neamului Românesc din Serbia, Predrag Balaşevic, a punctat faptul că românii din Valea Timocului nu au, în continuare, şcoli în limba maternă, au mari probleme în a construi biserici, nu au mass media în limba română, statul sârb nu alocă bani pentru evenimentele culturale organizate acolo, iar autorităţile de la Bucureşti nu sprijină deloc comunitatea în rezolvarea problemelor cu care se confruntă.

„Situaţia este destul de gravă şi ea se înrăutăţeşte pe zi ce trece, pentru că trăim într-o perioadă când tinerii nu mai stau la ţară, pleacă în oraş, pleacă la facultăţi, se duc în afara Serbiei, populaţia scade, astăzi copiii din ce în ce mai puţin vorbesc limba română din cauza asta. (…) Noi încercăm, prin activitatea noastră, a partidelor politice, a asociaţiilor culturale, să menţinem flacăra asta a românismului în Timoc, dar pentru rezultate mai mari noi avem nevoie de sprijin concret al statului român, al Ţării Mame. De la Belgrad nici nu aşteptăm, nici nu ne-am aşteptat, dar dacă România nu ne va ajuta, o să fie greu să rezolvăm toate problemele astea”, a arătat Predrag Balaşevic.
El a subliniat că sprijinul din partea statului român ar trebui să fie atât unul material, cât şi unul politic, respectiv ca în negocierile de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană să se impună acestei ţări să respecte drepturile românilor din Valea Timocului.
Preotul Doru Ovidiu Ursu, paroh în Valea Timocului, a adresat participanților salutul părintelui Boian Aleksandrovici, protopop al Daciei Ripensis, clarificând totodată prezența românilor din Serbia la Universitatea de Vară: „nu am venit să ne plângem sau să acuzăm statul român, am venit să vă spunem cum este viața noastră și care sunt problemele cu care ne confruntăm”. Preotul a mai afirmat că: „paradoxal, noi avem o mai bună colaborare și înțelegere de la preoții din Harghita, Covasna și din Basarabia, decât de la cei din restul țării, pentru că trăim aceleași presiuni și suntem în același duh, căci cel sătul niciodată nu-l va crede pe cel flămând”.

La Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului au participat şi reprezentanţi ai românilor din regiunea ucraineană Transcarpatia, care au precizat că, spre deosebire de românii din alte zone ale Ucrainei, ei au acces la învăţământ, serviciu religios şi mass media în limba română, principalele probleme cu care se confruntă fiind cele legate de războiul de agresiune dus de Rusia.
„Probleme sunt, bineînţeles, probleme legate în primul rând de expansiunea rusă, care a început un război nedrept împotriva Ucrainei şi care, indirect, ne afectează şi pe noi, mai ales tineretul nostru, care sunt chemaţi mai ales după vârsta de 18 ani sub arme. (…) Deci, avem unele greutăţi, dar vă spun în momentul de faţă mai mult care sunt legate de această agresiune de război”, a spus profesorul Ion Huzău, istoric şi sociolog din oraşul Slatina, regiunea Transcarpatia.