Atât Statele Unite, cât și China au profitat masiv de pe urma globalizării, însă în moduri diferite. Americanii au putut cumpăra ieftin o multitudine de produse, iar miliardarii din multinaționale și-au însutit averile. În paralel, deficitul comercial al SUA a crescut vertiginos, în timp ce statul chinez a înregistrat excedente record, cu ajutorul cărora și-a extins afacerile la nivel global, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.
Timp de decenii (în special între 2000 și 2015), SUA au fost de departe cea mai mare piață de export pentru China, cu ponderi care au atins chiar și 25 la sută în anii de vârf. Exporturile chineze către SUA au explodat de la 19 miliarde de dolari în 1990, la peste 500 de miliarde anual în 2020, generând surplusuri comerciale uriașe. PIB-ul Chinei a crescut de peste 100 de ori în termeni nominali din anii 1970 până astăzi, o transformare fără precedent în istoria economică mondială. Sprijinul Statelor Unite a fost decisiv.
După ce Trump a introdus taxe vamale unor mărfuri chinezești în primul său mandat, Beijingul a încercat să-și ajusteze dependența majoră de importurile americane. Astfel, Uniunea Europeană este în prezent primul partener comercial al Chinei pentru exporturi, cu aproximativ 18% din total, în timp ce SUA au rămas cu un procent de 15%. Această inversare reflectă o reorientare treptată a Chinei către Europa și alte piețe, pe fondul războiului comercial cu Statele Unite.
De remarcat că parteneriatul sino-american a mers șnur până când a intervenit o problemă politică majoră: Xi Jinping l-a sprijinit ferm pe Vladimir Putin în războiul Rusiei cu Statele Unite pe teritoriul Ucrainei. Ne amintim reacția dură a lui George Soros, apoi schimbarea de macaz a Casei Albe (sub Joe Biden) în raport cu Beijingul. Până mai ieri, europenii dirijați de Ursula von der Leyen au mers cap la cap cu americanii. Au condamnat relația ruso-chineză, au pus piedică investițiilor lui Xi Jinping în UE și l-au arătat cu degetul pe Viktor Orban, calul troian al Beijingului în Europa. Chinezii erau ”foarte răi”.
Acum, când Donald Trump încearcă o deglobalizare menită să reducă dependența SUA (și implicit a aliaților) de produsele din China, oamenii lui Soros au descoperit, brusc, cât de corect se comportă Xi Jinping față de partenerii comerciali. Chinezii au devenit ”foarte buni”. Peste noapte, China nu mai este deloc o amenințare iminentă la adresa securității transatlantice. Ca atare, globaliștii de la Bruxelles au inițiat discuții cu premierul Chinei pentru a relansa parteneriatul ținut la sertar în epoca Biden. Nu în ultimul rând, Ursula von der Leyen se teme ca nu cumva China să inunde Europa cu majoritatea produselor redirecționate din SUA.
Fostul premier al României, Adrian Năstase, spune că europenii au acum o fereastră de oportunitate. Europa ar trebui să deblocheze tratatul de comerț liber cu China, în ciuda poziției Casei Albe. Globaliștii de pretutindeni, în special cei din UE, simt în ceafă vântul rece al schimbării și insistă să țină cu dinții de vechea ordine mondială. Cu prețul distanțării de Washington și al apropierii de Beijing.
Premierul chinez Li Qiang: ”China și UE, în calitate de susținători fermi ai globalizării economice și ai comerțului liber și de susținători fermi ai Organizației Mondiale a Comerțului, ar trebui să consolideze comunicarea și coordonarea, să extindă deschiderea reciprocă, să protejeze comerțul și investițiile libere și deschise și să asigure stabilitatea lanțurilor de aprovizionare globale”. Clar și la obiect: rămânem fermi pe baricadele globalizării, împotriva Americii lui Trump.
China a promis un răspuns „până la capăt” după ce Trump a ridicat la 104 procente taxele vamale pentru produsele exportate de Beijing.
Casa Albă are puterea de a reașeza lumea pe fundamentul unor principii creștine. Să sperăm că inevitabilul cataclism va lăsa răni vindecabile și într-o țară mică din estul Europei, condusă vremelnic de impostori.