Fiind în PNTCD de la începutul lui 1990, m-am simțit mult timp distant sau chiar ostil față de Adrian Păunescu. Aflandu-mă în Basarabia în ziua plecării sale, acum 15 ani, un prieten care ma însoțea atunci mi-a arătat un poem care m-a făcut sa îl simt cu totul altfel pe Adrian Păunescu. Orice ar fi spus partizan în politica noastră internă pălește în fața uriașei sale contribuții la re-românizarea basarabenilor, scrie liderul senatoorilor AUR, profesorul Petrișor Peiu, preluat de Romanian Global News.

De la Chișinău, umbra lui Adrian Păunescu pare mai înaltă și mult, mult mai dreaptă decât o vedeam de la București.
Dumnezeu sa îl ierte si sa ierte și gândurile noastre vinovate, care l-au judecat prea simplu și prea rapid. A fost , fără îndoială, un mare patriot si un român exemplar. Și un talent incredibil de mare.
Basarabia pe cruce
Se urcă Basarabia pe cruce
Și cuie pentru ea se pregătesc
Și primăvara jertfe noi aduce
Și plînge iarăși neamul românesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Și n-are țara dreptul să respire
Și nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfîrșit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt și frați
Și-n fața lor abia rostim cuvîntul
Și, prin tăcere, suntem vinovați.
Ce cale poate țara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Și nu știm învierea cînd va fi.