Open Society Foudation, creată de George Soros în 1984 (interesant an…), a cheltuit foarte multe miliarde de dolari pe an cu crearea, consolidarea și întreținerea unei vaste rețele de sens menite a rescrie permanent software-ul societății, de fiecare dată când societatea, la modul natural, tindea să emane alte soluții electorale, legale și jurisprudențiale decât cele prevăzute în designul „societății deschise” (așa cum înțelegea acum 36 de ani această „deschidere” Soros), scrie europarlamentgarul AUR, profesorul Gheorghe piperea, preluat de Romanian Global News.

Deși o mare parte din acești bani ai lui Soros sunt, de fapt, bani publici, colectați pe tot felul de proiecte de soft power (USAID sau programele de „educație” și de combatere a dez-informării și a discursului urii cu care birocrația Ueropeană își achiziționează aplauzele și cu care le închide gura criticilor anti-sistem) sau rezultați din scutiri de impozite, nici măcar un singur votant – plătitor de impozite și taxe nu a fost vreodată de acord cu ceea de face armata imperială a lui Soros: remodelarea lumii și a omului, ca și când ar fi niște figurine de plastilină.

Modelul este simplu și nemilos: nu este nevoie să câștigi alegeri pentru a decide ce e bine pentru societatea „deschisă” și cine îți pune scenariile și planurile în practică (este adevărat că, totuși, în momente cruciale, trebuie să și „câștigi” alegeri sau, din când în când, să anulezi alegeri în care iese din urnă cine nu trebuie). Este mai eficient și mai „rezilient” să finanțezi ONG – uri, tink tank – uri, „clinici” legale, universități care să producă rapoarte, să antreneze avocați care să demareze și să „câștige” litigii strategice și să genereze judecători, procurori, funcționari publici de rang înalt, demnitari și politicieni care să transforme sistemul judiciar în armă politică și legea în tactică de război și să nu ezite să utilizeze sculele astfel forjate. După asta, legile care-ți sunt necesare ca tactici de război apar de la sine, iar instanțele care să poată fi utilizate ca arme politice se aglutinează „natural”, pe criteriile corecte politic pe care le-ai stabili ca matriță a educației juridice și civice în școli și universități.

Exemplu concret: conform unui raport din 2020, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, un număr de 22 din 100 de judecători erau selectați din rândurile ONG – urilor foarte active în procesele de la CtEDO, fie ca reclamanți, fie ca intervenienți. Cei mai mulți proveneau din sau erau recomandați de Open Society. Cel mai grav: în 88 de cazuri, nu mai puțin de 18 judecători au judecat cereri depuse de foștii colegi din ONG – uri. Nu s-a pus niciodată problema de conflict de interese …

Cam la fel stau lucrurile și la CJUE, precum și la a noastră îCCJ.

Și mai interesant: Open Society are un institute de advocacy la Bruxelles, precum și un mare număr de filiale care sunt trecute pe registrele de transparență pentru lobby și pe „listele scurte” de finanțări din fonduri europene.

Pe această listă scrută sunt și ONG – uri ale lui Bill Gates, precum și fundațiile familiilor Clinton și Obama. Plus alți câțiva ultra-miliardari care își cumpără, după caz, legislație, aplauze, proceduri suple sau protecție contra amenzilor de la CE și contra ancehtelor de la EPPO.

De aia zic: cel mai rău în democrație este când sistemul judiciar este utilizat ca armă politică, iar legea ca tactică de război.