În prezent, Grupul de luptă al portavionului USS Abraham Lincoln (CSG-3) operează în Marea Arabiei, cu misiunea presupusă de a fi principalul sistem de arme ofensive navale al SUA pentru a ataca Iranul, scrie fostul analist al CIA Larry Johnson citat de https://opozitia.net și preluat de Romanian Global News.
Care sunt șansele sale de succes? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie doar să comparăm ceea ce Donald Trump nu a reușit să realizeze în Marea Roșie în martie 2025, în timpul operațiunii Rough Rider, când SUA au desfășurat două portavioane americane pentru a atinge trei obiective ale misiunii:
Restabilirea libertății de navigație în Marea Roșie și Golful Aden prin încetarea atacurilor Houthi asupra navelor comerciale, navelor de război americane și navelor aliate.
Degradarea și „dezintegrarea” capacităților militare ale Houthi prin lovituri țintite asupra infrastructurii, conducerii, facilităților de comandă și control, sistemelor radar, apărării aeriene, bazelor de lansare a rachetelor balistice/dronelor, depozitelor de arme, centrelor de producție (de exemplu, facilități pentru drone) și altor active utilizate pentru atacuri maritime.
Restabilirea descurajării împotriva Houthi și a susținătorilor lor iranieni, descurajând noi agresiuni și presând Iranul să înceteze sprijinul acordat grupului.
SUA au eșuat. După ce a pierdut trei avioane F/A-18E Super Hornet și șapte drone MQ-9 Reaper în valoare de 35 de milioane de dolari, președintele Trump a declarat că Houthi au capitulat și a ordonat portavioanelor americane să părăsească Marea Roșie. Dar Houthi nu s-au predat, ci au continuat să atace navele care se îndreptau spre Israel.
Iată un tabel care compară grupul de atac Abraham Lincoln cu grupul de atac care a operat în Marea Roșie în martie 2025:

Este cu adevărat șocant… SUA aveau mai multe avioane de luptă F-18a (deși Abraham Lincoln are, se pare, mai multe F-35 la bord), mai multe distrugătoare în Marea Roșie, plus un crucișător și cel puțin 200 de rachete de apărare aeriană în plus față de armada americană care staționează acum undeva în Marea Arabiei, departe de coasta Iranului. Iar Operațiunea Rough Rider nu a reușit să-i înfrângă pe houthiți. Deși Houthi sunt războinici redutabili, capacitățile lor sunt mult inferioare celor ale Iranului. Planificatorii militari americani se înșală dacă cred cu adevărat că forța de atac Abraham Lincoln are mai multă putere și mai multe capacități decât forța navală americană care a operat în Marea Roșie.
Luați în considerare următoarele:
Pe 30 ianuarie, Iranul a publicat imagini cu activitatea celei mai recente drone de supraveghere și recunoaștere de luptă Shahed-149 „Gaza” (în imaginea de mai sus). Se pare că aceste drone iraniene au urmărit portavionul american USS Abraham Lincoln imediat ce acesta s-a apropiat de Marea Arabiei. Teheranul a publicat imagini video care arătau portavionul american, filmat de drone iraniene din unghiuri foarte diferite. Cel mai interesant lucru este că sistemele de apărare aeriană ale grupului de atac al portavionului american nu au luat nicio măsură pentru a contracara dronele iraniene. Forța operativă americană nu a detectat dronele sau a decis să le ignore?
Un prieten drag al meu – un fost membru al Navy SEAL care a operat în Golful Persic în 1987 – mi-a contestat afirmația potrivit căreia Abraham Lincoln este o țintă vulnerabilă, deoarece nu va sta pe loc și este dificil de lovit cu rachete convenționale în timp ce se deplasează. Prietenul meu are dreptate în această privință. Dar nu cred că a luat în calcul faptul că deasupra navei se află două drone Shahed-149, care au capacitatea potențială de a ghida o rachetă iraniană către țintă. În plus, Iranul dispune de o multitudine de drone care ar putea fi utilizate într-un atac în grup împotriva navelor americane, dacă li se ordonă să se apropie de coasta sudică a Iranului pentru a lansa rachete de croazieră. Dronele, spre deosebire de majoritatea rachetelor, pot fi dirijate către o țintă.
Cealaltă componentă este puterea aeriană. Presupun că SUA vor încerca să distrugă rachetele iraniene cu rachete lansate de la avioanele F35C americane. Pare un plan excelent, dacă SUA au localizat cu precizie rachetele iraniene. Dar Iranul își păstrează rachetele sub pământ și, atunci când sunt la suprafață, se află pe platforme mobile. Așa cum am văzut în Yemen, SUA nu au reușit să identifice rapid și cu precizie rachetele Houthi – una dintre consecințe a fost succesul Houthi în doborârea a șapte drone MQ-9 Predator care încercau să identifice ținte Houthi viabile.
Yemenul este o țară mică și nu dispunea de sisteme moderne de apărare aeriană rusești și chinezești. Iranul este de peste trei ori mai mare decât Yemenul și, în urma războiului de 12 zile din iunie anul trecut, a achiziționat importante sisteme de apărare aeriană de la Rusia și China.
Calculul este simplu: SUA nu au desfășurat suficientă putere de foc pentru a degrada în mod serios capacitățile militare ale Iranului. Poate că asta explică de ce Donald Trump pare dispus să angajeze în mod legitim Iranul în negocieri. Steve Witkoff urmează să se întâlnească vineri la Istanbul cu ministrul de externe al Iranului.