După disputa cu Sanchez, premierul Spaniei, Trump trebuie să facă față unor declarații neașteptate ale lui Starmer și Macron, liderii celor mai puternici aliați ai SUA în cadrul NATO, scrie europarlamentarul AUR, profesorul Gheorghe Piperea, preluat de Romanian Global News.

Starmer, 2 martie 2026, declarație în Camera Comunelor (Parlamentul britanic):
“Nu am fost implicaţi în atacurile iniţiale împotriva Iranului şi nu ne vom alătura acţiunilor ofensive acum; cu toţii ne amintim greşelile din Irak şi am învăţat din ele; orice acţiune a Regatului Unit trebuie să aibă întotdeauna o bază legală şi un plan viabil, bine gândit”.
„Marea Britanie nu crede în schimbarea de regim din aer”.
Macron, 28 februarie – 3 martie 2026
„Franța nu a fost nici avertizată, nici implicată în operațiunile americano-israeliene împotriva Iranului”.
„Statele Unite ale Americii și Israelul au decis să lovească Iranul în ultimele ore. Franța nu a fost nici avertizată, nici implicată, la fel ca toate celelalte țări din regiune și aliații noștri”.
„Trebuie să ne intensificăm eforturile pentru a rezolva problema pe cale diplomatică, pentru că nimeni nu poate crede că problema programului nuclear iranian, a activității rachetelor balistice și a destabilizării regionale va fi rezolvată pur și simplu prin lovituri”.
(Palatul Élysée, declarații făcute după Consiliul de Apărare de urgență)
“Loviturile nu rezolvă nimic; că diplomația trebuie să revină la locul ei de drept”.
(Postare pe X)
„Escaladarea este periculoasă pentru toți și trebuie să înceteze”.
(Postare pe X)
Macron a cerut oprirea imediată a escaladării și convocarea Consiliului de Securitate ONU (notă: a fost deja o ședință, prezidată de … prima doamnă a SUA).
„Operațiunile au fost efectuate în afara cadrului dreptului internațional, ceea ce nu putem aproba.”
Notă importantă: Franța anunță că va apăra aliații din regiune (Iordania, țările Golfului) prin „acțiuni defensive proporționate” împotriva ripostei iraniene (împreună cu UK și Germania), dar nu se alătură ofensivei SUA/Israel. Prioritatea declarată rămâne diplomația și siguranța cetățenilor francezi, nu susținerea războiului inițiat de Washington.
Singurul lider de țară aliată importantă care susține eforturile ofensive ale SUA și Israel este Merz.
Ursula von der Leyen s-a menținut neutră, păstrând o distanță bizară față de conflict și escaladare (în ciuda comportamentului all in pe care l-a adoptat în cazul războiului din Ucraina).
Lumea tocmai a devenit un loc și mai nesigur. Alianțele militare sau politice – și mai incerte. Cheltuielile militare pe datorie, și mai prostești. Gestiunea destinelor unei țări prin impostori și semianalfabeți, care știu doar cum să plece genunchiul în fața suzeranilor (oricât de abuzivi sau iraționali ori devianți), și mai riscantă, spre criminală.
Libertatea, democrația, pacea, rațiunea, tot mai iluzorii și la discreția unor lideri îmbătrâniți și hârșiți în rele.