Le dăm ucrainenilor și ce a mai rămas din siderurgia și metalurgia românească. În decembrie Rinat Ahmetov a luat fabrica de țevi sudate din Iași redenumită TEPRO după 1990 și ArcelorMittal Tubular Products Iași, după ce ajunsese la indianul Mittal, scrie George Scarlat pe facebook, preluat de Romanian Global News.

Oligarhul Viktor Pinciuk a luat pe 31 martie tot de la Mittal fabrica de țevi de la Roman.
Ahmetov vrea să pună mâna și pe combinatul siderurgic Galați, redenumit Sidex, Arcelor Mittal și Liberty și probabil va reuși. La Galați, pe lângă combinatul siderurgic, mai este băgată la “superofertâ” și Liberty Tubular Products Galați, fabrica de țevi sudate din tablă groasă.
Pentru combinatul de la Galați s-a înscris la licitație și constructorul român Dorinel Umbrărescu, care probabil va ieși din cursă, pentru că românii sunt străini în țara lor.
Până la urmă oamenii supraviețuiesc și după ce pierd licitații. Se poate și mai rău. De exemplu, Gruia Stoica, un actor semnificativ în domeniul căilor ferate, era pus sub acuzare în România ca un făcut, de fiecare dată când voia să se extindă în străinătate, de exemplu când a încercat să preia calea ferată din Croația și parcă și pe cea din Grecia.
Românii nu au voie nimic, decât să culeagă sparanghel în Germania sau să șteargă la cur boșorogi prin Italia.
Cea mai mare minciună, pe care am văzut-o debitată și aseară la un post TV aservit regimului, este că ar fi vorba despre tranzacții private, în care statul român nu se poate implica și nici nu s-ar cuveni, că doar la noi e raiul capitalist. Cum să se bage statul în afacerile oamenilor?
Fals! Orice investiție străină ma mare de 2 milioane dolari se poate efectua numai cu avizul guvernului.
România a modificat legea investițiilor străine conform Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2019, prin care investițiile străine mai mari de 2 milioane dolari trebuie avizate de guvern, ca nu care cumva să vină rușii, chinezii, investitorii Hezbollah sau mai știu eu cine.
Ca atare, aceste cereri de investiție înaintate guvernului sunt sunt analizate de Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe, ai cărei membri sunt numiți de primul-ministru. Mai sunt și reprezentanții serviciilor acolo, însă aceștia au doar un rol consultativ, fără drept de vot. Decizia este politică.
Apropo, după unii, aceasta a fost și miza pentru care Iuda l-a trădat pe George Simion în plină campanie electorală. Iuda găsise un investitor străin pentru una din afacerile sale. Pentru că guvernul îl tot ținea cu avizul, poate că Iuda s-a gândit că ar fi mai convenabil să îi înfigă lui George un cuțit în spate, decât să le umple ălora cutiile de pantofi.
Comisia lui Bolojan putea să refuze eliberarea avizului pentru investițiile lui Pinchuk și Ahmetov în România și se încheia orice discuție. Numai că Bolojan care se cramponează de scaun nu este în măsură să refuze ordine.
În cazul combinatului de la Galați avem de a face cu o uriașă fraudă comisia de indianul Gupta, care a preluat afacerea de la vecinul său, indianul Mittal, cu complicitatea guvernării PSD-PNL
Țeparul Gupta, cu sprijinul guvernului României, a îndatorat combinatul cu 1,2 miliarde euro, din care 150 milioane euro la ANAF și 300 milioane euro la Eximbank, bancă cu capital de stat. Restul datoriilor sunt la creditori chirografari, adică cei cu facturi neplătite, inclusiv furnizori de utilități și energie.
Pariez că în cazul în care Ahmetov va pune mâna pe combinat Bolojan sau cine va mai fi premier în acel moment îl va scuti de datorii. Eventual guvernul va cosmetiza paguba ca în cazul datoriilor rafinăriei Petromidia. Va pretinde că e un acord cu Ahmetov ca în schimbul datoriei să facă investiții. Cam cum mi-aș lua eu o mașină și aș conveni cu firma de leasing că nu îi mai plătesc ratele pentru că voi face investiții, voi tuna mașina.
Pariez că UE va aproba un asemenea ajutor de stat.
Oligarhii ucraineni nu au ce căuta în România. Influența lor economică se va transforma imediat în influență politică. Parcă îi văd pe Pinchuk și Ahmetov de mână cu viitorii colegi de la Patronatul “Concordia”, ducându-se la guvern și președinție să spună cum vor ei să fie programul de guvernare al României.
Ca să nu mai spun de politicienii și înalții funcționari publici care se vor gudura pe lângă ucraineni așa cum fac pe lângă OMV-Petrom.
Se spune că oligarhii ucraineni preiau metalurgia și siderurgia românească în vederea reconstrucției Ucrainei, deci oțelul și produsele metalurgice, țeavă, tablă, fier-beton vor merge într-acolo.
Pentru autostrăzi Umbrărescu va lua în continuare fier-beton din China, în loc să îl folosească pe al lui de la Galați.
Tot din China vom lua și tablă pentru corvetele și fregatele care ar trebui construite de câștigătorul achiziției publice la un șantier naval din România. Chinezii așteaptă să ne vândă tablă și pentru transportoarele blindate pe care le vom produce cu bani împrumutați de la UE prin programul SAFE, pentru tuburile de cartușe și pentru multe alte lucruri.
Am mai văzut acest film. În urmă cu mulți ani Vlad Filat, premierul Republicii Moldova, voia semnarea tratatului de frontieră cu România din motive electorale. Voia să arate electoratului centrist, precum și celui prorus câ i-a pus pe români cu botul pe labe și i-a făcut să renunțe la pretențiile unioniste. Pentru aceasta Filat a rugat-o pe Merkel să ordone la București semnarea tratatului.
Atunci ne-am mai păstrat o urmă de demnitate, pentru că nici în ziua de azi acest tratat nu a fost ratificat de parlament, însă nici Filat nu era Zelenski.
În cazul de față, probabil câ Zelenski i-a cerut același lucru lui Macron, pentru că după escala la București unde a semnat “parteneriatul strategic” cu România a ținut drumul la Paris.
Aceasta este situația, dragi prieteni. După cum spunea un distins sociolog, România a ajuns ca o vită tolănită în mijlocul drumului și când cineva nu are loc să treacă de ea, îi dă un picior ca să o mute mă încolo.
Apropo de afacerile cu ucrainenii din domeniul metalurgiei și siderurgiei. Ucraina are și în prezent să ne dea peste un miliard de dolari la cursul de dinainte de 1989 și fără penalități, pentru investiția făcută de România la Combinatul de îmbogățire a minereurilor de la Krivoi Rog (pardon, Kryvyi Rih în ucr.). Problema a fost permanent pe agenda bilaterală România – Ucraina.
Ați mai auzit ceva de acești bani? Le-am pus cruce?