Profesorul Jeffrey Sachs analizează strategia de securitate a Statelor Unite, menită să își mențină hegemonia mondială după încheierea Războiului Rece, precum și utilizarea unor state vasale pentru a lupta împotriva Rusiei, Iranului și Chinei, transmite Romanian Global News preluând canalul de youtube al profesorului Glenn Diesen.

Bun venit din nou. Avem marele privilegiu ca astăzi să ni se alăture profesorul Jeffrey Sachs. Vă mulțumesc foarte mult că ați revenit în emisiune.

Desigur, asistăm în prezent la ceea ce aș descrie drept o evoluție profund îngrijorătoare. În Europa observăm o escaladare majoră și o intensificare a violenței în războiul prin interpuși dintre NATO și Rusia, desfășurat pe teritoriul Ucrainei. În Orientul Mijlociu asistăm, de asemenea, la o escaladare masivă, iar conflictul se extinde, implicând tot mai multe state.
S-ar putea spune că am intrat deja într-un al Treilea Război Mondial și te-ai aștepta ca diplomații să lucreze zi și noapte pentru a pune capăt acestei situații. În schimb, pare că nu fac decât să toarne și mai mult gaz pe foc. Negocierile au fost abandonate. Aproape că nici nu mai există diplomație. Astfel, catastrofa spre care ne îndreptăm pare aproape inevitabilă.
Mă întreb cum analizați dumneavoastră această situație.
Ei bine, eu o văd clar ca pe un dezastru. Toată lumea pare fascinată de război. Nimeni nu este interesat de pace.
Cred că unul dintre lucrurile pe care le-am învățat cu toții din documentele și dezvăluirile apărute în ultimele săptămâni este că, inclusiv în perioada care trebuia să fie una a diplomației, în 2025 – primul an al celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump – în culise, CIA, Palantir și administrația Trump promovau activ o amplificare masivă a războiului cu drone, prin lovituri asupra unor obiective și infrastructuri sensibile din interiorul Rusiei.
Cu alte cuvinte, în ciuda întregului discurs despre încheierea războiului printr-un simplu apel telefonic sau despre summiturile și eforturile diplomatice de anul trecut, în spatele scenei Trump nu s-a îndepărtat niciodată cu adevărat de strategia războiului.
Și cred că acesta este punctul esențial.
Pentru o vreme părea că există o divergență reală între Statele Unite și Europa în această privință. Din punctul meu de vedere însă, această divergență a fost mult exagerată dacă privim dincolo de aparențe.
Poate că acest lucru era evident încă de la început. Pentru mine nu a fost, deoarece am discutat cu negociatori din ambele tabere și aveam impresia că Statele Unite încercau într-adevăr să negocieze.
Dar acum știm cu certitudine că, exact în perioada în care aceste negocieri trebuiau să aibă loc, Donald Trump aproba operațiunile, iar CIA solicita mai multă libertate pentru furnizarea de informații destinate identificării țintelor, precum și intensificarea atacurilor cu rachete și drone în interiorul Rusiei.
Un alt lucru foarte clar este rolul unei companii emblematice pentru epoca noastră: Palantir. Ea se află în centrul mașinăriei de război americane.
Dacă îl privim pe directorul său general, Alex Karp, extrem de prezent în spațiul public, observăm că este un susținător declarat al războiului, cu o viziune aparte, convins că apără întreaga civilizație occidentală.
În opinia lui, este pur și simplu necesar să fie ucise cât mai multe persoane folosind inteligența artificială.
…Sistemul Maven al Pentagonului, dezvoltat împreună cu Palantir, este prezent peste tot în Ucraina.
Palantir este un partener apropiat al fostului ministru ucrainean al Apărării, Fedorov, despre care se pare că a fost demis de Zelenski.
Însă tot ceea ce se întâmplă în Ucraina rămâne foarte opac și extrem de dificil de înțeles.
Palantir este implicată în toate aspectele acestui război al dronelor, iar Alex Karp însuși a declarat că Palantir selectează majoritatea țintelor lovite de Ucraina.
În realitate, este un război american în care ucrainenii sunt cei care mor, iar teritoriul Ucrainei este devastat.
Este un război orchestrat de Statele Unite încă de la început, iar Donald Trump nu a schimbat în mod fundamental nimic în această privință.
Trăim, după părerea mea, într-o formă de nebunie colectivă care durează de aproximativ 35 de ani.
Încă din 1991, obiectivul CIA a fost înfrângerea Rusiei, dezmembrarea ei și aducerea sa în genunchi.
Toate acestea au fost formulate foarte clar, dacă știi unde să privești.
Exemplul meu preferat este cartea lui Zbigniew Brzezinski, publicată în 1997, într-un stil foarte didactic: „Marea tablă de șah”, cu subtitlul „Supremația americană și imperativele sale geostrategice”.
Întreaga idee susținută de Brzezinski – la fel ca politica externă americană – este că Rusia trebuie învinsă.
Din acest punct de vedere, nimic nu s-a schimbat. Acest obiectiv rămâne valabil și astăzi.
Acum, se pot spune mai multe lucruri despre acest subiect.
În primul rând, modul în care este purtat războiul astăzi, din perspectiva Statelor Unite și, în mare măsură, și din cea europeană, a devenit aproape lipsit de costuri politice pentru cei aflați la putere.
Spre deosebire de cea mai mare parte a istoriei omenirii, liderii noștri nu mai conduc armatele pe câmpul de luptă.
Ei se află în deplină siguranță, foarte departe de front.
Pentru ei, războiul seamănă tot mai mult cu un joc video.
Trump vorbește despre bombardamente ca și cum ar fi doar o palmă dată adversarului.
Totul pare aproape distractiv.
Și aceste războaie nu sunt finanțate din impozite, ci prin datorie publică.
Practic, datoria poate fi mărită până când economia este ruinată – ceea ce, spune el, se întâmplă deja atât în Statele Unite, cât și în Europa.
Însă nimeni nu trebuie să justifice imediat aceste cheltuieli și nici să le suporte direct.
Pe termen scurt, pentru acești politicieni, războiul este încurajat permanent de serviciile lor de informații.
CIA, cred cu adevărat, se află în centrul celei mai mari părți a politicii externe americane, deoarece este un instrument convenabil: operează în secret, acțiunile sale pot fi negate, iar publicul nu trebuie să primească explicații.
Nu știam cu adevărat că Donald Trump aproba atacuri asupra unor ținte aflate adânc în interiorul Rusiei exact în perioada în care vorbea despre diplomație, despre încetarea războiului și despre importanța păcii.
Prin urmare, secretul este o parte esențială a întregului mecanism.
De fapt, nici nu ar trebui să-i spunem „joc”.
Este o catastrofă potențială, capabilă să ducă la o distrugere comparabilă cu cea din Primul Război Mondial sau chiar la un război nuclear și, implicit, la sfârșitul civilizației.
Cu toate acestea, pentru cei care iau deciziile, acest risc pare să nu existe.
Nimeni nu răspunde pentru consecințe.
Totul se desfășoară în mare măsură în secret.
Este finanțat prin împrumuturi și, din perspectiva Statelor Unite, poate continua astfel foarte mult timp
Și mai există un element: grupurile de lobby care au tot interesul ca războiul să continue.
Iar primul dintre acestea este, desigur, complexul militar-industrial.
Probabil că cei mai influenți susținători ai războiului în prezent sunt companiile din Silicon Valley, cu Palantir, SpaceX și alte firme similare în prim-plan.
De ce? Pentru că își testează sistemele de armament în timp real, în condiții reale de luptă.
Tehnologiile evoluează într-un ritm extrem de rapid, iar noi generații de sisteme apar în câteva săptămâni sau luni.
Ce și-ar putea dori mai mult?
Iar Alex Karp însuși ne spune acest lucru.
El vorbește despre cât de extraordinare sunt progresele realizate în capacitatea de a ucide oameni în Gaza, de a identifica și lovi infrastructuri în Iran sau de a ataca ținte aflate adânc pe teritoriul Rusiei.
Toate acestea se întâmplă chiar acum.
Gândiți-vă la sistemul Maven al Pentagonului și imaginați-vă cât de mult a fost perfecționat, după cum se spune, în ultimele luni.
Toate acestea mă conduc la concluzia, Glenn, că în realitate nu există niciun control real asupra acestor procese.
În Ucraina însăși, sondajele recente realizate de Gallup și de alte organizații arată că o majoritate covârșitoare a ucrainenilor doresc încetarea războiului, chiar dacă aceasta ar presupune concesii.
Dar nimeni nu i-a întrebat ce își doresc.
Nimeni nu i-a întrebat pe americani.
Nimeni nu i-a întrebat pe europeni.
Și acesta este unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale momentului pe care îl traversăm.
Trăim în democrații care, în teorie, ar trebui să fie guvernate de voința cetățenilor.
Totuși, în chestiunile fundamentale legate de război și pace, populația nu este consultată.
Politicile sunt elaborate în cercuri restrânse, în colaborare cu serviciile de informații, cu industria de apărare și cu companiile tehnologice implicate în dezvoltarea noilor sisteme de armament.
Rezultatul este că ne aflăm pe o traiectorie extrem de periculoasă, fără o dezbatere publică reală și fără un efort diplomatic autentic pentru a opri această escaladare.
Iar aceasta este, după părerea mea, una dintre cele mai mari tragedii ale epocii noastre.
Mai mult aici: