Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
Bine ați venit în cel de-al Treilea Război Mondial. El a început de mult. Acum, războaiele regionale se interconectează tot mai strâns. Așa se naște „adevăratul” război mondial, sub forma unui incendiu care cuprinde întreaga planetă, se arată într-un comentariu al lui Hermann Ploppa pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.
Da, da, atât de simplu își imaginase Donald Trump că vor merge lucrurile: distruge regimul mullahilor iranieni printr-o manevră de schimbare de regim și iese astfel învingător detașat la alegerile intermediare din noiembrie. La urma urmei, cucerise fără efort Venezuela, chipurile socialistă, și îl adusese la New York pe președintele ales Nicolás Maduro, ca pe un trofeu de vânătoare.
Ce-i păsa marelui om de acțiune că militarii și oamenii din serviciile secrete îl implorau să renunțe la aventura iraniană? Iranul era însă cu totul altă poveste decât deșertul nisipos al Irakului sau clica guvernamentală coruptă din Venezuela. Împreună cu forțele armate israeliene, Trump a declanșat împotriva Iranului un război de agresiune care încalcă dreptul internațional. A reușit rapid să întoarcă populația Iranului împotriva sa. Iar încercarea de a fura pe ascuns rezervele de uraniu iraniene s-a încheiat, în apropierea orașului Isfahan, cu un Waterloo în miniatură [1].
Din ore și zile s-au făcut săptămâni costisitoare. Între timp, economia mondială a început să se clatine. Câteva semne de luciditate au dus apoi la semnarea unui memorandum de înțelegere. În acel moment, binevoitorul hegemon mondial, SUA, ar fi putut încă scăpa ieftin. Însă încercarea unei nave de a ocoli, viclean, regulile impuse de Iran pentru tranzitul prin strâmtoarea Hormuz s-a încheiat cu bombardarea chiar a acelei nave. Trump a ordonat apoi lovirea a nouăzeci de ținte iraniene. Înapoi la start — și fără să încasezi cele patru trilioane de dolari, pentru că Iranul face acum praf, mai dezinvolt decât oricând, bazele militare americane din Iordania.
Așa că lucrurile decurg ca în curtea școlii: fiecare își cheamă fratele mai mare, iar în curând toată școala e afară, într-o încăierare generală. Arabia Saudită intervine acum activ, dar nu îndrăznește încă să se ia la trântă cu puternicul Iran; ca avertisment, atacă mai întâi o miliție șiită pro-iraniană din Irak. Între timp, din Yemen, luptătorii Ansar Allah — denumiți eronat în Occident „houthi” — lansează drone și rachete de croazieră asupra Arabiei Saudite. Ei stau chiar la ieșirea din Marea Roșie, în strâmtoarea Bab al-Mandab, și vor să blocheze transportul petrolului saudit către clienții din India sau China. Fiindcă nu-și mai pot scoate petrolul prin strâmtoarea Hormuz, saudiții îl pompau spre Marea Roșie printr-o conductă. Acum este blocată și ieșirea prin Bab al-Mandab. Așadar, sunt nevoiți să-l trimită prin Canalul Suez și apoi în jurul Africii, până la clientul final — o rută costisitoare și lentă. Însă în Egipt a căzut deja prima dronă [2]; ce-i drept, ea a lovit deocamdată o navă americană de transport de gaze. Dacă și Canalul Suez le va fi blocat, situația devine cu adevărat critică pentru șeici. Saudiții trebuie, literalmente, să-și deschidă ruta de transport cu focuri de armă. Și micile emirate din Golful Persic sunt prinse în capcana iraniană. Astfel, o confruntare între Israel și SUA, de o parte, și Iran, de cealaltă, se transformă într-un război regional în care sunt implicate aproape toate țările vecine.
Următorul pas: legătura dintre marile teatre de operațiuni din Ucraina și Orientul Mijlociu
Până acum, Federația Rusă și Iranul au putut face comerț relativ nestingherit pe cale maritimă, prin Marea Caspică — inclusiv, fără îndoială, cu bunuri militare. Rușii folosesc în războiul din Ucraina rachete de croazieră provenite din Iran, iar Iranul beneficiază de imagini satelitare rusești din zona de război din Orientul Mijlociu. Recent, însă, rachete de croazieră ucrainene au atacat nave comerciale în Marea Caspică; printre acestea, o navă de marfă iraniană [3]. Un marinar iranian și-a pierdut viața, iar alți membri ai echipajului au fost răniți. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a susținut ulterior că nava lovită transporta arme provenite din Iran, punând în legătură atacurile rusești din Ucraina cu complicitatea Teheranului. Tonul schimburilor dintre Iran și Ucraina s-a înăsprit. Între timp, partea ucraineană se străduiește să dezamorseze conflictul: ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, l-a sunat pe omologul iranian, Abbas Araghchi, spunându-i că atacul asupra navei de marfă iraniene nu a fost intenționat [4]. Araghchi a acceptat această jumătate de scuză, rezervându-și însă dreptul de a lua măsuri suplimentare și cerând despăgubiri, ca să-și salveze prestigiul. În practica diplomatică, asta înseamnă că subiectul este considerat închis.
Pe termen lung, totuși, după această lovitură militară ucraineană în Marea Caspică, liniștea zonei nu va mai putea fi păstrată. Chiar și această regiune, pașnică până acum, devine teatru de război. Iar legătura dintre teatrele de război din Ucraina și din Orientul Mijlociu se stabilește irevocabil.
Următorul pas: Europa trebuie să se implice!
Deocamdată, noi, europenii occidentali, suntem — cel puțin în aparență — doar spectatori. De ororile războiului din Ucraina și din Orientul Mijlociu ne mai desparte ecranul confortabil al televizorului sau al monitorului. Lucrul acesta se va schimba curând, fiindcă ațâțătorii la război, care stau în siguranță la Washington și dau din coate la Bursa din New York, se străduiesc din răsputeri să ne tragă irevocabil în încăierare.
Căci președintele american nu vrea să-și tocească navele de război extrem de scumpe într-un măcel din Orientul Mijlociu. Gigantul portavion „Gerald R. Ford”, care valorează treizeci și șase de miliarde de dolari, s-a întors de mult, eroic, în SUA — după ce, se spune, toaletele bărbaților au intrat în grevă [5]. Ce bine că existăm noi, europenii occidentali, pe post de portavioane terestre! Pentru că, deși totul arată că continuarea războiului împotriva Iranului va arunca economia mondială în prăpastie, Trump merge all in. Totul sau nimic.
Ceea ce se potrivește de minune cu atitudinea Gărzilor Revoluționare iraniene. Ele par să urmeze deviza: mai bine un sfârșit îngrozitor decât un coșmar fără sfârșit! Pioșii gardieni și-au dat seama de mult că se pregătește o ofensivă americană de amploare. Observatorii traficului aerian consemnează deplasări masive de avioane americane dinspre SUA și dinspre bazele americane din Europa către Orientul Mijlociu.
Mai exact:
- De la baza americană Spangdahlem, din Germania, aflată în apropierea orașului Trier, decolează în masă avioane de vânătoare F-16 spre Orientul Mijlociu.
- De la baza britanică Lakenheath își iau zborul avioane F-35.
- Se consemnează și alte mișcări din bazele americane din Italia [6].
- Din sudul Franței decolează avioane de realimentare în zbor, care alimentează în aer avioanele de luptă, întrucât acestea au autonomie limitată: modelele KC-135 Stratotanker și KC-46 Pegasus.
- Cu avioane de transport C-17 Globemaster III și C-5 Galaxy sunt duse în apropierea Iranului trupe, muniție și echipament militar de tot felul.
- Mutarea unor escadrile întregi din Europa în Asia de Vest este cu totul neobișnuită.
- Aviația militară americană folosește aeroporturi din Israel, adică la doar câteva sute de kilometri de Iran [7].
De ceva vreme, Europa de Vest este de facto un adversar militar direct al Federației Ruse, fiindcă Ucraina nu mai are de mult resursele — financiare, umane și materiale — necesare pentru a continua războiul împotriva Rusiei. Așa cum am arătat în punctul meu de vedere anterior, capacitățile militare ucrainene au fost de mult externalizate în Germania, Franța și Marea Britanie [8]. Guvernul rus a spus limpede, cu mult timp în urmă, că îi consideră pe europenii din NATO adevărații săi adversari și că, prin urmare, pe termen lung nu va mai cruța Europa de Vest.
Iar acum se adaugă și confruntarea directă a Europei de Vest cu Iranul. Astfel, Parlamentul bulgar a aprobat staționarea temporară a avioanelor-cisternă americane pe teritoriul țării. Cu alte cuvinte: aparatele americane vor fi dislocate în Bulgaria pentru a putea ajunge mai repede în Iran. Și, după cum arată această știre de agenție, s-a declanșat astfel următorul conflict:
„Parlamentul bulgar a aprobat miercuri staționarea temporară a avioanelor-cisternă americane la baza militară Bezmer, deși Iranul avertizase că această măsură ar constitui o complicitate la «agresiune și crime de război» — o acuzație pe care Sofia a respins-o.” [9]
Ura! Încă o treaptă spre incendiul mondial. Ne rămâne totuși o speranță: Trump nu va putea susține prea mult timp jocul „totul sau nimic” fără ca, mai devreme sau mai târziu, motorul american să gripeze. Fixația aproape fanatică a ordinii mondiale americane pe energia fosilă se dovedește un bumerang. Pentru ca cetățenii americani să poată cutreiera țara în continuare cu dragile lor mașini mâncătoare de benzină, Trump a lăsat rezervele strategice de petrol ale SUA să scadă la un minim istoric: cu 311 milioane de barili, nivelul lor este cel mai scăzut de la 1983 încoace! Experții spun că, dacă rezervele coboară sub pragul de 300 de milioane de barili, stocurile nu vor mai putea fi conservate mult timp, din motive tehnice. Iar cum americanii consumă zilnic douăzeci de milioane de barili, se apropie repede limita până la care Trump își mai poate mulțumi concetățenii cu noi „donații” de petrol [10].
Creșterea generală a prețurilor și ruperea lanțurilor de aprovizionare vor costa scump Occidentul.
Se poate ca tocmai Trump să fie cel care va pune capăt imperialismului american…
Surse și note
[1] https://substack.com/home/post/p-193327827
[7] https://www.jpost.com/israel-news/defense-news/article-902950
[8] https://apolut.net/ukraine-fuhrt-krieg-wir-zahlen-von-hermann-ploppa
Vedeți și analiza profesorului John Mearsheimer: