„La Maison Roumaine anunță cu tristețe decesul la New-York, în noaptea de 19-20 aprilie 2020, a cunoscutei personalități a exilului românesc, jurnalistul și politologul, Justin Liuba. Nascut in iunie 1924, stabilit la New-York din 1952 a fost Președinte al Fundației “Iuliu Maniu” din New-York, înființată, de către un grup de exilați national-taraniști, în 1951, și fost director al antenei Europei Libere din această metropolă”, transmite Romanian Global News.

„Justin Liuba a desfășurat o intensă activitate de denunțare a regimului comunist, de promovare a adevărului, a istoriei naționale și a valorilor lumii libere. A fost un mare prieten și susținător al asociației noastre cu care a colaborat strâns; a semnat în calitate de președinte al Fundației “Iuliu Maniu” un acord de parteneriat cu aceasta. Rugăm familia incepand cu fiica, dna Arabella Justin Liuba, sa primeasca cele mai sincere condoleante.
În link-ul de mai jos un interviu cu Justin Liuba realizat de dna Mirela Roznoveanu, pe care ni l-a trimis de dna Trudi Dumitrescu, căreia îi mulțumim.

Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa!”

A murit Justin Liuba, personalitate importantă a exilului românesc

Ediție omagială a ziarului „New York Magazin” din 11/06/2019. Publicația care apare peste Ocean a publicat un material fascinant despre viațafostului director de la Radio „Europa Liberă”- Justin Liuba.
Justin Liuba a ajuns în Statele Unite în 1952, venit din Germania, unde studiase cu o bursă la Universitatea din Heidelberg. El a plecat peste ocean ca răspuns la apelul prin care generalul Nicolae Rădescu (ultimul prim-ministru al unui Guvern Român necomunist) le-a cerut românilor din exil să se unească pentru putea continua lupta contra regimului totalitar, exact cum a procedat și generalul Charles De Gaulle în Franța. Justin Liuba a fost angajat la Europa Liberă, unde a fost chemat de Noel Bernard, în anul 1956, la scurt timp după ce Revoluția Maghiară a fost înăbușită în sânge de tancurile sovietice. Sub pseudonimul Dan Vâlceanu el a transmis, vreme de trei decenii, știri, reportaje și interviuri cu mari personalități istorice. În paralel, el a fost și Președintele Fundației „Iuliu Maniu“, o organizație româno-americană fondată în 1951 la New York de un grup de național-țărăniști în exil, care i-au sprijinit pe refugiații politic, pentru a se adapta mai ușor la condițiile din SUA.
În lunga sa carieră de jurnalist radio și politolog (între timp obținuse și un Masterat în Științe Politice la „New School University“ din New York), Justin Liuba a realizat numeroase interviuri cu o serie mari personalități ale vremii. Printre cele mai valoroase dintre acestea se numără cel luat la Montreal doctorului Petre Vlad, originar din Cluj, care a fost prezent la istorica întrunire de la Alba Iulia din anul 1918. Un altul, la fel de important, a fost cel luat lui Averell Harriman, prietenul și ambasadorul Președintelui Franklin Delano Roosevelt la Moscova în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, în care intervievatul a menționat elogios rolul jucat de diplomația română comunistă a epocii în negocierile de pace dintre SUA și Vietnamul de Nord. Deși Harriman îi lăudase pe comuniști, întreg interviul a fost transmis necenzurat, dovedindu-se, astfel, profesionalismul și obiectivitatea emisiunilor Radio Europa Liberă. Întrebat ulterior de impresia pe care i-a lăsat-o Averell Harriman, Justin Liuba a răspuns: „Un politician milionar, ambițios și frustrat, dezagreabil ca individ, care credea că i se cuvenea Casa Albă și își ascundea nesiguranța de sine în spatele unei aroganțe aproape insuportabile. La un moment dat, părea mai interesat de a afla natura relației mele cu fiica sa, Mary, care îmi facilitase interviul, decât de a răspunde întrebărilor mele din sfera politicului.“
Justin Liuba a fost de asemenea, pentru scurt timp, președinte al organizației „Romanian Welfare“, fondată, printre alții, de frații Irimescu și de Nicolae Caranfil, cunoscuți drept întemeietorii aviației civile românești (LARES). După încheierea războiului din Vietnam, „Romanian Welfare“ a reușit, prin relațiile pe care le avea la Paris, să asigure ca eliberarea prizonierilor români din Legiunea Străină, care luptaseră împotriva comuniștilor în acea țară, să se efectueze în același mod cu al celorlalți membri ai unității combatante franceze, adică să nu fie predați autorităților comuniste de la București. În zilele noastre, în această perioadă extrem de complexă, cu siguranță că exemplul oferit de niște veritabile icoane ale Exilului, precum Justin Liuba, ar trebui să fie cunoscut și în România. Din păcate, astăzi nu prea există interes pentru așa ceva.