Succesul meu și al nostru se datorează faptului că suntem sinceri în ceea ce promovăm și, spre deosebire de alte partide, ne asumăm obiective importante. Unul dintre aceste obiective este cât un proiect de țară, pentru că Reunirea este, după integrarea în NATO și în Uniunea Europeană a României, următorul proiect de țară pe care trebuie să-l impunem în societatea din România și în cea din Republica Moldova, declară deputatul Constantin Codreanu într-un interviu acordat https://www.natura.md, preluat de Romanian Global News.

Redacția – Domnule Constantin Codreanu, sunteți un basarabean născut în satul Bilicenii Vechi, raionul Sângerei. La o vârstă încă tânără ați fost ales deputat în Parlamentul României și prin activitatea Dumneavoastră ați devenit un politician cunoscut și respectat nu numai în România, dar și în comunitățile românești din întreaga lume, pe care le reprezentați în legislativul de la București, grație faptului că în 2016 ați fost ales anume din partea circumscripției electorale pentru cetățenii români cu domiciliul în afara țării. Acum, după aproape patru ani de deputăție, cum explicați succesul Dumneavoastră și al partidului care v-a susținut la alegerile în Parlamentul României din 2016?
– În primul rând, vreau să vă spun că sunt recunoscător tuturor celor care mi-au acordat încrederea acum patru ani. Eu nu mă implicasem în politică până atunci. A fost o invitație făcută de Președintele Traian Băsescu și de prietenul meu Eugen Tomac, azi – europarlamentar și președinte al Partidului Mișcarea Populară. Am acceptat pentru că Partidul Mișcarea Populară este singurul partid românesc parlamentar care vorbește deschis, asumat despre Reunire. În plus, îmi dădusem seama că, dacă vrem să schimbăm lucrurile și să apropiem Reunirea, trebuie să ne implicăm și în activități politice. Am decis să mă implic, chiar dacă activitatea politică de multe ori nu este una înțeleasă, spre deosebire de cea guvernamentală. După aproape patru ani de activitate parlamentară, pot să spun cu mână pe inima că nu regret de pasul făcut.

Succesul meu și al nostru se datorează faptului că suntem sinceri în ceea ce promovăm și, spre deosebire de alte partide, ne asumăm obiective importante. Unul dintre aceste obiective este cât un proiect de țară, pentru că Reunirea este, după integrarea în NATO și în Uniunea Europeană a României, următorul proiect de țară pe care trebuie să-l impunem în societatea din România și în cea din Republica Moldova.

Redacția – În Parlamentul de la București sunteți președinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, comisie alcătuită din 18 deputați. Pentru noi, moldovenii din stânga Prutului, este foarte importantă activitatea acestei comisii. Ne spuneți care au fost cele mai reușite realizări ale ei pe parcursul actualei legislaturi a Parlamentului României?

– Comisia pentru comunitățile de români din afara granițelor țării este, într-adevăr, o comisie foarte importantă, precum și postul pe care îl dețin – de președinte al Comisiei, pentru că vorbim de gestionarea unei relații cu peste 10 milioane de români. Vorbim de românii din Republica Moldova, de românii din comunitățile istorice și, bineînțeles, de românii din diaspora. Din păcate, de foarte multe ori la București se face o confuzie: se vorbește despre românii din afara țării sau despre românii de pretutindeni, fără a segmenta cele trei componente, ceea ce este foarte important… Românii din Republica Moldova, din Ucraina, Serbia, Albania sau Macedonia nu fac parte din diaspora. În discuțiile din Parlament, în cadrul audierilor în Parlament cu reprezentanții autorităților naționale sau străine la București am spus foarte clar că trebuie făcută această diferențiere. Diferențierea se vede și în faptul că am reușit să obținem un departament pentru relația cu Republica Moldova. Deci, avem o instituție care trebuie să gestioneze strict relația cu Republica Moldova, care, după cum am spus, nu este diaspora, ci, ușor-ușor, devine o problemă internă a României, ținând cont de numărul foarte mare de cetățeni români în stânga Prutului.
Activitatea comisiei pe care o conduc e cu rol de câine de pază în relațiile autorităților din România cu românii din diaspora, din Republica Moldova și din comunitățile noastre istorice, dar și în relațiile cu reprezentanții autorităților din țările respective în România și în afara României. În activitatea comisiei am avut onoarea să conduc o serie de delegații în afara României. Am început cu situația românilor din Serbia, care sunt supuși unui proces continuu de deznaționalizare. Ulterior, am trecut în diaspora din Italia, Germania și Spania, unde avem comunități mari de cetățeni români. De fiecare dată când mergeam în aceste comunități insistam, pe de o parte, să ne vedem cu reprezentanții noștri diplomatici, iar pe de altă parte – cu comunitățile noastre, cu reprezentanți ai sectorului neguvernamental, dar nu în ultimul rând – cu autoritățile de acolo. Am insistat întotdeauna pe un principiu sacru – reciprocitate: ceea ce oferim noi minorităților naționale din România să li se ofere și minorităților românești din afară, fie din comunitățile istorice, fie din diaspora.
Marile succese al comisiei noastre rezidă în promovarea unor proiecte de interes comun, precum amendarea unor legi ce vizează situația cetățenilor din afara României (de exemplu, proiectul de lege privind mărirea valabilității pașaportului de la 5 la 10 ani), schimbarea statutului celor care aveau domiciliu în străinătate (CRDS-iști – cetățeni români cu domiciliul în străinătate), cartea verde a românului de pretutindeni – un proiect extrem de important pentru etnicii români din Republica Moldova care nu au deocamdată cetățenie română, dar solicită acces pe piața forței de muncă, precum și multe alte proiecte… Avem și câteva restanțe – proiecte pe care trebuie să le avizăm împreună cu alte comisii. Mă refer, în primul rând, la Legea privind centrele comunitare. Sunt deputatul care, din opoziție, a reușit să convingă un guvern să dea o ordonanță de urgență pentru a soluționa problema minorilor non-cetățeni – 40 de mii de tineri care nu-și puteau perfecta actele de identitate. Și în alte cazuri am negociat, vorbind foarte clar despre interesul concetățenilor sau etnicilor români din afara granițelor țării.

Redacția – În timpul mandatului pe care îl exercitați în Parlamentul României am sărbătorit un secol de la Marea Unire din 1918. România este singura țară față de care nu au fost anulate consecințele pactului Ribbentrop-Molotov. Basarabenii așteptau în 2018 să se întâmple o surpriză, așteptau mai multă insistență din partea politicienilor români în structurile politice europene și mondiale pentru a cere lichidarea consecințelor odiosului pact din august 1939. Mai mult, un șir de localități din Republica Moldova au adoptat atunci declarații de reunire cu Patria-mamă. Cum explicați sugrumarea unui asemenea entuziasm inclusiv din partea Bucureștiului?
– Faptul că anul Centenarului a trecut cumva neobservat este un regret nu numai al meu, ci al tuturor celor care simt și trăiesc românește, care au înțeles și au acceptat că Reunirea este următorul nostru proiect de țară. Ca parlamentar, mă bucur că pe 27 martie 2018 am reușit să adoptăm în Parlamentul României o declarație importantă și extrem de curajoasă. În ea se spune foarte clar că România este pregătită să răspundă afirmativ dorinței organice de unire a cetățenilor Republicii Moldova cu România. Nemulțumirea mea este concentrată pe Executiv, pentru că Guvernul de la București putea să profite în 2018, în sensul bun al cuvântului, de acel eveniment și să lanseze o serie de proiecte majore cu interconectare între cele două maluri ale Prutului sub diverse forme.
Am fost recent la Leova. Acolo am vizitat și locurile unde cândva exista un pod care lega malul stâng de malul drept. Am convingerea că, după podurile de flori, trebuie să abordăm Reunirea din punct de vedere pragmatic și să vorbim despre podurile de bani, podurile de proiecte. Este regretabil faptul că nu s-a făcut acest lucru în 2018 și nu se face în continuare. Lupta mea pentru anul viitor va fi să suplimentăm numărul de fonduri destinate Departamentului pentru relația cu Republica Moldova. Sunt extrem de activ și pe partea acordurilor de înfrățire, care este o componentă esențială și care, practic, înseamnă un fel de mici reuniri. Este o reacție la declarațiile de reunire pe care le-au votat localitățile din Republica Moldova și la care Bucureștiul a rămas cumva surd. Eu am reușit să aduc o mână de primari moldoveni în Parlamentul de la București atunci când am avut o sesiune în care am vorbit despre aceste acorduri de înfrățire. Unii dintre vorbitorii moldoveni au fost aplaudați în picioare de deputații prezenți în sală. Am reușit să ajung la unii dintre ei în primării, să-i încurajez, să le mulțumesc pentru curaj, căci vorbim, totuși, despre curaj. Știm foarte bine că în Republica Moldova au existat atunci mari presiuni asupra primarilor și consilierilor locali. Bucureștiul a uitat să răspundă acestor primari pentru gestul lor – lucru pe care mi-l reproșează atunci când mă întâlnesc cu ei. Uneori, primarii care au votat în 2018 declarațiile de reunire nu înțeleg de ce fondurile care vin din România se duc în alte localități, inclusiv în cele cu atitudine ostilă față de România. La București cineva crede că astfel încercăm să schimbăm mentalitatea, dar eu nu sunt de acord, e ca și cum ai turna apă în nisip – se duce fără urme. Trebuie să ne concentrăm anume pe localitățile cu viziuni sănătoase, cu primării în care se cântă „Hora Unirii”, în care avem Declarația de unire afișată pe perete, în care drapelul României este alături de drapelul Republicii Moldova. Acolo sunt oamenii pe care trebuie să-i ajutăm. Bunăoară, era corect ca în 2018 Guvernul de la București să aloce câte o sumă de bani pentru fiecare localitate unde avem născuți membri ai Sfatului Țării, votanți ai actului istoric din 1918, să li se pună un bust în fața primăriei…

Redacția – Domnule deputat, realizăm acest interviu în biroul parlamentar de la Chișinău, unde aveți și un program de întâlniri cu alegătorii din Republica Moldova. Dar știu că vă aflați în stânga Prutului de câteva săptămâni – răstimp în care ați avut întâlniri oficiale și neoficiale cu conducătorii mai multor localități de pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Care a fost scopul acelor întâlniri? Ce v-a bucurat și ce v-a întristat în discuțiile cu oamenii simpli?

– Scopul este unul clar: datoria mea, ca reprezentant al acestor oameni în Parlamentul României, să le cunosc problemele. Sunt localități în care am fost de câteva ori. Am câteva sute de vizite în Republica Moldova, în diaspora și în comunitățile noastre istorice. Nu mă voi opri nici în perioada imediat următoare. Eu, în calitatea mea de deputat și de președinte al unei comisii parlamentare, vreau să le spun acestor oameni că ei contează. Chiar așa le-am spus celor din satul Parcova – prima comună care în 2018 a votat Declarația de reunire: ei sunt foarte importanți pentru noi, pentru România, și o să-i ajut așa cum i-am ajutat și anterior. În Parcova, de exemplu, am reabilitat acoperișul gimnaziului local cu ajutorul unui proiect mic – 3.000 de euro.
Scopul secundar al vizitelor mele ar fi abordarea pragmatică a reunirii, deoarece, din 2014, există cadrul legal pentru realizarea acordurilor de înfrățire. Întotdeauna am stimulat aceste acorduri de înfrățire și vreau să crească numărul celor care ajung să fie transpuse în realitate prin proiecte concrete. Nu este suficient să ne vedem doar la sărbători, să dansăm, să spunem poezii și să cântăm, iar după asta să uităm unii de alții. Eu vreau proiecte concrete, iar într-un viitor apropiat să vorbim despre Fondul Moldova pentru Republica Moldova pe modelul Fondului Marshall pe care Statele Unite l-au aplicat pentru țările din vestul Europei după cel de al Doilea Război Mondial: să oferim bani direct în localități, inclusiv pentru mici întreprinderi la nivel local, pentru că nu este suficient să faci doar grădinițe. Am vizitat grădinițe reconstruite cu bani veniți din România: sunt foarte frumoase, mai moderne ca unele din România, dar nu-i suficient. Trebuie să creăm și locuri de muncă pentru a motiva oamenii să rămână aici.

Apropo, despre m-a întristat: că satele noastre mor, că tot mai mulți oameni pleacă. Asta am văzut cu ochii mei. Am cutreierat republica de la sud la nord, de la vest la est – peste tot dezastru și tristețe. Așa e și în satul meu de baștină, unde, după 10:00 seara, totul este în întuneric și nici nu ai cu cine vorbi. Pe vremuri, eram în școală trei clase de-a unsprezecea, fiecare cu câte 20-25 de elevi, acum cu greu se adună o clasă de a întâia. De aceea spun că trebuie să ne concentrăm pe această parte pragmatică, inclusiv în ideea de a crea locuri de muncă cu ajutorul României. Altfel, la ce o să ajungem? Șeful statului moldovenesc propune să creăm un fond prin care să strângem donații din afara Republicii Moldova ca să ajutăm agricultorii. Oare în asemenea cazuri mai poți vorbi de funcționalitatea statului?
În același timp, am inclus în vizitele mele biserici ale Mitropoliei Basarabiei a Patriarhiei Române. Este foarte important să mergem acolo, să-i susținem, pentru că au trecut și trec în continuare prin presiuni puternice din partea Moscovei și din partea Mitropoliei Moldovei. Pentru fiecare preot, pentru fiecare biserică, pentru fiecare enoriaș este important să vină un oficial din partea statului român. La Leova, am fost într-o biserică foarte frumoasă. Preotul de acolo mi-a spus cu tristețe că, de când este în acel locaș, deși au venit în localitate zeci de delegații din România, nimeni nu s-a oprit niciodată la biserica respectivă.

Redacția – În ultimii ani crește numărul acordurilor de înfrățire între localități din stânga și din dreapta Prutului. În baza unor asemenea acorduri, frații din dreapta Prutului oferă multe ajutoare despre care societatea noastră cunoaște foarte puțin. De altfel, tot așa se întâmplă și în cazul reabilitării unui mare număr de grădinițe cu bani din partea Guvernului României. Nu sugerez că ar fi necesară o propagandă în stil sovietic sau rusesc la acest capitol, dar excesul de modestie strică atunci când un alt soi de propagandă vrea să minimalizeze ajutorul frățesc din partea României, precum s-a întâmplat, bunăoară, în cazul ajutoarelor trimise Chișinăului de la București la începutul pandemiei de Covid-19. De ce se întâmplă așa?

– Un al alt obiectiv al meu este inclusiv această propagandă, în sensul bun al cuvântului, legată de ceea se face România prin fondurile pe care le acordă. În programul meu de vizită întotdeauna găsesc loc și pentru grădinițe, pentru gimnazii sau pentru alte instituții care au fost reabilitate cu ajutorul României. Acolo, vorbesc cu conducătorii acelor instituții, vorbesc cu autoritățile locale. Asta – pentru a atrage atenția și pentru a readuce aminte celor care poate nu cunosc sau se fac a nu cunoaște că vorbim de banii României. Ambasada României la Chișinău trebuie să fie cât mai prezentă la evenimente de acest gen. Fiecare dintre noi, inclusiv prin mass media, trebuie să vorbim despre tot felul de ajutoare frățești oferite de România. Într-o localitate, am mers și la grădinița reabilitată cu fonduri din partea României, iar directorul instituției nu știa nici suma, nici lucrările care s-au făcut. Se mira: „Ajutor de la România? Nu, primarul nostru a făcut totul…”. Avem și situații în care primarul sau președintele raionului prezintă un proiect românesc de parcă ar fi meritul lui personal.
M-ați întrebat de înfrățiri. Numărul lor este mare. În aprilie 2016, pe când nu eram încă deputat, am creat un eveniment important în Parlamentul României – „Frații în veci vor fi frați”, în cadrul căruia sute de primari de pe ambele maluri ale Prutului s-au întâlnit și au semnat acordul de înfrățire. Un alt eveniment a avut loc în 2018 – anul Centenarului – la Ialoveni: au venit primari din județul care are un produs intern brut mai mare decât al Republicii Moldova – județul Ilfov. Festivitatea a avut loc în clădirea Consiliului raional, după care toți primarii prezenți în sală s-au luat la braț și au mers fiecare în primăriile din Ialoveni pentru a semna scrisori de intenție…
Mi-am propus să susțin în continuare acordurile de înfrățire. La sfârșit de 2019 am trimis scrisori de intenție tuturor președinților consiliilor județene în care m-am prezentat că sunt din Republica Moldova și le-am propus (consiliilor județene) să venim cu delegații din Republica Moldova, să organizăm întâlniri cu primari din județele respective, în ideea de a impulsiona aceste acorduri de înfrățire. Din păcate, pandemia de coronavirus a dat peste cap aceste planuri…

Redacția – La 27 august curent, în zi de sărbătoare, urma să aibă loc deschiderea oficială a gazoductului Iași-Chișinău. Evenimentul n-a avut loc. Oare nu se va întâmpla acest lucru sub un alt pod de la marginile capitalei, precum au fost primite ajutoarele medicale românești sub podul de la Telecentru din Chișinău? Cred că partea română ar trebui să fie mai insistentă în fața oficialităților de la Chișinău atunci când urmează să facă publice acțiunile sale de ajutorare a Republicii Moldova…

– Este regretabil faptul că nu s-a reușit inaugurarea acestui rezultat pe care l-am așteptat atât de mult. Explicația legată de 27 august stă în niște declarații inoportune pe care le-a făcut premierul de la Chișinău. El vorbea despre independența Republicii Moldova într-un mod sfidător și invita autoritățile de la București să sărbătorească independența Republicii Moldova în condițiile în care acest gazoduct este construit în totalitate prin acordul, prin sprijinul pe care l-a oferit România. Probabil ați văzut reacția pe care a avut-o premierul de la București – o reacție firească, în care chema să nu politizăm și să nu facem ca un demers care vine în ajutorul cetățenilor Republicii Moldova, cărora să le oferim o alternativă pentru gazul rusesc, să fie exploatat politic de un guvern care s-a comportat, inclusiv atunci când a primit ajutoarele umanitare, într-un mod total inacceptabil față de România. Totuși, noi trebuie să avem înțelepciunea să trecem peste această atitudine sfidătoare pe care o are actualul guvern de la Chișinău. Guvernele vin și pleacă, iar sprijinul României pentru Republica Moldova a fost și rămâne. Sper să avem în scurt timp inaugurarea acestui gazoduct, indiferent de guvernul de la Chișinău. Repet: trebuie să-l inaugurăm, cu cât mai repede, cu atât mai bine, deoarece vorbim despre beneficiul cetățenilor Republicii Moldova, nu despre intenții de a sprijini un guvern anume de la Chișinău.

Redacția – Probabil cunoașteți bine actuala atmosferă spirituală a cetățenilor români față de cele ce se întâmplă în stânga Prutului. Faptul că cele mai importante trei puteri în conducerea de la Chișinău sunt conduse de Partidul Socialiștilor, nu-i face pe frații noștri români să-i privească iarăși pe basarabeni ca pe niște bolșevici?

– Este o întrebare retorică… Activitatea mea parlamentară rezidă inclusiv în foarte multe dialoguri nevăzute, despre care nu vorbesc. Au fost cazuri în care atunci când vorbeam cu primari sau președinți ai consiliilor județene despre proiecte pentru Republica Moldova, primeam această întrebare: „Păi, de ce să vă ajutăm, dacă voi votați pe Dodon? Ce fel de frați, ce fel de unire, dacă voi votați politicieni ca Dodon?”. Parțial, este de înțeles această nemulțumire. Pe de altă parte, vă spun o situație pe care am trăit-o în martie 2017, atunci când am adus colegi din Partidul Mișcarea Populară ca să sărbătorim la Chișinău ziua unirii Basarabiei cu România. După ce au trăit o noapte la hotel, mulți dintre ei m-au întrebat mirați: „Ce e cu televiziunea voastră? Aproape pe toate canalele numai limba rusă…”. Le-am zis: „Vedeți ce face propaganda rusească? Acum înțelegeți cum au rezistat basarabenii? E cazul să facem un proiect extrem de important: spațiul informațional comun România – Republica Moldova. Peste 80% din spațiul media din Republica Moldova este ocupat de mass media rusească. Este evident că trebuie să aducem cât mai multe mass media în limba română sau să o susținem pe cea de expresie română din Republica Moldova”.
Totodată, unii primari din Republica Moldova îmi spun că nu le place să fie în rol de cerșetor, să stea cu mâna întinsă. Eu le răspund cu ceea ce i-am spus cândva marelui Florin Piersic: „Noi, românii din Republica Moldova, suntem cei mai puternici români. Am rezistat execuții în masă, foamete organizată, deportării și propaganda rusească, propagandă care și acum face victime. Care dintre români ar fi rezistat ca noi în Republica Moldova? De aceea Bucureștiul are obligația față de noi: să ne ajute. Trebuie să vorbim cât mai clar despre aceasta, cât mai deschis, indiferent de ceea ce se întâmplă. Păi, de ce câștigă partidul lui Dodon? Pentru că, în primul rând, informația înseamnă putere, iar aici informația e propagandă rusească. În al doilea rând, pentru că cei care pleacă sunt votanții noștri, votanți cu viziuni românești și europene. Adică, dacă vrei să păstrezi această bucată de pământ pe făgașul normal, trebuie să investești, trebuie să vii cu proiecte, să le spui oamenilor de aici că ei contează și să-i susții în tot ceea ce fac prin prezența românească.

Redacția – Degrabă în Republica Moldova vor avea loc alegeri prezidențiale. Pe segmentul politic de dreapta au apărut o puzderie de candidați la postul de șef al statului, ceea ce pune în pericol șansa victoriei unui candidat proeuropean. Dacă ați discutat cu politicieni de la Chișinău, ați înțeles de ce se întâmplă această fărâmițare a dreptei politice? Nu ați încercat să influențați procesul invers?

– Cândva, am încercat coagularea forțelor unioniste și promovarea unui singur candidat la alegeri. Îmi aduc aminte cu amărăciune această experiență, pentru că a fost una nefericită. Începusem discuțiile cu opt formațiuni politice, după care au rămas cinci, apoi trei, iar în final fiecare și-a anunțat propriul candidat. O altă încercare a fost atunci când, împreună cu președintele Traian Băsescu, am făcut apel către forțelor anti-socialiste, anti-„Partidul Nostru” și anti-„Șor”. Am chemat toată dreapta politică, de la unioniști până la PPDA, PLDM și PAS. Iarăși ne-am confruntat cu puțină înțelegere din partea liderilor acestor formațiuni, mulți dintre care se credeau extrem de importanți. De fapt, și în această toamnă oamenii așteaptă un singur candidat pe dreapta, ei nu înțeleg de ce am ajuns să avem atât de mulți candidați la Președinție pe dreapta, spre deosebire de stânga, unde s-ar putea din nou să avem surprize proaste. Nu știm ce se va întâmpla cu secțiile de votare din afara Republicii Moldova și cu cele din regiunea transnistreană. La Leova am vorbit cu o serie de primari nemulțumiți de faptul că sunt impuși, sunt presați să accepte accesul la votare pe raza localității pentru persoane din regiunea transnistreană. Sunt primari care au renunțat și care vor sta ferm pe poziții, pentru că avem acolo inclusiv foști combatanți. Dar sunt primării care au cedat și care au acceptat să primească la secțiile de vot cetățeni din regiunea transnistreană. Vom avea scenariul din alegerile precedente – cu microbuzele transnistrene care fac raliuri prin secțiile de vot din Republica Moldova. Sursa mea de speranță este că vom reuși în turul doi, moldovenii dându-și votul pentru candidatul anti-Dodon…

Redacția – La sfârșitul acestui an, în România vor avea loc alegeri parlamentare. Veți mai candida? Dacă da, cu care partid veți merge în alegeri și pe care segment de alegători vă bazați speranțele de victorie?

• Îmi bazez speranțele inclusiv pe cetățenii care vor alege un candidat proeuropean la alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Vorbim simbolic, pentru că ideologic în Republica Moldova nu se mai respectă stânga și dreapta politică. Mă refer la cei care au viziuni unioniste, care văd calea spre Uniunea Europeană prin România. Este absolut firesc să-mi doresc să continui activitatea politică alături de partidul cu care am intrat în politica românească – Partidul Mișcarea Populară. Îmi doresc ca, după viitoarele alegeri, să avem acces în arcul de guvernare, inclusiv cu prezență în ministere, pentru că este foarte complicat să influențezi lucrurile doar din legislativ. M-am convins de acest lucru atunci când am încercat să negociez unele proiecte. Poți fi dat la o parte sau ți se preiau inițiativele de cei de la guvernare.
  Sper să înregistrăm un scor bun în Republica Moldova. Important este să avem cât mai mulți cetățeni români prezenți în secțiile de vot. Îi voi ajuta pe acei care propun să avem mai multe secții de vot în Republica Moldova. Un număr mai mare de secții de vot trezește interesul politicienilor de la București. Cu un număr mai mare de votanți în Republica Moldova vom reuși să atragem mai multă atenție din partea tuturor partidelor. Obiectivul meu este crearea în Republica Moldova a unei circumscripții separate, ca să avem la București patru deputați și doi senatori din Republica Moldova. Gândiți-vă ce bine ar fi dacă am avea șase parlamentari din Republica Moldova în Parlamentul României. Avem un proiect de lege depus în acest sens. Dacă va fi susținut, noi, cei din Republica Moldova, nu așteptăm de la România doar burse și ajutoare economice, ci ne implicăm activ în viața politică a țării, o țară care trebuie să fie cât mai repede și, definitiv a noastră, cei din stânga Prutului.

– Vă doresc succese pe acest făgaș de demnitate națională.

Gheorghe BUDEANU
Interviu publicat în revista NATURA, numărul 434