“Procedura de aderare a unei țări la Uniunea Europeană constă din trei etape generale: oferirea unei perspective pentru țară; dobândirea statutului oficial de stat-candidat, imediat ce condițiile de aderare sunt îndeplinite şi inițierea negocierilor de aderare, în cadrul cărora sunt convenite modalitățile și procedurile de adoptare a normelor Uniunii Europene”, declară directorul executiv al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, Iulian Groza, preluat de Romanian Global News.

La rândul său directorul Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice, Victor Juc, admite că unele țări europene ar putea manifesta reticență față de perspectiva de aderare a R. Moldova.
“Eu nu m-aș hazarda cât timp vor dura negocierile pentru că este o necunoscută poziția Ucrainei, cum va fi tratată şi dacă Republica Moldova va fi tratată la pachet.”
Negocierea tratatului de aderare este ultima etapă în acest proces, care este finalizat prin parafarea documentului. Urmează ratificarea de către toate țările-membre UE, cât şi în statul care urmează a fi primit în comunitatea europeană. Victor Juc afirmă că R.Moldova se află acum la linia de start al unui traseu dificil, care ar urma să fie parcurs timp de mulți ani.
“Când se primește statutul de țară-candidat încep foarte multe dificultăți, pentru că este nevoie, pe de o parte, de convenit, modernizat şi standardizat legislația națională la exigențele IQ-ului comunitar. Unele state din Balcanii de Vest negociază de 7-8 ani şi rezultatele palpabile însă nu s-au produs.”
R.Moldova a transmis Comisiei Europene prima parte a chestionarului de aderare, care include răspunsuri la 369 de întrebări, în 22 aprilie.
Cu alte cuvinte atunci când Maia Sandu vinde iluzii basarabenilor despre integrarea europeană, ea încearcă să vulnerabilizeze în continuare soarta celor trei milioane de români de peste Prut. În interesul cui o face? Păi sunt trei state state care nu doresc reunirea R. Moldova cu România: Germania, Rusia și Ucraina.
Pentru 37 de milioane de euro, Germania a reușit să-și infiltreze consilieri în toate instituțiile politice ale R. Moldova. Rusia prin agentura de la Chișinău și prin controlul presei este de asemenea la comandă în multe instituții de la Chișinău. La rândul său Ucraina , care încă din 1918 tot declară că Basarabia îi aparține și care în războiul de pe Nistru, ruso-român, din 1992 și-a trimis două batalioane să lupte împotriva forțelor românești, este prezentă la Chișinău printr-o agentură tot mai extinsă, și motivată acum de războiul cu Rusia.
Singura care lipsește din peisaj, dar dă bani pe degeaba Chișinăului, este România. Ca urmare a unei gestionări catastrofale a relațiilor cu R. Moldova din ultimii 30 de ani, de către un serviciu de informații din România și de o clasă politică iresponsabilă, România în acest moment nu are nici presă, nici investiții, nici influență politică la Chișinău.

Din acest motive nu vrea Maia Sandu și regimul său o integrare în UE prin reunirea cu România. Pentru că răspund la alte comenzi decât la imperativele populației R. Moldova.