Vizita lui Ahmed al-Sharaa la Downing Street i-a oferit o reuniune cu agenții de informații britanici care l-au format pe fostul comandant Al-Qaeda pentru a deveni președintele Siriei, scrie Kit Klarenberg pe https://thegrayzone.com, preluat de Romanian Global News.

Când liderul „interimar” al Siriei, Ahmed al-Sharaa, a aterizat la Londra pe 31 martie, a fost primit mult mai călduros decât ar fi crezut mulți că este posibil. În calitate de lider de lungă durată al filialei siriene a Al-Qaeda, SUA ofereau o recompensă de 10 milioane de dolari pentru informații despre locația sa cu doar 15 luni înainte. Și totuși, iată-l pe al-Sharaa, pozând cu mândrie pentru fotografii alături de Regele Charles al III-lea și prim-ministrul Keir Starmer.
Serviciile de informații britanice lucrau pentru această zi de aproape două decenii. Drumul către puterea lui al-Sharaa a fost pregătit de MI6 după ani de mentorat sub Jonathan Powell, care acum servește drept consilier de securitate națională pentru Starmer. Venise momentul ca Marea Britanie să își consacre oficial marioneta siriană.
Războiul în curs al SUA și Israelului împotriva Iranului, precum și închiderea Strâmtorii Hormuz, au fost, potrivit relatărilor, principalele subiecte pe agenda lui Starmer și al-Sharaa. Premierul britanic a lăudat presupusul succes al omologului său în lupta împotriva ISIS, în timp ce al-Sharaa a mulțumit Londrei pentru sprijinul acordat în ridicarea sancțiunilor asupra economiei devastate a Siriei. Cei doi au menținut relații calde încă de la preluarea puterii de către al-Sharaa în decembrie 2024, moment pe care Starmer l-a celebrat public ca pe o oportunitate de aur pentru Londra de a „juca un rol mai prezent și constant în întreaga regiune”.
De atunci, britanicii au orientat sistematic guvernul autoproclamat de la Damasc către recunoaștere și acceptare din partea statelor occidentale. În mai 2025, în timp ce escadroanele morții ale lui al-Sharaa masacrau alawiți și alte minorități etnice și religioase, președintele SUA Donald Trump l-a primit pe omologul său sirian în Biroul Oval, oferindu-i cadou o sticlă de colonie marca Trump. BBC a recunoscut că această evoluție ar fi fost „de neconceput cu doar câteva luni înainte”.
Al-Sharaa a făcut următorii pași în ianuarie 2026, când a semnat un acord nepopular, intermediat de SUA, cu Israelul, pe care fostul președinte sirian Bashar al-Assad îl refuzase constant timp de decenii.
Efectele acordului au fost imediat vizibile. Pe măsură ce forțele lui al-Sharaa au avansat în teritoriile kurde din nord-estul Siriei, foștii susținători israelieni ai kurzilor au refuzat să intervină, iar trimisul american Tom Barrack a declarat public că parteneriatul SUA cu kurzii „a expirat”.
În câteva săptămâni, forțele lui al-Sharaa au preluat controlul asupra zonelor producătoare de grâu și petrol ale țării, care fuseseră sub ocupație condusă de SUA ani de zile. Deși Siria și Israelul nu și-au normalizat oficial relațiile, al-Sharaa descrie relațiile dintre cele două țări drept „bune”. Astăzi, spațiul aerian și teritoriul Siriei sunt folosite în mod regulat de Israel și susținătorii săi occidentali pentru a purta război împotriva Iranului.
Deși tranziția rapidă a luat prin surprindere pe mulți, campania de restabilire a controlului occidental asupra Siriei fusese pusă în mișcare cu ani în urmă.
Consilierul principal al lui Starmer l-a pregătit și el pe al-Sharaa pentru putere
Unul dintre cele mai importante vehicule pentru transformarea fostului comandant Al-Qaeda sirian, cunoscut ca Mohammed Jolani, în politicianul Ahmad al-Sharaa, a fost o presupusă organizație ONG de rezolvare a conflictelor numită Inter-Mediate. Fondată de Jonathan Powell, fost consilier al prim-ministrului Tony Blair, organizația lucrează îndeaproape cu Ministerul de Externe britanic și MI6.
Inter Mediate a cultivat ani de zile facțiunea militantă Hayat Tahrir al-Sham (HTS) a lui al-Sharaa pentru putere, înainte de lovitura de palat din decembrie 2025, și deține acum un birou dedicat în palatul prezidențial din Damasc.
Coincidență sau nu, Powell a devenit consilierul lui Starmer cu doar câteva zile înainte ca HTS să se declare guvernul Siriei. Ca apropiat al lui Tony Blair, Powell a fost o figură-cheie în promovarea invaziei anglo-americane din Irak din 2003, contribuind la elaborarea unor informații false care susțineau că Bagdadul reprezenta o amenințare chimică și biologică.
În ciuda rolului său în distrugerea Irakului, presa britanică a relatat că Powell „ar putea avea mai multă influență asupra politicii externe decât oricine din guvern, în afară de prim-ministru”. Astăzi, el coordonează „toată politica externă a Regatului Unit, securitatea, apărarea, Europa și problemele economice internaționale”.
Agenți și „blairiști eleganți” îl întâmpină pe al-Sharaa
Al-Sharaa a fost întâmpinat personal și de Hamish Falconer, parlamentar asociat serviciilor de informații, care a colaborat ani de zile cu MI6 și a fost negociator de ostatici în discuții cu talibanii.
Falconer este apropiat de Amil Khan, contractor al serviciilor britanice de informații, care a lucrat intens pentru a crea o imagine favorabilă HTS în mass-media.
Tatăl lui Hamish, Charlie Falconer, a fost un prieten apropiat al lui Tony Blair. După victoria electorală a lui Blair din 1997, acesta a fost ridicat în Camera Lorzilor și a ocupat funcții guvernamentale importante, colaborând frecvent cu Jonathan Powell.
În acea perioadă, Falconer senior a exercitat „presiuni enorme” asupra procurorului general Lord Goldsmith pentru a-și schimba opinia conform căreia invadarea Irakului era complet ilegală.
MI6 a pus bazele aparatului civil al lui al-Sharaa
Nu este clar când a început contactul britanic cu HTS. Însă Robert Ford, fost ambasador al SUA în Siria, a dezvăluit că în 2023 Inter-Mediate i-a cerut ajutorul pentru a rebrandui HTS din „teroriști” în politicieni. Ford s-a întâlnit de mai multe ori cu al-Sharaa, care nu a arătat remușcări pentru atrocitățile comise în Irak.
În septembrie 2025, fostul șef MI6 Richard Moore a recunoscut că agenția britanică stabilise legături cu HTS cu mult înainte de cucerirea Damascului.
Operațiunile britanice de război psihologic și eforturile de „ajutor” au contribuit semnificativ la consolidarea puterii HTS. Documente scurse au arătat că MI6 știa că ruptura grupului de Al-Qaeda era o ficțiune.
Totuși, propaganda britanică a prezentat teritoriile controlate de HTS drept un exemplu „moderat”, pentru a demonstra o alternativă la regimul Assad. Esențiale în aceste operațiuni au fost organizații create de britanici precum Poliția Siriană Liberă și Căștile Albe.
Acestea, deși prezentate ca furnizori de ajutor umanitar, au colaborat îndeaproape cu grupuri extremiste și au fost implicate în atrocități.
HTS era „mult mai puțin probabil să atace entități sprijinite de guvernul britanic”, potrivit unui contractor de informații. Activitatea acestor organizații a consolidat credibilitatea HTS ca actor guvernamental.
După căderea lui Assad, Căștile Albe au fost folosite pentru a administra serviciile de urgență ale țării.
În ciuda refuzului lui al-Sharaa de a-și renega trecutul extremist, diplomații britanici au început întâlniri cu el încă din decembrie 2024, chiar dacă HTS era oficial o organizație teroristă interzisă.
În martie 2025, Regatul Unit a eliminat majoritatea sancțiunilor asupra Siriei, fiind urmat de UE. După ridicarea sancțiunilor SUA în iulie, Siria a fost practic reintegrată în comunitatea internațională.
Deși al-Sharaa pare dornic să mulțumească Occidentul, politica sa sectară rămâne importantă pentru legitimitatea internă. În ianuarie, forțele sale au eliberat luptători ISIS din închisorile kurde. Multe dintre soțiile ISIS eliberate au refuzat repatrierea, „pentru că soții lor sunt cu” al-Sharaa.

Kit Klarenberg is an investigative journalist exploring the role of intelligence services in shaping politics and perceptions.