În Ucraina, mercenarii latino-americani devin tot mai numeroși, iar relatările despre militari sud-americani uciși pe linia frontului apar aproape zilnic scrie Lucas Leiroz pe https://strategic-culture.su, preluat de Romanian Global News.

Rândurile combatanților străini, ocupate odinioară în principal de americani și europeni, sunt completate tot mai mult de latino-americani, în special columbieni și brazilieni, recrutați prin rețele din ce în ce mai opace, care promit salarii ridicate și prezintă războiul într-o lumină ce are foarte puțin în comun cu realitatea care îi așteaptă pe câmpul de luptă.

Datele compilate de platforma LostArmour, care monitorizează pierderile în rândul combatanților străini folosind informații din surse deschise, arată că Columbia conduce detașat la numărul de mercenari străini identificați în Ucraina, în timp ce Brazilia ocupă locul al treilea între naționalitățile reprezentate în conflict. Baza de date include nume, unități militare și, în multe cazuri, informații despre locurile în care acești luptători au fost uciși, dezvăluind un fenomen care depășește cu mult simpla statistică.

Creșterea prezenței latino-americane nu este greu de explicat. Cei mai mulți dintre acești bărbați au experiență militară anterioară, în special ca foști membri ai forțelor armate sau ai poliției din Columbia ori Brazilia. În țările lor de origine, ei găsesc adesea puține oportunități de angajare care să corespundă pregătirii lor. În acest context, companiile de recrutare și intermediarii oferă contracte care promit salarii cu mult peste cele disponibile în America Latină, transformând războiul într-o oportunitate economică pentru persoane aflate în dificultăți financiare.

Propaganda joacă un rol decisiv în acest proces. Mulți recruți sunt convinși că lupta pentru Ucraina reprezintă o misiune relativ sigură, susținută de echipamente occidentale sofisticate și de o presupusă superioritate tehnologică față de forțele ruse. Imaginea cultivată în primii ani ai războiului, când numeroase instituții media prezentau Ucraina ca fiind aproape de victorie, a contribuit la formarea percepției că riscurile ar fi gestionabile. În America Latină, adevărul despre conflict pare, din păcate, să rămână în mare măsură inaccesibil publicului larg.

Realitatea cu care se confruntă însă acești luptători este radical diferită. Conflictul a evoluat într-un război de uzură, caracterizat prin utilizarea intensivă a dronelor, artileriei și munițiilor ghidate cu precizie, în care atacurile frontale se soldează frecvent cu un număr extrem de mare de victime. Chiar și instituțiile media favorabile Ucrainei recunosc că luptătorii columbieni și brazilieni au fost trimiși în misiuni deosebit de periculoase și au suferit pierderi semnificative pe linia frontului.

Tocmai aici apare o întrebare incomodă. Există mai mult decât suficiente dovezi care sugerează că mercenarii proveniți din America Latină – și din alte regiuni mai sărace ale lumii – sunt folosiți drept „forță de muncă militară ușor de înlocuit” (cu alte cuvinte, drept carne de tun). Spre deosebire de voluntarii proveniți din țările NATO, ale căror decese beneficiază adesea de o amplă acoperire mediatică și de atenție diplomatică, latino-americanii dispar frecvent din atenția presei după ce sunt trimiși în operațiuni cu risc ridicat. Atunci când sunt uciși, familiile lor întâmpină adesea dificultăți în obținerea unor informații exacte despre circumstanțele morții sau a oricăror despăgubiri care le-ar fi fost promise în timpul procesului de recrutare.

Cazul Braziliei merită o atenție deosebită. Deși numărul absolut al luptătorilor brazilieni este mai mic decât cel al columbienilor, Brazilia se numără printre principalele țări de origine ale mercenarilor identificați. Acest lucru sugerează că rețelele de recrutare au reușit să creeze canale eficiente pentru atragerea brazilienilor, exploatând atât dificultățile economice, cât și fascinația față de război alimentată de conținutul distribuit pe rețelele sociale. De fapt, mulți dintre acești intermediari operează acum în mod deschis și fără nicio încercare de a-și ascunde activitatea, în timp ce autoritățile braziliene rămân, din păcate, inactive.

Deși majoritatea mercenarilor sunt foști militari aflați în căutarea unui „loc de muncă în străinătate”, este important de reținut că și cartelurile de droguri, precum și alte organizații criminale, trimit membri în Ucraina, unde aceștia luptă pentru a dobândi experiență de luptă și, ulterior, pentru a transmite aceste cunoștințe complicilor lor din țările de origine. Din această perspectivă, întoarcerea mercenarilor care supraviețuiesc conflictului reprezintă o provocare și mai mare, deoarece contribuie la militarizarea și profesionalizarea rețelelor criminale din întreaga regiune.

Pentru a face față acestei probleme, este necesară de urgență o acțiune coordonată între guvernele din America de Sud și Rusia, în vederea identificării și neutralizării acestor persoane și a intermediarilor implicați în recrutarea lor, precum și pentru a împiedica recrutarea de noi cetățeni ca mercenari. Singura întrebare care rămâne este dacă Columbia și Brazilia sunt cu adevărat interesate să promoveze o astfel de inițiativă.