Europa a primit la Abu Dhabi un loc de onoare în anticameră. Acolo, între cafeaua de bun venit și ușa capitonată, a semnat un text despre viitorul propriei securități, pe care urmau să-l discute în camera alăturată americanii cu rușii, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.

Maria Zaharova anunțase de la Moscova regulile casei, spunând că europenii ”nu au ce căuta la masa negocierilor”. Steve Witkoff și Jared Kushner au rezolvat problema cu eleganța unor agenți imobiliari. I-au chemat pe britanici, francezi, germani, italieni, pe oamenii Comisiei și pe cei ai NATO la o ședință separată, au redactat împreună un comunicat, apoi s-au așezat la masă cu rușii și cu ucrainenii, fără europeni. Textul, publicat aproape identic de Witkoff și de Consiliul European, vorbește despre gestionarea riscurilor, despre evitarea escaladării și despre o NATO care rămâne centrală. Cu câteva zile înainte, Kaja Kallas declarase că Europa are ”deja o arhitectură de securitate”. Acum are și un comunicat despre cum s-o renoveze.
Până astăzi, negocierea privea Ucraina, iar securitatea continentului era o temă pentru după armistițiu, potrivit Ursulei von der Leyen. Marco Rubio a schimbat ordinea și a spus că garanțiile pentru Kiev trebuie să fie ”ceva cu care să fie de acord și Rusia”. Rușii au mers mai departe. O sursă din delegația lor a explicat pentru Reuters că Ucraina reprezintă doar un capitol dintr-o ”arhitectură de securitate cuprinzătoare și indivizibilă” pentru tot continentul.
Pentru România, primul reflex al guvernanților ar fi să intre în panică după o nouă postare a lui Andrei Caramitru. Formula ”securitate indivizibilă” are un text de referință. Ea apare în proiectele de tratat trimise de Moscova în decembrie 2021, care cereau retragerea infrastructurii NATO din statele intrate în Alianță după 1997. România a intrat șapte ani mai târziu.
Doar că noi am trecut deja printr-o repetiție generală în 2025. Americanii au oprit rotația unei brigăzi la Kogălniceanu, cam o mie de militari au plecat, iar profeții retragerii au avut câteva zile de glorie. Apoi s-a văzut ce a rămas. Scutul de la Deveselu, avioanele de la Câmpia Turzii, baza de la mare cu extinderea ei de vreo două miliarde de dolari, toate au rămas pe loc. Washingtonul a mutat oamenii care vin și pleacă și a lăsat neatins betonul. Exact pe această linie s-ar negocia și o garanție pentru Moscova.
Nimeni de la Abu Dhabi n-are mandat să demonteze baza de la Kogălniceanu, iar textul semnat de europeni spune negru pe alb că NATO rămâne ”elementul central al apărării colective euro-atlantice”.
Ce vrea Kremlinul de la România are un nume, Deveselu. Rușii repetă de un deceniu că lansatoarele scutului antirachetă pot găzdui și rachete Tomahawk, adică arme ofensive cu Moscova în raza de acțiune. Washingtonul a răspuns acestei temeri cu mult înainte de Abu Dhabi. Într-un document trimis Kremlinului cu o lună înainte de invazie și publicat apoi de El Pais, americanii ofereau un ”mecanism de transparență” care să confirme absența rachetelor Tomahawk la Deveselu și în Polonia, în schimbul unor inspecții la două baze rusești. Documentul promitea, cu o politețe care azi sună aproape duios, consultarea aliaților, ”inclusiv România și Polonia”. Kremlinul a ignorat oferta, iar în mai puțin de o lună tancurile rusești porneau spre Kiev.
Aici intervine varianta practică, mult mai puțin spectaculoasă decât o nouă Ialtă, cu Europa împărțită pe șervețel. Un regim de verificare la Deveselu nu costă nimic din punct de vedere militar, întrucât baza a fost construită, oficial, împotriva rachetelor iraniene. Moscova primește o garanție pe care o poate vinde acasă drept victorie, iar România își păstrează avioanele, tancurile aliate de la Cincu și bazele NATO. Apoi, Marea Neagră are deja precedentul coridorului de cereale. După o lună în care dronele au lovit nave comerciale și au ucis doi marinari, un regim comun de navigație ar fi un câștig direct pentru Constanța.
Republica Moldova este neutră prin propria Constituție, veche de trei decenii, la fel ca Austria sau Irlanda în interiorul Uniunii, așa că formula ”UE fără NATO” descrie un statut deja existent. Singurul lucru de negociat cu adevărat rămâne garnizoana rusă din Transnistria.
Tot scenariul are o singură condiție. Moscova trebuie să coboare de la lista maximală de acum cinci ani la o inspecție pe un câmp din Olt. Lavrov dă deocamdată semne contrare, iar Rubio pare dispus să-l asculte cu răbdare. Între o pace ieftină și una ruinătoare pentru flancul estic, totul depinde de cât de mult acceptă Kremlinul să taie din vechile pretenții.
Ultima ironie a zilei poartă ștampila Bruxelles-ului. Cu câteva ore înainte de Abu Dhabi, Ursula von der Leyen a trecut pe la Cotroceni, a promis cincizeci de milioane de euro pentru un centru de securitate la Marea Neagră și a plecat la Varna. A doua zi, arhitectura securității europene s-a discutat între britanici, francezi, germani și italieni, plus câțiva reprezentanți ai CE.
România n-a fost invitată nici măcar în anticameră. Asta deși singurul lucru concret pe care Moscova îl poate cere de la flancul dâmbovițean al NATO se află la Deveselu, în județul Olt. Americanii promiteau în 2022 că vor consulta România înainte să negocieze ceva despre baza de acolo. Cel mai probabil, Witkoff va pune Deveselu pe masă fără să-l sune pe Nicușor Dan.