Romaniei i se pregateste o capcana: capcana parteneriatelor civile. Iar milioanelor dintre noi care am semnat pentru revizuirea Articolului 48, ni se pregateste o surpriza: casatoriile intre persoane de acelasi sex pot deveni o realitate in Romania indirect. Parlamentul le poate legaliza in mod direct abrogind paragraful din Codul Civil care le interzice, si, simultan, definind casatoria ca fiind o relatie intre doua persoane fara deosebire de sex. Indirect, insa, ele pot deveni o realitate prin instituirea parteneriatelor civile, se arată într-o analiză a Alianței Familiilor din România, preluată de Romanian Global News.

Fara exceptie, in toate tarile unde parteneriatele civile au fost instituite s-a ajuns la casatorii homosexuale. Legalizarea parteneriatelor civile este obiectivul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (“CNCD”). In ultimele saptamini CNCD insista ca Romania sa accepte, simultan cu revizuirea Articolului 48 privind casatoria, si instituirea parteneriatelor civile. CNCD exploateaza lipsa de cunostina in acest domeniu a majoritatii covarsitoare a populatiei Romaniei. Pentru a institui parteneriatele civile, insa, CNCD are nevoie de sprijinul partidelor politice si se lucreaza indeaproape cu diversi palamentari la un proiect legislativ. Cind, ori daca, se va ajunge la acest punct, va vom prezenta lista parlamentarilor si a partidelor politice care sprijina parteneriatele civile.

O ingrijorare similara este ca si partidul de la guvernare, PSD, incepe sa declare tot mai frecvent si deschis o deschidere spre legalizarea parteneriatelor civile in Romania, dar folosind o terminologie mai nuantata, aceea a “cuplurilor” in loc de “parteneri”. Fie cupluri, fie parteneri, parteneriatele civile sunt o capcana pentru Romania. Daca Articolul 48 va fi revizuit iar parteneriatele civile instituite, ne vom afla exact in aceasi pozitie in care suntem astazi – nu am realizat nimic. O explicatie a acestei mari dileme, dar si capcane, este subiectul comentariului nostru de astazi.

Casatorie, familie, si egalitatea intre familii

CEDO a declarat de mai multe ori ca nu exista un drept la casatorii intre persoane de acelasi sex recunoscut de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. A declarat deasemenea ca statele ori partile contractante nu au obligatia sa institutie parteneriate civile de nici un fel, nici intre persoane de sex opus nici intre persoane de acelasi sex. Romania, deci, nu are obligatia, impusa de Conventie ori CEDO, de a legaliza ori institui casatorii intre persoane de acelasi sex ori parteneriate civile. CEDO, insa, a declarat, in repetate rinduri, ca parteneriatele civile constituie o varianta a familiei, inclusiv a familiei naturale ori traditionale, si ca, odata legiferate, tarile care le legifereaza trebuie sa le acorde tratament egal cu familia naturala si traditionala constituita din barbat si femeie. In alte cuvinte, CEDO a decis ca un cuplu constituit intr-un parteneriat civil intre persoane de acelasi sex constituie o familie, nu casatorie, si ca acest tip de familie trebuie tratat in mod egal cu familia naturala constitutita dintr-un barbat si o femeie. Conform CEDO, nu se permite discriminare intre parteneriatele civile formate din persoane de acelasi sex si familia constituita din barbat si femeie.

Cind parteneriatele civile au inceput sa devina la moda, multe tari le-au adoptat, zicind, de fapt, “de ce nu”? Grecia e un caz tipic. Grecii au cazut in capcana dar nadajduim ca Romania nu va apuca pe aceasi cale. Cu ani in urma, grecii au instituit parteneriate civile intre persoane de sex opus. Adica, in mod negandit, pentru a fi in rind cu restul Europei, au legiferat concubinajul. Homosexualii greci au dat Grecia in instanta iar CEDO a declarat ca Grecia a discriminat impotriva lor legiferind doar parteneriate civile intre persoane de sex opus dar nu si intre persoane de acelasi sex. In consecinta, a impus Greciei sa instituie parteneriatele civile intre persoane de acelasi sex. Notam, insa, ca CEDO a mentionat ca Grecia nu avea obligatia sa legifereze parteneriate civile intre persoane de sex opus, dar pentru ca le-a instituit a avut obligatia aditionala de a institui si parteneriate civile intre persoane de acelasi sex. Italia a parcus si ea aceasi traiectorie, iar acum citiva ani CEDO a impus Italiei sa instituie parteneriate civile intre persoane de acelasi sex. Un scenariu similar se deruleaza si in Austria unde conservatorii s-a opus legalizarii casatoriilor homosexuale. Anul trecut, insa, Curtea Constitutionala a Austriei a impus guvernului austriac sa legifereze casatoriile homosexuale deoarece Austria deja a instituit parteneriatele civile iar principiul egalitatii de familie impune legalizarea casatoriilor si “familiilor” intre persoane de acelasi sex.

Incercarile de a echivala casatoria cu parteneriate civile au aparut pentru prima data in anii 90 si de atunci presiunea continua si se simte, peste tot in lumea occidentala, in parlamente si tribunale. Au fost demarate si continua sa fie demarate aproape exclusiv de homosexuali. Rar se aud voci din partea cuplurilor heterosexuale care cer instituirea parteneriatel civile pentru cupluri de sex opus. De fapt, e ironic si veti fi surprinsi sa stiti ca in Marea Britanie autoritatile au refuzat sa instituie parteneriate civile intre persoane de sex opus, iar cazurile instituite in instanta de cupluri heterosexuale pentru instituirea lor au fost respinse. La fel in Austria. Austria, insa e un caz cu totul aparte, pentru ca un cuplu heterosexual austriac a inceput o actiune judecatoreasca impotriva Austriei in CEDO dupa ce autoritatile au refuzat sa le acorde statut de parteneriat civil. Autoritatile le-au spus tinerilor ca au la dispozitie casatoria heterosexuala. Adica, heterosexualii sa se multumeasca cu institutia casatoriei iar homosexualii cu parteneriatele civile. Cuplul austriac a dat Austria in instanta la CEDO dar anul trecut CEDO le-a respins actiunea. CEDO a declarat ca pentru heterosexuali nu exista un drept la parneteriate civile si, in consecinta, nu se pot plinge de discriminare. E greu de inteles ori justificat aceasta contradictie discriminatorie in gandirea judecatorilor de la CEDO.

De ce ne opunem instituirii parteneriatelor civile?

Explicatia pe care o dam astazi privind pericolele parteneriatelor civile nu este noua. Am mai facut-o in trecut, dar o facem din nou astazi cu nadejdea ca publicul din Romania va intelege miza enorma a legalizarii lor in Romania: inevitabil si in timp, parteneriatele civile vor duce la legalizarea casatoriilor homosexuale. Formula preventiva e, deci, ca parteneriatele civile de nici un fel sa nu fie instituite. Exista motive bine intemeiate si enorm de multe care impun interzicerea legalizarii parteneriatelor civile in Romania pe linga faptul ca ele vor rezulta in legalizarea casatoriilor homosexuale. Aceste motive le-am discutat cel putin o data ori de doua ori pe an de mai multi. O facem din nou avind in vedere conjunctura grava in care ne aflam.

In primul rind, casatoria si familia sunt institutii, iar parteneriatele civile o moda sociala tranzitorie. Legalizarea concubinajului nu este o idee buna. Ea inseamna legalizarea haosului social. Cu ani in urma am analizat si publicat pentru cititorii nostri un comentariu despre cel mai vechi text cunoscut istoriei, Codul lui Hammurabi, din perspectiva familiei si a casatoriei. Scris pe piatra, Codul a fost datat la intre 1.700 si 1.800 inainte de Hristos. A fost prima incercare, cunoscuta pina in prezent, facuta de societate de a institui ordine si reguli in relatiile de familie si casatorie. Articolul 128 din Cod defineste familia ca fiind un legamint intre un barbat si o femeie. Oare de ce sa fi facut generatia aceea de oameni acest lucru? Explicatia e simpla. Inainte de instituirea casatoriei ca institutie predomina haosul social. Barbatii paraseau femeile insarcinate si femeile traiau in grup impreuna cu copiii lor pentru a putea supravietui. Se practica o varianta rudimentara a concubinajului care a generat haos social. Pentru a iesi din haos, oamenii au instituit familia si casatoria, le-au transformat in institutii si au reglementat accesul la ele, tocmai pentru a preveni intoarcerea la haosul social anterior, impunind reguli. Un lucru este cert: cind familia si casatoria au fost transformate in institutii protejate si reglementate de lege motivatia principala a fost procrearea si cresterea copiilor si, implicit, succesiunea ordonata a generatiilor. De aceea, Codul lui Hammurabi pedepsea adulterul cu moartea, interzicea abandonul copiilor ori a familiei, iar divortul era permis doar in situatii extreme. De exemplu, un barbat care isi parasea sotia din motive de sanatate trebuia sa-i plateasca sume mari de bani pentru a-i asigura nevoile.

In al doilea rind, parteneriatele civile nu au nicio utilitate sociala. Pentru prima data in istorie, concubinajul a fost legalizat, sub forma de parteneriat civil, in Danemarca in 1989. In 1989 concubinajul a fost transformat intr-o institutie sociala sanctionata de lege. Concubinajul, insa, este o moda trecatoare care din motive obiective nu poate fi, si nici nu trebuie, echivalat cu familia ori casatoria. Parteneriatele civile nu isi au nici un rost si sunt total lipsite de utilitate sociala. La cel folosesc ele? Este o intrebare cheie si fundamentala. Din 2009 cind am lansat comentariile noastre saptaminale nu am dat nici macar peste un singur articol de specialitate care sa sprijine, chiar la un nivel minim, idea ca parteneriatele civile au utilitate sociala. Daca nu sunt utile, de ce sa fie transformate in institutii care inevitabil vor fi echivalate cu familia si casatoria naturala? Dimpotriva, casatoria si familia naturala poseda utilitate sociala: procreare, cresterea copiilor, coeziune sociala intre cele doua sexe, coeziune sociala intre copii si parinti, perpetuarea in mod ordonat a speciei umane, succesiunea ordonata a generatiilor, si cadrul ideal pentru dezvoltarea emotiva si sexuala a copiilor, unde fiecare copil e expus celor doua sexe si care ii sunt utile pentru dezvoltarea armonioasa a propriei sexualitati.

In al treilea rind, valoare sociala a casatoriei e inestimabila. Acum 130 de ani, in 1888 pentru a fi precisi, Curtea Suprema a Statelor Unite a emis decizia Maynard v. Hill, enuntind principiul dupa care “casatoria e fundamentul familiei si al societatii, fara de care nu poate exista nici civilizatie nici progres.” Saizeci de ani mai tarziu, in 1948, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, afirma acelasi lucru in Articolul 16. Ambele documente, de fapt, parafrazeaza si sprijina ceea ce generatia de oameni care a adoptat Codul lui Hammurabi acum 3.800 de ani deja a realizat si inscris pe obelisc. E ironic ca prima declaratie privind familia si casatoria cunoscute istoriei a fost sapata in piatra dainuind astfel pina in zilele noastre. Decizia Maynard a adaugat, privind casatoria, ca ea “creaza cea mai importanta relatie a vietii, si influenteaza moravurile si civilizatia omenirii mai mult ca oricare alta institutie”. A observat deasemenea ca “asocierea permanenta a celor doua sexe este unul din cele mai rudimentare caracteristici ale civilizatiei”. Studiile sociologice facute de-a lungul veacurilor confirma statutul privilegiat de care casatoria – nu parteneriatele civile – s-a bucurat si trebuie sa se bucure in societate. Ea confera obligatii legale sotilor, cauzeaza stabilitate si coeziune sociala, contribuie mai mult ca oricare alta institutie la dezvoltarea personala si bunastarea individului, protejaza, mai bine ca ori care alta institutie, bunastarea fizica si emotionala a femeilor si copiilor.

In trecut, am publiat date vaste privind diferentele enorme intre casatoria naturala si concubinaj. Redam din nou citeva dintre ele. Privind stabilitatea sociala, diferentele sunt ca de la cer la pamint. Nu negam ca divortul e o problama si cauzeaza instablitate sociala, dar instabilitate cauzata de divort e minima in comparatie cu instabilitatea sociala care tipifiaza concubinajul. In anii 90, peste 60% din casatoriile americane erau intacte si nu rezultau in divort. In contrast, in aceasi perioada de timp longevitatea concubinajului in America era de doar 1,3 ani. Zece la suta din cuplurile care traiau in concubinaj stateau impreuna mai mult de 5 ani, doar o treime mai mult de 2 ani, si numai 40% mai mult de un an.

In al patrulea rand, parneteriale civile reduc nivelul casatoriilor. Instituirea parteneriatelor civile, adica legiferarea concubinajului, a rezultat in reducerea drastica a numarului casatoriilor si la cresterea la fel de drastica a numarului copiilor care cresc cu un singur parinte ori cu parinti necasatoriti. In Suedia s-a observat ascendenta rapida a concubinajului in detrimenul casatoriei. Tinerii suedezi prefera concubinajul casatoriei. Disparatia familiei ca institutie e cea mai accentuata in Suedia, urmata de Norvegia. Suedia are numarul cel mai ridicat din lume de copii care traiesc cu doar un singur parinte. Periodic, copiii sar de la un parinte la altul. Adica, au un singur parinte constant, mama de exemplu, dar tot la un an sau doi mama isi schimba prietenul, ori se produc perioade lungi de timp cind copilul traieste doar cu mama.

Un alt exemplu, care ne-a atras atentia luna trecuta, e Canada unde casatoriile homosexuale au fost instituite in 2002. Cardus e un think tank canadian specializat in “Canadian family reasearch” (“studii privind familia in Canada”) si in “the importance of family stability in strenghtening civil society” (“importanta stabilitatii familiei in intarirea societatii civile”). Mai devreme in an, Cardus a publicat un raport conform caruia in 1961 94% din copiii canadieni pina la 14 ani locuiau cu parinti casatoriti. In 2011 procentul a scazut la 64%, si, conform recensamintului din 2016, la 62%. In 1996, 10,5% din copiii canadieni locuiau cu parinti care traiau in concubinaj. Pina in 2016, acest procent a crescut la 17%, o crestere de 62% in 20 de ani. [Studiul: https://www.cardus.ca/research/family/publications/5177/new-census-data-shows-fewer-children-living-with-married-parents/]

In al cincilea rind, casatoriile homosexuale, parteneriatele civile, si concubinajul au efecte negative asupra copiilor. Acest subiect l-am discutat in mod detaliat si deseori intre 2012 si 2016. Mentionam din nou doua articole privind subiectul care au facut inconjurul lumii. Primul articol de specialitate e Mark Regnerus (Profesor de Sociologie la University of Texas), How Different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Structure Study, publicat in Social Science Research (2012). Al doilea e Paul Sullins (Profesor de Sociologie la Catholic University of America), Invisible Victims: delayed Onset Depression among Adults with Same-Sex Parents, publicat de Hindawi Publishing Corporation (2016).

Mentionam si ultimult material peste care am dat privind subiectul care tocmai a fost publicat luna trecuta. E cartea lui Helen M. Alvare, Profesoara de Drept la Scalia Law School de la George Mason University din Washington. Cartea, care de fapt e un tratat de jurisprudenta privind deteriorarea conditiilor de viata ale copiilor in familii netraditionale, e intitutala Putting Children’s Interests First in US Family Law and Policy(“Afirmarea primordialitatii intereselor copiilor in dreptul si politica americana”) (2018). Capitolul 2 al cartii (Paginile 58-65) discuta conditiile tragice in care traiesc copiii Americii care se nasc ori cresc in familii netraditionale. E intitulat Nonmarital Births and Child Outcomes (Nasterile in afara casatoriei si dezvoltarea copiilor”). Harve agreeaza cu noi, afirmind ca volumul de studii care confirma toxicitatea structurilor de familie netraditionale asupra copiilor e voluminos. In propriile ei cuvinte, “Regading this enormous body of literature, I will only establish that there are sound reasons to believe that children conceived nonmaritally experience disadvantages which stem in large part from the common challenges that follow from being born to unmarried parents” (“Privind acest volum gigantic de literatura de specialitate, doar vreau sa conving ca exista motive bine intemeiate sa credem ca minorii conceputi in afara casatoriei sufera dezavantaje care rezulta in mare masura din provocarile bine cunoscute care decurg din nasterea intr-o familie unde parintii nu sunt casatoriti”) Important, Harve blameaza haosul social care afecteaza copiii pe revolutia sexuala, pentru care ea foloseste expresia “the rise of sexual expressionism” (“ascensiunea expresivitatii sexuale”).

Ce castigam daca instituim parteneriatele civile?

Cine are de castigat din asta? Nimeni. Dar mai ales copiii. Cu cit familia si casatoria se destrama iar concubinajul e incurajat prin legalizarea lui sub forma parteneriatelor civile, cu atit mai mult statul trebuie sa intervina sa aibe grija de copii. Noul sot al mamei divortate ori parasite de prietenul ei devine statul, iar noul parinte al copilului devine tot statul. Acest fenomen e deosebit de pronuntat in Norvegia, Suedia, Danemarca si Marea Britanie. Danemarca, insa, incepe sa confrunte realitatile destramarii casatoriei si familiei. Daca in 1989 a actionat sa destrame casatoria legalizind parteneriatele civile, in 2018 incearca sa o fortifice. Luna trecuta Danemarca a abrogat divortul instantaneu. Divortul se poate obtine doar la cel putin 90 de zile de la inregistrarea actelor de divort. Se spera ca intre timp sotii se vor impaca iar familia va supravietui.

Egalitate si discriminare

Unde e egalitate e discriminare. Discriminarea e rezultatul inevitabil al urmaririi egalitatii radicale. Daca CEDO insista ca familiile homosexuale sunt egale cu familiile naturale, nici statul nici noi nu le putem trata inegal. Partenerii homosexuali vor trebui tratati ca soti, ca parintii, si ca avind aceleasi autoritati. Iar statul va cauta sa imprime in fiecare dintre noi acceptarea parteneriatelor pe picior de egalitate cu casatoria. Va lua citva timp, dar cea ce se intimpla in Occident se va intimpla si in Romania. In numele egalitatii, parteneriatele civile nu vor mai putea fi criticare, nu vom mai putea spune ca ele nu constituie casatorii, ca sunt “familii de tip fake = false,” ori ca nu au nici un rost. CNCD ne va pedepsi, vom fi dati in judecata. Va fi doar o chestiune de timp pina cind ni se va interzice, chiar din punct de vedere teologic ori biblic, sa mai spunem ca parteneriatele civile constituie o legiferare a pacatului si a imoralitatii sexuale. Va fi doar o chestiune de timp pina cind cofetarii crestini, tipografiile crestine si firmele vor trebui sa acorde aceleasi beneficii homosexualilor “casatoriti” pe care le acorda familiilor naturale. Noi vom fi discriminatii. Va fi doar o chestiune de timp pina cind homosexualii vor putea adopta copii. La inceput Mihai va cere, si in timp i se va permite, sa adopte copii lui Ion, iar apoi Ion si Mihai impreuna vor cere sa li se acorde dreptul sa adopte copii asa cum acuma pot face doar Gheorghe cu Maria. CEDO deja a facut decizii in sensul acesta. La fel si tribunalele federale americane. Repercursiunile deja sunt enorme, devastatoare si iremediabile. Se va produce cea mai mare revolutie sociala cunoscuta istoriei, iar revolutia sexuala va triumfa in detrimentul societatii normale. Fara de care normalitate ea va muri. Unii vor numi instituirea parteneriatelor civile un semn al progresului, dar istoria va da verdictul cel mai obiectiv, ultim si iremediabil.

AFR va recomanda: Cine are urechi de auzit sa auda! Oferim comentariul unui profesor de drept australian de la Newcastle Law School, publicat luna asta, care explica detaliat discriminarea profunda cu care se confrunta crestinii Australiei ca urmare a recentei legiferarii a casatoriilor homosexuale: https://lawandreligionaustralia.files.wordpress.com/2018/04/same-sex-marriage-and-christian-health-professionals.pdf

SOLICITAM VOLUNTARI PENTRU REFEREND

Informatiile publicate in presa in ultimele saptamini ne dau nadejde ca referendumul pentru casatorie va fi programat curind. Avem la dispozitie cel mult 30 de zile sa ne mobilizam pe noi si publicul din Romania sa se prezinte la vot. E nevoie ca cel putin 30% din intregul electorat roman sa se prezinte la vot pentru ca amendamentul la Articolul 48 sa fie adoptat. Conform datelor oficiale, in intreaga lume sunt aproximativ 18 milioane de cetateni romani cu drept de vot, adica persoane care locuiesc in Romania ori in afara Romaniei, au peste 18 ani si detin un buletin de identitate ori pasaport romanesc valabil, si un cod numeric personal. Restul romanilor ori cetatenilor romani care nu ideplinesc aceste conditii nu pot vota.

Concret, deci, e nevoie ca cel putin 5,4 milioane de cetateni sa se prezinte la referend si sa voteze. Daca luam in calcul ca 10% din voturi ar putea fi anulate din diferite motive, e necesar ca cel putin 6 milioane de cetateni sa se prezinte la vot. La prima vedere, numarul acesta pare sa intimideze si sa descurajeze, o impresie pe care mizeaza cei care se opun referendumului.

Am ajuns la ultima suta de metri si se impune sa ne continuam alergarea cu toata convingerea, perseverenta si determinarea pina la capat. Din 2006 incoace ati dat 3 650 000 de semnaturi pentru Articolul 48 si trebuie sa dublam acest numar pentru revizuirea lui oficiala prin prezenta la vot. Lucrul acesta e posibil, dar avem nevoie de mobilizare. Incepind chiar de astazi sugeram cetatenilor tarii sa faca din referend preocuparea lor principala zilnica si subiectul lor principal in discutiile cu cei din familie, biserici, parohii, omilii si persoane terte. Sa-si incurajeze prietenii, colegii si pe toti ai lor sa voteze.

De ce e nevoie?

Vom coopera cu celelalte grupuri pro-familie din Romania si ne vom coordona eforturile pentru mobilizarea publicului. In principal, avem nevoie de voluntari care sa distribuie fluturasi si materiale in sprijinul referendumului peste tot unde este permis de lege: in spatiul public, la birou, in biserici, la vecini, etc. Avem nevoie de mii de voluntari.

Intentionam deasemenea sa facem intruniri cetatenesti in diferite orase si localitati din Romania pentru mobilizarea publicului. Nu mizam pe acces la mass media. Dimpotriva, ne asteptam ca mass media sa ne stea impotriva, sa dezinformeze, sa distorsioneze mesajul nostru si al vostru, sa va descurajeze, sa atace Biserica, persoanele si organizatiile cetatenesti care promoveaza referendumul, si sa acorde spatiu generos celor care ni se opun.

Repetam: avem nevoie de mii de voluntari. Cei interesati sa ajute ca voluntari sunt rugati sa raspunda acestui email ori sa ne scrie separat la adresa office@alianta-familiilor.ro. Avem nevoie de (1) numele dvs intreg; (2) orasul in care locuiti; si (3) numarul de telefon pentru a va putea contacta in timp util. Important: avem nevoie de toate aceste informatii. Daca una din ele lipseste nu va vom putea contacta si, deci, folosi.

Sali de conferinte: Cei care ne puteti pune la dispozitie sali de conferinte unde ne putem intilni cu voluntarii si cetatenii, va rugam sa ne scrieti.

IMPORTANT: Ca urmare al apelului lansat duminica, deja am primit multe mesaje din partea dvs dorind sa fiti voluntari. Datorita numarului mare de mesaje, nu putem raspunde individual fiecarui voluntar care ne scrie, dar confirmam primirea mesajelor dvs. Va vom contacta odata ce data exacta a refendumului este anuntata oficial de autoritati.

Pentru familie, casatorie si viitorul copiilor nostri si al Romaniei!

Va multumim! Alianta Familiilor din Romania!

VOTATI PENTRU UNIREA ROMANIEI CU REPUBLICA MOLDOVA

In Republica Moldova a fost lansat un sondaj de opinie privind unirea Romaniei cu Republica Moldova. Va rugam sa participati si sa votati DA. Intrati pe link si votati. Au mai ramas doar 2 zile pentru vot:

Chișinău, ieși la vot! Au mai rămas 5 zile pentru a spune “DA” sau “NU” UNIRII

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: “Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!