Pentru prima oară prezența românească din Milanoși Lombardia este consemnată într-unimportantvolum monograficcu titlul: “Milano Multietnica. Scorci e memorie” recent aparut în această vară la editura Meraviglie 206 p.,lucrareîngrijităde doi cunoscuți jurnaliști italieni Donatella Ferrario și Fabrizio Pasoli.

 

Milanoestedeja cunoscut ca un oraș multietnic în care locuiesc cca. 250 000 de străini, originari din 160 de țări,capitala lombardăfiind o metropolă care se înscrie într-o evoluție fireascăîn rândul marilororașeeuropene și occidentale. Zi după zi,în opinia celor doi autori,orașul se îmbogațește cu sunetul unor noi limbi,unor noi culturi, unor noi mentalități.Noua realitate căruia nu îi lipsesc multe aspecte problematice, aduce cu sine un enorm potențial din punct de vedere cultural,fără a mai vorbide oexperiențăfascinantă pe care o poate avea oricine care vrea sa descopere mapamondul printr-un simplu tur alcartierelormilaneze, care echivalează cu turul lumiiîntr-un singur oraș. Volumul este un mic pas spre a cunoașteși înțelege pe celalalat, pentru aceasta este însănecesar să faci cunoscut acest fapt, afirmăcei doijurnaliști.Lucrarea monograficăeste rodul amai mult dedoi ani de muncă a autorilor, careînsumeazărezultatul a zeci si zeci deîntalniri cu persoaneaparținândnationalitățilorprezentate în volum, fiecare povestindexperiențalorlegată deMilano,reprezentanțide asociații, exponenți ai religiilor, mediatori culturali, cercetători, limitându-seîn prezentarea naționalităților mai numeroase de pe teritoriul orașuluiMilano, careprovin din: Filipine, Egipt, China,Peru, Sri Lanka, România, Ecuador, Ucraina,Maroc,Bangladesh cu Armenia, Senegal, Eritrea, etc.

Cu unnumăr decca. 15 000de rezidenți,româniisesitueazăpe loculșaseîntre comunitățile de străinidin Milano, în schimbpe teritoriulLombardieisunt prezenți159 626,comunitatea noastrăsituându-seîntregrupurilemari deemigranțidin regiune.Autorii consideră că românii se integrează foarte repede în Italiadatorită afinităților lingvistice,fiindmult predispuși la forme de asociaționism ca o referință principalăînspre a păstra rădăcinile culturaleși lingvistice. Comunitatea românească caracterizându-seîn acest sensprintr-oexistențătransnațională în care patria de origine coexistă cu noul context social.

Italia este considerată sora mai mare pentru România,afirmă cei doi autori,o caracterizare careîn virtutea factorului latinității, face ca românii să se simtă foarte apropiați de această țară.Emigrația românească în Italia are rădăcini vechi încă după primul război mondial, dar despre o emigrație masivă se poate vorbi abia după căderea zidului Berlinului începând cu anul1990. Dacă în anii 1980 se înregistrau 363 rezidenți româniîn orașul Milano,în 1995 eraustabiliți541 ca apoiîn 2015numărul lor să crească la5.536, iarîn 2015să fieînregistrați cca.14.798 de romani.Autorii prezintă si oscurtă incursiuneistorică a României, marile momente de la 1848 (rolulși influențaluiGuseppeMazzini înȚărileRomâne, prietenia româno-italiană,schimburileculturale care au avut locîn decursul timpului între principatele Române și Italia), perioada interbelică caracterizată de marileinițiative culturale atât dinspre partea Italiană: deschiderea Institutului Italian deCulturălaBucurești,prezențalui Ramiro Ortiz, catedra de limbă română cât și extraordinarastrategiediplomaticăculturalăvenită dinpre partea Statului românîn Italia,rolulpersonalitățilorNicolae Iorga șiVasile Pârvan, fondatori ai douămari instituții de cultură cu un rol fundamental atunci și acum în promovarea culturală și artistică românească în Italia.Sunt prezentate personalități italiene precum Luigi Cazzavillan, Giovanale Vegezzi Ruscalla, Ramiro Ortiz care au contribuit mult la istoria raporturilor culturale între România și Italia.

O corespondență pentru Romanian Global News de la Violeta Popescu