Unii își pierd timpul „destructurând” voturile acordate Maiei Sandu, pentru a identifica dacă simpatizanții PD figurează printre aceștia și a demonstra, în funcție de simpatiile politice, că Plahotniuc a fost sau nu a fost sincer atunci când a declarat că și-a dat votul pentru candidatul care „nu are nevoie de sprijinul său”, scrie Nicolae Negru în www.ziarulnational.md, preluat de Romanian Global News.

Fără datele unor sondaje la ieșirea din secțiile de votare, nu putem ști cu precizie dacă plusul de voturi peste așteptări a venit de la membrii PD sau persoanele indecise, destul de multe la număr. Este evident însă că Plahotniuc are nevoie azi mai mult ca președintă să devină Maia Sandu, decât Igor Dodon, căruia i s-a creat, nu fără contribuția platformei DA și a forumului civic, o falsă imagine antioligarhică.

Victoria unei persoane necotrolate de Plahotniuc, din afara „sistemului”, cum este Maia Sandu ar fi o dovadă indirectă că în Republica Moldova s-au ținut alegeri libere și corecte, că în plină toamnă au apărut semne ale schimbării. Deși, în opoziție, Dodon reprezintă nu numai un curent antagonist, pro-estic, ci și vechea clasă politică, un antielement al schimbării.

Chiar dacă este o figură simbolică, un președinte antieuropean ales de „întregul popor” ar fi o palmă răsunătoare pe fața Occidentului, care a investit mult în Republica Moldova. Simbolurile, s-a mai spus, contează în politică. Și Plahotniuc, volens-nolens, trebuie să țină cont de aceasta, dacă dorește pentru Republica Moldova un acord cu FMI și deblocarea asistenței fiananciare externe. Alternativa e ca el să scoată banii respectivi din buzunar. E situația când Plahotniuc-oligarhul trebuie să cedeze în fața lui Plahotniuc-politicianul pentru a supraviețui.

Ascensiunea lui Dodon nu e doar de natură simbolică. Inevitabil, dincolo de pierderile materiale sau sentimentale, ca în cazul României, această schimbare va fi privită de Occident și prin prisma securității și stabilității regionale, care va avea de suferit cu un președinte-marionetă al Rusiei agresive. Nu poate fi ignorat faptul că Dodon le servește alegătorilor din Republica Moldova un mesaj dublu: antioligarhic, dar și pro-putinist, antiromânesc, antiucrainean (recunoaște anexarea Crimeii), care justifică politica revanșardă a Rusiei. Primul mesaj e un fel de camuflaj pentru cel de-al doilea. E o „plăcintă” electorală care le provoacă euforie, entuziasm, alegătorilor nostalgici, admiratori deschiși sau ascunși ai lui Putin.

O diferență de 140 de mii de alegători nu este ușor de recuperat în fața unui concurent care se bucură de asistență financiară, politică, informațională din partea Moscovei. Și Bisertica Ortodoxă Rusă prin clerul promoscovit de la Chișinău face campanie electorală de partea lui Dodon. Maia Sandu, candidatul antioligarhic și proeuropean, are nevoie de ajutor.

Este evident că liderul PAS va trebui să-și regândească strategia electorală, căci limitele mobilizării votanților doar prin mesaje antioligarhice au fost atinse deja. Trebuie înlăturată „batista” de pe țambalul integrării europene, e nevoie de mesaje geopolitice bine elaborate, argumentate, care să convingă electoratul dezamăgit că nu cursul european, nu reformele, ci lipsa acestora este cauza dispariției miliardului. Ar fi necesară o dispută generală despre dihotomia Est-Vest și miza adevărată a alegerilor prezidențiale, ca electoratul să înțeleagă că va fi în pierdere dacă nu va merge la vot.

„Coordonatorul executiv” și liderul PD nu poate sta la o parte, ca un observator sau arbitru. Problema e cum va reuși el să o ajute pe Maia Sandu să devină președintă, în condițiile în care acest ajutor nu este solicitat și ar putea dăuna.