După Scandalul de antisemitism inventat TRONOS la CATEDRALĂ, Institutul „Elie Wiesel” continuă acțiunile pentru înlăturarea numelor lui Mircea Vulcănescu, Radu Gyr și Vintilă Horia din denumirea unor străzi și a unui liceu! Răspunsul domnului Octav Bjoza, fost președinte al Asociației Foștilor deținuți Politici din România, la o cerere similară și reluarea câtorva considerații personale despre tentativa „dușmanilor omului” de eliminare din spațiul public a Mucenicului Mircea Vulcănescu și a Poetului închisorilor comuniste, Radu Gy, scrie Florn Palas pentru https://www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.

Institutul „Elie Wiesel” a publicat, în 17 octombrie a.c., un raport anual privind stadiul implementării Strategiei Naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură. În raport se menționează că Institutul a continuat demersurile prin care urmărește schimbarea numelui străzii Radu Gyr din Cluj-Napoca, eliminarea numelui lui Mircea Vulcănescu din denumirea unei străzi din București, sectorul 1 (în acest moment sentința Tribunalui București de modificare a numelui străzii a fost contestată de Consiliul General și Primăria Municipiului București, care au declarat recurs împotriva acestei hotărâri), și anunță demararea procedurii de schimbare a denumirii Liceului „Vintilă Horia” din Segarcea, județul Dolj (în data de 9 mai 2025, Consiliul Local al orașului Segarcea a emis Hotărârea Nr. 44 privind schimbarea denumirii Liceului Tehnologic „Horia Vintilă” Segarcea, județul Dolj).

În cadrul unei reuniuni care a avut loc la data de 2 iunie 2025, s-a agreat ca instituțiile care formează Comitetul interministerial pentru monitorizarea implementării Strategiei să transmită scrisori comune pentru soluționarea cererilor Institutului „Elie Wiesel”.

În martie 2017, la o solicitare similară a Institutului „Elie Wiesel”, domnul Octav Bjoza, pe atunci președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, adresa o scrisoare publică, ale cărei concluzii se cuvine să le reamintim:

„Astăzi, după aproape 70 de ani de la acele evenimente, nu putem fi doar mâhniți, ci suntem chiar indignați de pretențiile aberante ale Institutului pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, în încercarea sa de a ne lăsa fără mari personalități ale vieții culturale din România. În concret, se cere instituțiilor Statului Român eliminarea denumirilor unor străzi și instituții, precum și dărâmarea unor statui și plăci comemorative.

În concret, mă voi referi doar la trei cazuri și anume, acelea ale lui Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu și Radu Gyr, toți fiind mari personalități ale vieții culturale a României. Cunoaște cineva vreo crimă săvârșită de unul dintre ei!?

Culpabilizează cineva pe toți foștii membri ai Partidului Comunist „ilegitim și criminal”, cum că ar fi fost vinovați de zecile de mii de crime săvârșite asupra acestui popor?

Radu Gyr este poetul suferinței neamului românesc, poetul suferinței din detenția politică a temnițelor și lagărelor de exterminare din vremea comunismului. El trebuie să ocupe un loc de frunte în Istoria literaturii române.

Cerem cu fermitate stoparea unor astfel de acțiuni!
Unde sunt, domnilor, „punțile toleranței”? (vezi Simpozionul Internațional).

Societatea românească de astăzi nu are nevoie de false tensiuni!
Abordarea aspectelor extreme din istorie nu trebuie să se facă în spirit extremist”.

Considerații personale (Florin Palas):

Obsesiv, directorul Institutului „Elie Wiesel” cere interzicerea cultivării în spațiul public a memoriei Mucenicului de la Aiud și a Poetului închisorilor comuniste. Alexandru Florian continuă lupta familiei Brucan împotriva celor două mari personalități ale culturii române. După 23 august 1944, ziarul Scânteia, aflat sub direcția agentului KGB Silviu Brucan, cerea condamnarea la moarte a ziaristului „fascist” Radu Gyr și a membrilor guvernului Antonescu, printre care s-a aflat și Mircea Vulcănescu, în calitate de subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe. Condamnările au fost pronunțate de Tribunalul Poporului (organ de executare al Partidului Comunist din România, conform afimației premierului comunist Petru Groza). De menționat că Alexandra Sidorovici, soția lui Silviu Brucan, era acuzator public la Tribunalul Poporului. Mai mult, aceasta avea să facă mult rău urmașilor lui Gyr și Vulcănescu. Fiica lui Radu Gyr, Simona, a fost exmatriculată din facultate de Alexandra Sidorovici, aflată în poziția de decan (policalificați boșevicii aceștia!).

Solicitarea lui Alexandru Florian se face în temeiul legii nr. 321/1945. Regretata Dora Mezdrea concluziona, într-un excepțional studiu dedicat lui Mircea Vulcănescu: „Iar când aceste condamnări se fac prin falsificarea legii 312/45, interpretată, în condamnarea finală, în sensul «că ceea ce se pedepsește este nu dezastrul național, ci cel internațional, provocat URSS-ului», apelând la «pedepsirea prin analogie și faptul periculozității, două principii din dreptul sovietic”, extrase de Primul Procuror din Istoria diplomației, apărută sub îngrijirea lui V. P. Potemkin, în editura Cartea Rusă, abuzând de noțiuni teoretice care nu au nici valoare doctrinară pentru dreptul penal”. Acuzele aduse de bolșevicii sovietici și cozile lor de topor din cadrul Tribunalului Poporului au fost demontate în mod strălucit de Mircea Vulcănescu în celebrul său cuvânt de apărare. Menționăm un singur lucru: România a realizat, în timpul celui de-al doilea război Mondial, un excedent comercial de 8 vagoane și jumătate de aur, fapt nemaiîntâlnit în istoria acestui război.

În 1945 și în 1948, operele lui Gyr și Vulcănescu au fost interzise „din principiu”, iar autorii lor au fost aruncați în pușcăriile bolșevice, unde au fost supuși unui regim de exterminare. Vulcănescu a fost martirizat în anul 1952, în închisoarea Aiud, iar Gyr a pătimit timp de 16 ani în închisorile bolșevice, fiind ținut la Aiud în „CELULA MORȚII”, izolat timp de nouă luni, fără a fi anunțat că pedeapsa de condamnare la moarte i-a fost comutată la 25 de ani de temniță grea. În 1945, când a fost condmnat Gyr, și în 1948, când a fost condamnat Vulcănescu, condamnările se făceau în numele ocupantului sovietic. Mă întreb: acum, în 2025, în numele cui se fac aceste re-condamnări și epurări din spațiul public?