Într-un nou videoclip lansat astăzi de canalul Inside China Business, prezentatorul Kevin Wamsley adresează o critică ascuțită analiștilor occidentali din domeniul energetic și celor din interiorul industriei petroliere care au prezis că China — cel mai mare importator mondial de țiței — va fi paralizată de perturbările militare în curs din Venezuela și din Golful Persic, scrie fostul analist al CIA, Larry Johnson, citat de https://opozitia.net și preluat de Romanian Global News.
În schimb, s-a întâmplat exact opusul: China funcționează cu surplusuri semnificative de țiței, în timp ce piețele occidentale se confruntă cu penurii severe și cu prețuri în creștere rapidă.
Videoclipul, intitulat „Experții în energie și China s-au înșelat spectaculos, din nou”, prezintă rezultatele în timp real ale investițiilor de peste un deceniu ale Inițiativei Chineze „Belt and Road” (BRI) în infrastructura energetică globală. Aceste proiecte, susține analiza, s-au maturizat acum într-o rețea de aprovizionare rezilientă, rezistentă la sancțiuni, care izolează Beijingul de șocurile care afectează restul lumii.
Predicția care a eșuat
Analiștii occidentali se așteptau pe scară largă ca închiderea Strâmtorii Hormuz și acțiunile SUA împotriva fluxurilor de petrol din Venezuela să priveze China de țițeiul la preț redus, să forțeze reduceri dureroase ale consumului și să determine o creștere și mai mare a prețurilor globale, pe măsură ce Beijingul se zbătea să găsească barili de înlocuire. Imaginile din satelit, datele privind transportul maritim și cifrele privind producția rafinăriilor au fost toate citate ca dovezi că China se va confrunta în curând cu aceeași suferință pe care o trăiau toți ceilalți.
Cu toate acestea, după cum observă Wamsley, marile companii petroliere chineze sunt în prezent vânzători neți de țiței atât pe piețele spot europene, cât și pe cele asiatice. Stocurile din China nu se reduc. Cererea internă nu s-a prăbușit. Iar Beijingul nu a emis ordine de conservare de urgență și nici nu a redus producția industrială — măsuri pe care alte economii asiatice și Europa le-au luat deja.
Videoclipul evidențiază un paradox frapant: în timp ce țările de pretutindeni „se înghesuie să găsească noi surse de aprovizionare”, factorii de decizie chinezi „nu au luat măsuri radicale pentru a reduce consumul”. Rezultatul este o piață globală în care China pare să aibă un surplus, în timp ce restul lumii se confruntă cu o penurie.
Baza inițiativei „Belt and Road”
Explicația, potrivit videoclipului, rezidă în sutele de miliarde de dolari pe care Beijingul le-a investit în proiecte de energie, minerit, rafinare și logistică în țările din Sudul Global încă de la mijlocul anilor 2010. Aceste inițiative BRI — adesea respinse în Occident ca fiind „diplomație a capcanei datoriilor” sau irelevante din punct de vedere strategic — au creat un ecosistem energetic alternativ care funcționează în mare parte în afara sancțiunilor occidentale și a sferei de influență militară.
Exemple cheie citate:
• Cea mai mare rafinărie din Africa (construită de ingineri chinezi în Nigeria) și relații comerciale extinse în domeniul petrolului cu continentul.
• Exporturi record de petrol brazilian către China, care ajută la compensarea eventualelor deficite venezuelene.
• Coridoare logistice mature și contracte pe termen lung cu producători din America Latină, Asia Centrală și Orientul Mijlociu care nu depind de tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz.
• Stocarea strategică care a menținut stocurile chineze stabile, chiar dacă importurile ar fi scăzut cu aproximativ 25% de la începutul conflictului legat de Iran.
Aceste investiții au creat, de asemenea, blocuri diplomatice și economice mai solide între țările „majorității globale”. Comerțul intra-bloc crește cu rate de două cifre, iar mulți parteneri consideră acum China un cumpărător și partener pe termen lung mai de încredere decât piețele occidentale tradiționale.
Un model de eroare de calcul
Wamsley prezintă acest lucru ca fiind a doua eroare analitică majoră a observatorilor occidentali ai pieței petrolului din ultimii ani în ceea ce privește poziția energetică a Chinei. El susține că episodul actual se desfășoară în timp real: analiștii care studiază fotografiile din satelit și fac „presupuneri avizate” pierd din nou din vedere imaginea de ansamblu a pregătirilor strategice ale Beijingului.
Imaginile finale cu râul Nanming din Guiyang servesc ca un memento vizual discret că economia internă a Chinei continuă să funcționeze fără probleme, în ciuda turbulențelor externe.
Implicații mai largi
Videoclipul nu susține că China este imună la toate riscurile energetice, dar subliniază o schimbare structurală: decenii de investiții răbdătoare au produs o autonomie strategică tangibilă. Așa cum notează o analiză Reuters menționată în descriere, șocul actual al aprovizionării cu petrol s-ar putea agrava chiar dacă conflictul din Hormuz se încheie, deoarece stocurile globale au scăzut la niveluri critic de joase. China, însă, pare poziționată să reziste — și chiar să beneficieze de reechilibrare.
Pentru factorii de decizie și piețele care urmăresc desfășurarea crizei din Golful Persic, segmentul Inside China Business servește ca un studiu de caz oportun în gestionarea riscurilor geopolitice pe termen lung. În timp ce capitalele occidentale dezbat răspunsuri militare și sancțiuni pe termen scurt, infrastructura din era BRI a Beijingului își demonstrează în tăcere valoarea în fața celei mai mari întreruperi a aprovizionării cu energie din ultimele decenii.
Videoclipul complet este disponibil aici: https://www.youtube.com/watch?v=koldCyxIIN8. Este o vizionare esențială pentru oricine încearcă să înțeleagă de ce piața mondială a petrolului se comportă atât de diferit pentru China față de restul lumii în 2026.
Revenind la războiul cu Iranul. Al Jazeera și Al-Mayadeen, citând surse oficiale iraniene, raportează că răspunsul Teheranului la propunerea SUA include:
➡încheierea războiului în întreaga regiune (inclusiv în Liban — prezentat ca o condiție de linie roșie)
➡ridicarea completă a sancțiunilor SUA
➡restituirea fondurilor iraniene înghețate
➡menținerea controlului iranian asupra Strâmtorii Hormuz
➡negocieri privind programul nuclear.
Răspunsul a fost descris de oficialii iranieni ca fiind prezentat într-un „cadru realist și pozitiv”. Am discutat în detaliu respingerea de către Trump a propunerii Iranului de a pune capăt luptelor. Trump a anunțat acest lucru la scurt timp după conversația sa telefonică cu Bibi Netanyahu. Încă o dată, Trump primește ordine de la Bibi.
Iată discuția mea cu Mario:
https://www.youtube.com/watch?v=SIGGyRZPmBc
Am abordat unele dintre aceleași aspecte cu Pyotr Kurzin: